Hotel & Restaurant Dragului. Weekend la Predeal.

Într-o sâmbătă dimineaţă fierbinte, de iunie, m-am trezit neinspirată şi cam plictisită. Simţeam chemarea drumului şi cum trecuseră ceva ani de când nu mai fuseserăm în Predeal, ne-am îmbrăcat şi am plecat, pur şi simplu. Fără alte gânduri sau pregătiri... M-am uitat însă pe booking în căutare de hotel. Îmi doream ceva mai elegant, nu o simplă pensiune. Din peste 40 de hoteluri, mi-a plăcut unul singur: Dragului - aflat lângă gară, în centrul Predealului. Şi de aici a început totul... (Ţin să precizez că acesta nu este un advertorial plătit!).



Weekend la Predeal


Am găsit un Predeal mai cochet şi mai elegant decât ştiam noi. Decorat cu o mulţime de muşcate roşii, cu terase frumoase, cu umbreluţe albe, cu pizzerii, taverne şi cluburi, dar şi cu pensiuni şi hoteluri pe toate gusturile - de la cele vechi, autentice, la cele noi, moderne şi foarte inspirate ca design - Predealul strălucea în dimineaţa aceea şi răspândea parfum de brazi şi de ploaie. 

Predealul este un oraş mic, iar cei foarte pretenţioşi l-ar putea numi... plictisitor. Nici eu nu mă dau în vânt după orăşelele de provincie şi nici după munte. Însă Predealul are ceva al lui, foarte special. Un aer de poveste, o magie... Din camera noastră se vedeau coamele munţilor, acoperişurile roşii ale vilelor ascunse în pădure, terasele şi turiştii fericiţi şi zâmbitori. Aerul este proaspăt şi rece seara şi dimineaţa, atât de pur şi de înmiresmat, încât te gândeşti de ce nu-l poţi păstra în sticluţe mici, agăţate ca nişte amulete la gât... În timpul amiezii, soarele străluceşte cu putere, arzând pielea muntenilor şi a călătorilor. Toţi se retrag la umbră, la o cafea sau poate la o limonadă cu mentă şi gheaţă pisată. 

Noi am avut o singură zi la dispoziţie să facem... ceva în Predeal. Alesesem două posibile trasee: cel spre Cabana Trei Brazi şi cel spre Cabana Gârbova. Dar cum nu-mi ardea de şosea şi maşini (şi oricum mai fusesem pe Trei Brazi), am ales telescaunul şi drumul spre Gârbova. 



Telescaunul din Predeal face cam 6 minute până sus, la Cabana Clăbucet, şi costă 64 de lei/dus-întors/ două persoane. Nu este tocmai o afacere, dar nici pe jos nu m-aş fi încumetat. Iar când am ajuns sus, la Clăbucet, soarele strălucea, ceaţa se risipise, iar munţii şi pădurile ni se dezveleau privirii, într-o armonie perfectă, care m-a lăsat fără cuvinte. Este foarte, foarte frumos acolo sus! Şi spun eu asta, care nu am fost niciodată atrasă de munte. 

Drumul spre Cabana Gârbova este uşor. La dus:)) Cobori de la 1.450 de metri la 1.350, prin pădure, pe un drum forestier, cu munţii în dreapta şi cu brazii desfăşurându-se pe stânga. Am întîlnit o familie de purceluşi, câteva vaci cu viţeluşii lor, mulţi, foarte mulţi copii, iar la cabană - lume faină, care făcea un picnic ad-hoc la mesele din lemn, jucându-se cu cei nouă ciobăneşti mioritici, blânzi şi tare frumoşi.

După o perioadă de odihnă şi când tunetele au început să îşi cânte refrenul peste munţi, am luat-o din loc. Drumul de întoarcere spre Clăbucet nu a mai fost chiar atât de simplu. Ştiu că poate zâmbiţi acum, însă pentru un om care nu a urcat niciodată pe munte şi care iubeşte la nebunie marea şi plajele - să urci în piept 100 de metri poate fi complicat. Însă m-am descurcat de minune:)

Când ne-am cocoţat în telescaun, deja norii se adunaseră ameninţători, însă eram fericiţi că am reuşit să facem acest mini traseu. Şi trebuie să vă mai spun că m-am întrebat de câteva ori, în timpul celor 12 minute cât am fost agăţată pe cabluri deasupra văii, de ce fac chestia asta:))) Răspunsul este simplu: pentru că este frumos, pentru că este provocator şi pentru că am simţit bucuria pulsându-mi în vene.

