Sexy Travels! Călătorii romantice prin lume.

Am încercat de nenumărate ori să inventez şi să planific momente romantice în timpul călătoriilor noastre. Aproape niciodată n-am reuşit. Se ivea ceva care îmi dădea pregătirile peste cap - ba eram obosiţi, ba mergeam ore în şir pe un drum plictisitor, ba ne certam de la vreun fleac, ba nu aveam starea de spirit necesară. Şi rămâneam mereu cu dorul în suflet. Cu dorinţa de a fi mai mult, de a iubi mai mult, de a înţelege. Iar în clipa în care abdicam, lumea se dădea de trei ori peste cap şi ne purta paşii în locuri neplanificate, creând momente suspendate în timp, magice...

 

Meseria de Travel Writer


Unii consideră că a fi scriitor de călătorii (şi blogger) nu înseamnă să ai un job cu adevărat. Alţii consideră că este jobul ideal, spectaculos, fascinant.  Vă rog să îmi permiteţi să vin cu o părere diferită faţă de toţi cei de mai sus...

Nu mi-am imaginat niciodată că voi fi scriitor de călătorii sau blogger. Totul a venit de la sine, am avut idei, le-am urmat, le-am dezvoltat şi am muncit enorm pentru visele mele. Mă aflu printre cei norocoşi care câştigă din blogging şi travel writing. Şi pentru că am nu unul, nu două, ci cinci joburi în domeniu - pot spune că este o meserie adevărată - aşa îmi câştig eu pâinea. Este un job ca oricare altul - am dead-line-uri, am nemulţumiri mărunte, am câte 10-12 ore de muncă/zi, am satisfacţii mari, mă bucur şi mă întristez. Din fericire, nu mă plictisesc niciodată, pentru că îmi câştig banii dintr-un hobby, adică fac doar ceea ce-mi place. 

Pasiunea, loialitatea, încrederea - combinate cu un strop de talent şi de voinţă - dar şi cu  multă muncă şi curaj fac totul posibil. Mai adaugă, te rog, şi dorinţa de a-ţi asuma riscuri, dar şi capacitatea de a vedea în viitor, de a te încrede în instinct şi puterea de a-ţi urma propriul drum, în pofida sfaturilor călduroase primite de la diverşi. Cam de asta ai nevoie în această meserie. Mult, puţin?!



Cu ani în urmă priveam emisiunile de pe Travel Channel şi eram fascinată de jobul acelor reporteri. Îmi spuneam: "Mammăăă, cât de mişto este! Să călătoreşti peste tot în lume, să filmezi momente unice, să stai de vorbă cu oamenii, să fii atât de pasionat de meseria ta! Vreau şi eu." Şi încet, încet visul meu a devenit realitate...

Am rămas fără bani pe drum (şi da, a trebuit să o sun pe mama să-mi trimită bani de avion), a trebuit să schimb traseul în aproape toate călătoriile pe care le-am făcut până acum, o dată am rămas pe străzi (nu era nicio cameră liberă în Barcelona, dar niciuna), am încurcat trenurile, ne-am certat infernal de la nişte fleacuri, am plâns de multe ori, am crezut că mor pe drumuri, mi-a fost frică, mi-a fost dor, şi frig, şi mult prea cald, am rămas izolaţi pe o insulă din Marea Chinei de Sud (şi da, iar am cerut bani ca să putem pleca de acolo), am fost plictisită de moarte, am fost obosită până în măduva oaselor, nu am avut niciun mijloc de comunicare cu lumea, ne-am rătăcit la miezul nopţii prin zone pustii şi periculoase (peste tot pe unde am fost - se pare că ne cam place), am tresărit la fiecare zgomot de dincolo de uşa camerei mele, am ascultat beţivi urlând până dimineaţa, am muncit enorm pe drum, nu am avut chef să mă dau jos din pat, am renunţat prea repede la ce vroiam să văd din toate cauzele de mai sus. Dacă aş face-o din nou? Absolut! Începând din clipa asta...

Jobul pe care îl am este o permanentă provocare. Nu este o meserie de vis. Nu se potriveşte oricui (uneori nici mie). Însă învăţ câte ceva despre mine în fiecare zi. Iar singurul lucru pe care îl ştiu este că nu pot să stau mult timp departe de drum. Oricare ar fi acesta. Nu contează destinaţia şi cred că toată viaţa voi fi pe drum - unul mai drept sau unul mai întortocheat. 


Iar după ce aţi citit ce v-am povestit mai sus, vă puteţi imagina câte momente romantice şi seducătoare am avut în călătoriile noastre prin lume, nu? :))


 

Sexy Travels! Călătorii romantice prin lume.


De multe ori mi s-a întâmplat să pregătesc o cină romantică, să îmi cumpăr o rochie nouă, să aprind lumânări, să pun flori pe masă, să aleg un film bun sau să stăm îmbrăţişaţi şi să admirăm un apus. Şi toate astea să mi se pară aşa... obişnuite, fără fior.

Uneori mă gândeam la câte o destinaţie din lumea asta mare transfigurată de emoţie, jurându-mi că va fi cea mai sexy călătorie din viaţa mea (de exemplu, Sevilla). Şi ajungeam acolo obosită şi nervoasă, tristă că totul e prea scump, nehotărâtă, fără chef, cu multă treabă pe cap. Iar romantismul rămânea doar o idee ilară.



