Bogdan Budai: "niciodată nu visam să ajung în astfel de locuri!"

Bogdan este unul dintre acei oameni pe care îi iubeşti din prima. Pentru că este tânăr, pentru că este pasionat, pentru că a avut curaj să lase toată lumea sa confortabilă în urmă şi să descopere lumea care contează, pentru că este cu mult bun simţ, pentru că scrie fantastic, pentru că are timp să stea de vorbă cu oamenii şi să le răspundă la nelămuriri, pentru că ne reprezintă ţara cu mândrie în lume, pentru că nu este sclavul banilor, pentru că este un călător care vede şi, mai ales, care simte mai mult decât noi toţi la un loc. Haideţi să-l însoţim pe Bogdan prin lume şi să facem parte din povestea lui...

 

 

Bogdan Budai - interviu in exclusivitate pentru I's Blog


L-am 'descoperit' pe Bogdan într-un articol de pe un site. Am rezonat cu ceea ce face el imediat (călătoreşte prin lume, fără bani, doar cu gândul la drum şi la oamenii frumoşi pe care îi cunoaşte) şi l-am rugat să-mi acorde un interviu. Discuţiile noastre pe chat-ul de la Facebook m-au convins că este un om minunat. Iar când am primit răspunsurile la întrebări, m-am înclinat şi am spus: "Chapeau, my friend!" 

 
I's Blog: Bună, Bogdan! Ne poţi spune câteva lucruri despre tine, te rog? Ce visai să te faci când vei fi mare? Ai fost un călător împătimit de mic?

BB: Bună, Ioana, și salutări cititorilor tăi!

Ah... lucruri despre mine. Cred că toţi avem probleme când vine vorba de autodescrieri. Ce să spun despre mine? M-am născut în democraţie, în 90, în Hunedoara. De mic am fost mai cu moţ(cum ar spune mama) şi am făcut lucrurile cum am vrut eu, hahaha.
 
Vai dar câte am visat să fiu... Am vrut, pe la jumătatea liceului, să mă fac actor. M-am alăturat trupei de teatru a Casei de Cultură din Hunedoara. Am încercat să punem o piesă în scenă, cu ajutorul mentorului nostru, dar din păcate nu s-a finalizat. Am participat la câteva baluri ale bobocilor cu mici scenete şi glume. La un moment dat eu şi cea mai bună prietenă a mea am fost abordaţi de un prieten, actor la teatrul din Deva. Am început să ne pregătim alături de trupa din care el făcea parte. Din păcate, am abandonat acel vis la scurt timp după ce am început pregătirile, din cauza situaţiei pe care actorii o au în România... M-am gândit că nu voi avea nici un viitor şi că voi fi un muritor de foame, pentru că asta spunea toată lumea. 

După asta, m-am reprofilat pe medicină. Am luat meditaţii 2 ani de zile, dar din (ne)fericire examenul de admitere nu l-am trecut... Aşa am ajuns să studiez psihologia în Timişoara. În orice caz, nici acum nu ştiu ce vreau să fac atunci când voi fi mare :) Pe perioada facultăţii am făcut parte din trupa de Teatru studenţesc, Thespis, dar mi-am încercat şi talentele artistice. Observ că sunt tot mai mult atras de artă, dar nu mă consider talentat.

Călător de mic... cam da! După cum ţi-am spus, obişnuiam să fac lucrurile aşa cum vreau eu, sau să fac lucrurile să se întâmple aşa cum vreau eu. Din cauza asta, în anul 2006 am început să călătoresc prin ţară folosind autostopul. Am fost pe munţi: prin Retezat şi Făgăraş. Am fost pe la mare, la Sighişoara etc. Am călătorit cam peste tot pe unde aveam prieteni. Am făcut şi speologie şi alpinism la un moment dat, aşa că am avut ocazia să văd peisaje foarte frumoase prin locurile unde mergeam să explorăm peşteri.


I's Blog: Ce făceai în Timişoara înainte de a pleca în marea călătorie? Am înţeles că ţi-ai dat demisia dintr-o corporaţie? De ce şi cum ai ajuns să iei această hotărâre?

BB: În Timişoara, pe perioada celor 4 ani în care am stat acolo, am făcut destule. Am urmat cursurile Universităţii de Vest, la Facultatea de Sociologie şi Psihologie, secţia Psihologie, am făcut parte din asociaţia studenţească globală, non-guvernamentală, AIESEC. Am făcut parte din trupa de teatru Thespis, după cum am spus deja, şi am avut şi un serviciu cu jumătate de normă într-o multinaţională pentru o vreme.
 
Decizia de a-mi da demisia am luat-o din mai multe motive. S-au întâmplat o serie de evenimente care pentru mine au avut semnificaţie şi care mi-au relevat faptul că trebuie să plec. Ca să explic, în 3 luni consecutive mi-au ieşit în cale 3 oameni diferiţi (2 fete şi un băiat) care călătoriseră sau călătoreau cu autostopul prin lume. Ei mi-au demonstrat că se poate face asta, aşa că mi-am spus că pot şi eu. Pentru mine serviciul era singurul lucru care mă ţinea în loc, nu aveam alte obligaţii.