După-amiezele celor două zile în Predeal le-am petrecut la Hotelul Dragului şi la restaurant şi nu ne-am plictisit nicio clipă. De ce? Iată mai jos...


Hotel & Restaurant Dragului


De cum am văzut Hotelul Dragului mi-am dat seama că este dintr-o altă poveste. Balcoanele rustice, din lemn, erau îmbrăcate în muşcate roşii, iar terasa era full la orice oră din zi sau din noapte. Camera noastră se afla la mansardă, cu o vedere fabuloasă spre munţi şi spre oraş, cu un tavan înalt, tot din lemn, cu miros divin, cu două paturi confortabile, cu aşternuturi albe şi parfumate şi cu o baie superbă.



După un prânz copios la o terasă din vecinătate (la Dragului era plin, plin), ne-am ascuns printre pernele albe şi l-am lăsat pe Vlad să se odihnească. Iar eu am făcut mici cercetări asupra locului în care mă aflam. Şi nu mică mi-a fost mirarea să citesc pe net că Restaurantul Dragului este renumit în toată ţara şi că, în afară de faptul că este cel mai bun din Predeal, există mulţi turişti din Bucureşti şi chiar din Constanţa, care vin aici să ia masa cel puţin o dată pe lună. 

După toate aceste poveşti frumoase, m-am îmbrăcat şi am coborât la terasă, în căutarea adevărului. Am găsit liberă o masă mică, am comandat un Tiramisu Gelato (14 lei) şi o bere Radler (5,5 lei) şi am privit cu interes în jur. Personal numeros, îmbrăcat elegant în negru şi mereu cu zâmbetul pe buze - chiar dacă aveau de cărat tave imense şi, cred eu, foarte grele. Amabilitate. Eleganţă. Decor perfect pentru o zi de vară - scaune albe, confortabile, din fibre naturale, vase cu flori agăţate deaspura meselor, un bar bine dotat. Preţuri excelente. Mai multe cupluri stăteau la mese cu o singură limonadă în faţă, însă nimeni nu s-a gândit să le reproşeze ceva, cum se mai întâmplă în unele locuri. Muzică uşoară, de vară. 



Când a venit îngheţata mea, m-am bucurat ca un copil. O porţie imensă, foarte frumos decorată. Auzisem eu că au un chef talentat... Însă a fost şi cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată. M-am întors în cameră atât de încântată şi atât i-am mai povestit lui Vlad despre terasa Dragului, încât am coborât din nou, de data aceasta împreună şi în restaurant. 

Mi-e foarte greu să vă descriu în cuvinte Restaurantul Dragului. Este o combinaţie de piese clasice şi de elemente moderne, de romantism şi senzualitate, de lemn masiv şi mătase, de piele şi de flori delicate, de oglinzi şi lumânări cu flacără discretă, de arome fascinante şi de oameni drăguţi. O singură dată am mai văzut o astfel de combinaţie câştigătoare - la un restaurant (tot dintr-un hotel) din Amsterdam - care mi-a rămas în suflet. 



Şi pentru că absolut toţi clienţii recomandau coastele de porc - specialitatea chef-ului - a doua zi ne-am întors la restaurant - atât la micul dejun (inlcus în preţul camerei), cât şi la cină. Le-am aşteptat multişor, însă a meritat cu prisosinţă. Au fost cele mai gustoase coaste de porc cu sos chili şi cu usturoi pe care le-am mâncat vreodată. Chelnerii ne-au servit impecabil, le-am făcut poze, am avut o seară pe cinste!



Ce să vă mai spun? Per total, mi-a plăcut la nebunie. Cu siguranţă, Hotel Dragului rămâne singura opţiune din Predeal şi cred că aş merge acolo doar pentru cină. O cameră costă în jur de 180 de lei/noapte, iar o cină în doi (fel principal, desert, băuturi) costă în jur de 80-100 de lei sau depinde cât de mult vrei să te răsfeţi:)

Am petrecut un weekend minunat în Predeal, un sfârşit de săptămână în care m-am simţit bine de tot: hotel superb, peisaje de poveste, răcoare, mese de vis, companie perfectă. Mai vin la Predeal, dar mai ales la Dragului!


Iată mai jos galeria foto din Predeal şi de la Hotel & Restaurant Dragului!

 


 Foto: Vlad Semen



CITEŞTE ŞI:



Un comentariu:

  1. tare bine arata coastele , o sa trec pe acolo , am fost de 2 ori in Predeal anul acesta poate mai ajung !

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...