Dar în anumite momente, nealese şi negândite, lumea a complotat pentru noi. Şi într-o clipă ne-am trezit liniştiţi, împăcaţi, înconjuraţi de o frumuseţe fără seamăn, mai îndrăgostiţi ca niciodată. Eh, după o asemenea introducere, despre aceste momente vreau să vă povestesc:))

1. Eram în prima noastră călătorie. Părăseam Barcelona după o noapte memorabilă, pe străzi, cu frica în oase. Trecusem de partea cealaltă a oboselii. Şi într-o dimineaţă de octombrie, un tren de navetişti ne-a lăsat pe o plajă din Tarragona. Am căutat un hotel ore în şir, am dormit, apoi am explorat zona. Am ajuns din nou pe El Milagro - o plaja pustie, învelită în mătasea apusului de început de toamnă. O pădure de pini, portocali parfumaţi, o stâncă deasupra mării, o grădină părăsită, muzică de operă şi o seară memorabilă - cam aşa s-a desfăşurat una dintre cele mai fericite zile din viaţa noastră. Atunci am jurat să îmbătrânim lângă mare...



2. De abia ne mutasem în Tenerife, era pe la sfârşitul lui iulie, în 2009. Am avut o zi foarte grea - am căutat un apartament în care să stăm, am negociat, am mutat bagajele, am plătit o groază de bani, am curăţat praful strâns în casă, ne-am instalat, am făcut cumpărături, am gătit. Nu eram în cel mai bun moment din viaţa mea. Însă când ne-am aşezat la masă, pe terasă, soarele a coborât în ocean lăsându-ne fără suflare. Primul nostru apus din Tenerife nu-l voi uita nicioadată. Iar seara a continuat cu discuţii despre viitor, cu un joc nevinovat şi cu multe râsete... My kind of magic:)



3. Braşovul mi-a oferit două momente frumoase şi romantice. Odată în 2008, într-o seară de iarnă, când împlineam 30 de ani şi ne aflam într-un apartament vechi şi luxos de lângă Strada Sforii, cu o cină delicioasă şi şampanie de coacăze. Şi în 2011, când ne-am cazat la Casa Albert, unde am descoperit cel mai romantic decor posibil: o cameră elegantă, mobilă vintage, petale de flori şi un aer de poveste. Ne-am petrecut după-amiaza în curtea hotelului, sub o tufă de iasomie, ascultând zgomotele înfundate ale străzii şi muzica din inimile noastre.



4. O scurtă călătorie în Italia, în 2012, mi-a rezervat o surpriză frumoasă. Plecasem să degustăm pizza napoletana şi am ajuns pe plaja pustie din Positano, cu gogoşi cu brânză ricotta, o sticlă de limoncello şi... nimic de făcut. Au fost unele dintre cele mai relaxante şi seducătoare ore pe care le-am petrecut vreodată, înconjuraţi doar de mare şi un orăşel de pescari colorat şi incredibil de sexy.



5. Când am facut traseul pentru Asia, anul trecut, am inclus mai multe insule celebre din Thailanda, însă nici prin cap nu mi-a trecut că, dintr-o întâmplare, voi ajunge pe o insulă a backpackerilor din Marea Chinei de Sud, aparţinând Malaysiei. Şi uite aşa, într-o dimineaţă de vară, ne-am trezit pe o plajă tropicală, unde doar cocotierii, marea turcoaz şi veveriţele aveau glas. Nimic, dar nimic, nu se compară cu acea fierbinţeală din miezul zilei, de pe Tioman. Deopotrivă - senzuală, fascinantă, erotică. Pe insulă nu-ţi doreai decât două lucruri: să faci dragoste şi să scrii.



6. Ploaie şi iar ploaie, cu asta ne-a întâmpinat Lisabona în ianuarie. Când credeam că am făcut o greşeală alegând să călătoresc în această perioadă şi mormăiam nemulţumită - am avut parte de o seară incredibilă. Am gătit, am băut şampanie, am conversat, am flirtat, am stat până la 2 dimineaţa, bucurându-ne de apartamentul cu o privelişte fabuloasă asupra oraşului, de faptul că suntem liberi, de iubirea noastră. Nimic nu este întâmplător.



7. Obosită de drumuri, de ploaie şi de muncă m-am trezit de ziua mea în 2013 cam fără chef. Eram într-un hotel pustiu din Portimao şi se anunţase - cum altfel? - ploaie. Am ieşit pe terasă şi nu mică mi-a fost mirarea să constat că soarele străluceşte şi că pescăruşii fac baie în piscinele hotelurilor din jur. Am ajuns la plajă în 20 de minute şi n-am mai plecat până seara. A fost una dintre cele mai grozave aniversări din viaţa mea, însă am să vă povestesc mai multe într-un articol dedicat.



După toate aceste experienţe, cred cu tărie că romantismul nu îl poţi programa atunci când ai tu chef. Că cele mai seducătoare momente vin atunci când trebuie. Şi, mai ales, când nu le cauţi...



CITEŞTE ŞI:



Un comentariu:

  1. Eu unul sunt de parere ca cel mai bine e atunci cand cei 2 indragostiti se simt in largul lor, cred ca cea mai buna locatie este una precum cartierele din Venetia sau Italia...
    Oricum mi se pare mai mult decat informativ postul tau, mersi frumos!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...