I's Blog: Cum au reacţionat părinţii şi prietenii tăi când le-ai spus că pleci în lume?

BB: Îţi imaginezi că părinţii şi o parte din familie au fost şocaţi la început, după ce au aflat. Mama a fost cea care s-a îngrijorat cel mai tare, dar după ce i-am explicat în detaliu ce voi face s-a mai liniştit. Tata, chiar dacă îşi făcea şi el griji, a avut o altă abordare. El mi-a spus: “Dacă asta vrei şi asta crezi că e cel mai bine pentru tine, eu nu am cum să te opresc. Dar să ai grijă de tine!
 
Prietenii au reacţionat foarte bine. Mulţi au fost surprinşi la început, dar mă susţineau. Alţii îmi spuneau că se aşteptau la asta de la mine. Majoritatea glumeau şi îmi spuneau că nu sunt normal, dar se bucurau pentru mine. Îmi spuneau că se vede pe faţa mea şi în ochii mei că asta îmi doresc să fac şi că asta mă face fericit, aşa că m-au sprijinit şi încurajat, şi continuă să o facă! :) 


I's Blog: Cu cât timp înainte ai planificat călătoria?

BB: Călătoria efectivă am plănuit-o cu o lună înainte. Oricum e impropriu să spun plănuit, pentru că a fost ceva spontan şi m-am lăsat angrenat în ceea ce iniţiasem. Practic, după ce am cunoscut prima persoană din cele 3, o fată, am început să mă gândesc la o călătorie de genul acesta, dar era iarnă. Aşa că, după încă 2 luni şi 2 persoane, m-am decis. După ce am primit răspunsul afirmativ de la gazdele din Ungaria, mi-am dat demisia, le-am spus părinţilor şi mi-am anunţat colegii de apartament că la sfârşitul lunii voi pleca. Cam ăsta a fost tot “planul”.

I's Blog: Am înţeles că ai asigurare de sănătate şi medicamente la tine. Ce altceva mai conţine bagajul unui globe-trotter?

BB: Povestea cu rucsacul este foarte amuzantă! Am ajuns la varianta finală, pe care o am acum, după vreo 3 încercări… Din cauză că planul meu este de a călători pentru câţiva ani, am fost nevoit să iau haine pentru toate sezoanele. Prima oară când am încercat să-mi fac rucsacul, am descoperit că jumătate din hainele pe care îmi doream să le iau cu mine nu încap. Ajutat de fosta prietenă, am reuşit să ajung la varianta finală. În afară de haine şi prosop, duc în spate o pereche de bocanci şi o pereche de sandale/adidaşi (depinde de ce port în picioare). Mai am un laptop foarte mic cu mine, un trepied (pentru că sunt pasionat de fotografie), un aparat foto compact. Am şi un sac de dormit pe care îl folosesc atunci când e nevoie. Desigur, am şi alte obiecte cum ar fi cadourile primite (tabacheră, brichetă), un briceag.


I's Blog: 5 luni pe drum nu este puţin... Care a fost cel mai frumos moment de pe drum?

BB: Uneori când mă gândesc la aceste 5 luni îmi dau seama că e mult, dar alteori am impresia că e puțin. E un sentiment tare interesant :)
   
Îmi este foarte, foarte greu să aleg un singur moment. În fiecare ţară am avut parte de momente frumoase: de la urmărit răsăritul de pe coasta Croaţiei, la privit cum soarele apune în Atlantic, în Portugalia; de la primit bani de la şoferul care m-a luat cu el, la reîntâlnirea cu o prietenă din Slovenia, în Portugalia; şi astea sunt doar câteva exemple. Nu pot alege… îmi pare rău :D

I's Blog: Dar cel mai greu? Te-ai gândit măcar o clipă, cand ţi-era greu, să te întorci? Crezi că o întoarcere a ta în ţară (în orice moment) ar însemna un eşec?

BB: Sper să mă crezi când spun că niciodată nu am simţit că mi-a fost greu. Sau poate nu a fost atât de greu încât să mă gândesc la a mă întoarce. Îmi pot aduce aminte, cu zâmbetul pe buze, doar de un eveniment petrecut în Croația, când lucrând cu un prieten de-al proprietarului, am devenit iritat. Asta din cauză că acel domn nu vorbea engleza şi ni se adresa mie şi lui Joey (un alt voluntar, din SUA) doar în croată şi se enerva pe noi că nu înţelegem.

Nu şitu ce să zic… Nu cred că aş considera eşec, pentru că nu încerc să demonstrez nimic, nimănui. Ah, de fapt vreau să demonstrez un singur lucru, şi anume că se poate călători fără bani sau cu foarte puţini bani. Cred că am reuşit asta în 5 luni, aşa că nu e vorba de eşec. Când am plecat mi-am spus, atât mie cât şi părinţilor, că atunci când voi simţi că nu mai este pentru mine această călătorie, mă voi întoarce/opri.


