Amintiri din călătorii

Începând cu sfârșitul anului 2014 voi călători mai puțin și mai asumat. Voi trece pe... slow & luxury travel, ca să zic așa. Până acum am avut trei ani furioși de proiecte și de călătorii parcă fără oprire, cu începuturi de poveste și fără sfârșituri leneșe. Nu am adunat destinații pe răboj și nici n-am s-o fac vreodată. N-am vizitat țări și orașe, ci m-am plimbat pe străzi, am ascultat oameni, am respirat valuri și am suspinat la strălucirea magică a unor clădiri. Însă de foarte multe ori uit. Sunt zeci de secunde de uitare pe care o numesc: "road sick". Și ca să mă vindec, folosesc o metodă simplă: îmi tapetez camera cu amintiri...

Amintiri din călătorii


De fiecare dată când m-am întors de pe drum mi-a fost greu să scriu, să vorbesc, să mă găsesc pe mine în casa cea veche, la biroul unde a stat parcă altcineva cu doar câteva săptămâni înainte. Lumea m-a transformat, m-a învăluit de multe ori în uitare. Am preferat să merg mai departe și să las amintirile să se frângă, ca aripile arse de soare. 

Nu este ușor să supraviețuiești nici pe drum, nici acasă după ce te întorci de pe drum. Natura noastră ne cere mereu altceva. Destinații fără număr, fără rost. Dor de casă. Lâncezeală. Pasiune. Te mistui la vederea unor fotografii, arzi, pleci, te întorci istovit, măcinat de neadevăr sau de prea multă frumusețe. 



Se spune că nu urăști drumul decât atunci cand ți-e dor de casă. Eu am urât drumul fără să vreau vreo secundă să fiu în altă parte. Și am urât casa, masa și confortul, deși le doream nespus în subconștient. 

Din fericire, m-am maturizat, am crescut pe drum. Ultimii ani m-au făcut să văd lumea altfel. Un loc nu neapărat frumos, cât bun. Nu neapărat luxos, cât fotogenic. Nu neapărat sărac, cât nepăsător. Nu neapărat trist, cât ironic.

Voi scrie în curând un serial despre oamenii pe care i-am cunoscut pe drum și despre poveștile lor. Iar această idee mi-a venit firesc, admirând pereții odăii mele, îmbrăcați în fotografiile lui Vlad. Știu fiecare poză de unde este, evident. Însă uneori nu-mi pot aminti sentimentele care m-au animat în acea clipă în care aparatul a surprins un peisaj, o secundă din viața mea. Și atunci stau și privesc minute în șir imaginea, iar povești uitate apar din neant.

Este un exercițiu firesc, după câțiva ani de călătorii pe fugă. Să afli ce simți dincolo de recunoștința profundă de a fi atins acele ceruri, acele mări, acele drumuri... 



Și nu aș fi reușit să fac acest exercițiu dacă nu i-aș fi avut alături pe cei de la Agrafa.ro, care mi-au dăruit 40 de printuri cu fotografiile lui Vlad, ca să-mi clădesc castel de amintiri, momente de vindecare, de bucurie pură. 

Echipa cu care am lucrat este fantastică, v-am mai povestit despre ea aici. Dacă aveți nevoie vreodată de amintiri, de cărți de vizită sau de materiale care prind viață, nu ezitați să-i contactați. Toate detaliile despre Agrafa.ro, precum și produsele, serviciile, portofoliul şi datele de contact le găsiți pe link-urile acestea.

 

Vă mulțumesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...