I's Blog: Ai fost prin Ungaria, Croaţia, Slovenia, Italia, Franţa, Spania şi acum eşti în Portugalia. Cât stai aici şi unde pleci mai departe?

BB: Nu ştiu cât voi sta aici. Din ceea ce am discutat cu Tin, gazda mea, pot sta aici cel puţin până la iarnă, dar nu e nimic bătut în cuie. Nici unde voi merge mai departe nu ştiu exact, pentru că nu ştiu când voi merge mai departe. Desigur, voi face mici excursii prin Portugalia când voi putea.

I's Blog: Povesteşte-mi, în câteva cuvinte, experienţa din Tarragona!

BB: Vrei să mi-o iei înainte, hă? Hahaha! :) În Tarragona ar fi trebuit să dormim într-o clădire părăsită, dar acest lucru este ilegal, aşa că am ajuns să dormim pe plajă, unde am avut parte de nişte surprize. Voi fi un pic egoist şi nu ţi le voi împărtăşi aici, dar voi scrie mai multe despre experienţa asta pe site-ul meu.


I's Blog: Ce înseamnă să călătoreşti fără bani şi cum le explici oamenilor lucrul ăsta?

BB: Păi eu încerc să călătoresc fără bani sau cheltuind cât mai puţini. E distractiv când le spun oamenilor câţi bani am cheltuit în 5 luni. De explicat le explic în felul următor: pentru transport folosesc autostopul, deci 0 cheltuială, iar pentru mâncare şi cazare fac voluntariat în diverse locuri: ferme, hosteluri, şcoli de surf etc.

I's Blog: Care sunt cei mai primitori europeni de până acum?

BB: Greu de decis… Toţi au fost primitori cu mine şi m-au ajutat cât de mult au putut. Am avut noroc să întâlnesc în fiecare ţară în care am fost oameni care se asemănau. Mă refer la felul lor de a fi.

I's Blog:  Există mulţi cârcotaşi, dar şi foarte mulţi care ar urma experienţa ta, dacă ar avea puţin mai mult curaj. Ce sfat le dai celor din urmă?

BB: Nu ştiu dacă sunt în măsură să dau sfaturi.
 
Ce să zic? Dacă simt asta, să închidă ochii, să-şi ia inima în dinţi şi să o facă. Pentru mine a fost un pic mai uşor pentru că nu am avut responsabilităţi, familie etc.

Aaa… încă o chestie ar fi să îşi asculte inima, nu prietenii, colegii etc. S-ar putea ca aceştia să încerce să te oprească pentru că ei te iubesc şi pentru că ei “ştiu” ce e mai bine pentru tine.

I's Blog: Unii susţin că ceea ce faci tu (şi muuuulţi alţii din lumea asta mare) este o... fugă de ceva. Ce părere ai?

BB: În cazul meu, conştient, nu este o fugă de ceva. Poate inconştient o fi, dar nu ştiu asta cu siguranţă. Legat de părerea lor, le-o respect şi o consider bună, pentru ei. Nu ştiu cine are dreptate sau cine deţine adevărul. Fiecare are dreptul la părerea sa.



I's Blog: Defineşte Portugalia într-un singur cuvânt.

BB: Frumuseţe.

I's Blog:  Vorbeşte-mi despre visuri împlinite, te rog.

BB: Pfff… ale cui? Ale mele sau doar aşa în general? :) Hahah, glumesc!
 
Nu ştiu ce să-ţi spun. Dar pot să-ţi spun că niciodată nu visam să ajung în astfel de locuri. Niciodată nu am crezut că voi putea spune că am fost pe Coasta de Azur şi că am dormit acolo, sub cerul liber cu lună plină. Nu am crezut că voi ajunge să văd Atlanticul în viaţa mea şi mai ales în Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei continentale.
 
Multe din locurile pe care le-am văzut nici măcar nu le-am visat. Nu le-am visat pentru că aşa am fost învăţat, formal şi informal. Am fost învăţat că doar unii pot ajunge pe acolo, şi că nu are rost să-mi fac iluzii pentru că voi suferi. Aş putea să-ţi povestesc despre visuri materiale împlinite, dar pentru mine acelea nu au o valoare la fel de mare ca pentru alţii.

I's Blog: Mulţumesc din suflet! Te admir enorm:)

BB: Şi eu îţi mulţumesc frumos! Mă simt flatat şi onorat. Mersi încă o dată!




Vă rog să-l urmăriţi pe Bogdan Budai pe site-ul sau şi pagina de Facebook - unde face o treabă extraordinară! Iar dacă vreţi să faceţi parte din povestea lui, cumpăraţi o zi din viaţa lui Bogdan:)

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...