România, țara dorului

Îmi sunt foarte cunoscute și mirajul străinătăților, și dorința aprigă de a pleca pe drumuri fără întoarcere, și bolile sufletului după câte o destinație care și-a săpat șanțuri de fericire în inima mea, și bolile minții care încearcă să se adapteze, și lupta cu sinele care-și caută casă în lumea mare. Dar mai presus de toate, simt dorul. Dorul de acasă, de prieteni, de armonie și de pace, de căldură, de familie, de cuib, de limbă, de muzică, de oameni. Și nu sunt niciunde mai împăcată cu mine însămi decât aici, în România. Declarație de dragoste, de dor...

România, țara dorului


Când eram mică am visat să cuceresc lumea prin ceea ce fac și scriu, nu prin mile adăugate unui card de fidelitate. Apoi am mai crescut și porțile pământului și cerului mi s-au deschis ca un miraj. Am descoperit, cu ochii măriți de uimire, orașe care strălucesc orbitor, care te atrag pe drumul pribegiei și te țin legat cu fire de mătase scumpă. Am vrut mai mult și mai mult...

Și am avut. Ani în șir am fugit pe drumuri în care credeam cu adevărat. Am luptat să ajung în locuri care îmi șopteau chemări înfocate. Am trăit în viitor, doar pentru visurile mele. Care, unul după altul, s-au împlinit. 



Acum patru ani am emigrat în Tenerife, cu toate lucrurile din casă după noi, convinși că ne vom găsi un rost.  Șase luni am rezistat și ne-am întors în țară cu sufletul îndoit de spaimă. Că am dat greș. Nu există cuvinte care să descrie lupta mea, timp de 18 luni, pentru a mă reîntoarce într-un loc pe care-l credeam sfânt. A doua oară n-a mai fost la fel, am rezistat și mai puțin, ne-am întors mai liberi. A treia oară am vrut să stăm doar câteva luni și am stat zece zile. Insula asta a devenit o Fata Morgana, un loc special din sufletul nostru, dar care parcă nu există cu adevărat. Eu nu renunț niciodată, mă încăpățânez și cred, dar de data asta am învățat o lecție importantă



Sunt recunoscătoare că am ajuns pe trei continente, că am văzut locuri incredibil de frumoase, că am plâns de emoție pe drum, că am suspinat de dorul valurilor, că am citit în mine ca într-o carte deschisă. Mi-am luat notițe fără nicio noimă: în Lisabona e tare mișto de trăit, Italia este o țară fantastică, Spania ni se potrivește perfect, Thailanda nu e de noi, Marocul este prea complicat, Amsterdamul este o fantezie, Parisul e trist, Kuala Lumpur ar fi o variantă exotică posibilă, în America de Sud, Africa centrală și India nu aș merge, ar mai rămâne ceva pe listă... o singură dorință. 




Iar din toate aceste notițe, lecții, dorințe și drumuri, am tras niște concluzii (subiective, evident):

- nu merită să fii emigrant, indiferent de naționalitatea ta și de cetățenia dorită. Îți ia mult mai mult timp și efort să te adaptezi regulilor străine și singurătății, decât să schimbi ceva la tine în țară, cu susținerea oamenilor dragi. Excepțiile întăresc regula, evident, și apreciez enorm românii care ne fac cinste în afară.  



- limba ta e o comoară:) Limba română este sfântă pentru mine. Este limba poveștilor și a iubirii. 

- mi s-a întâmplat de nenumărate ori să fiu în țară și să visez la locuri îndepărtate și misterioase, iar când ajungeam acolo, să-mi fie dor de România. Rău. 



- de fiecare dată când am stat mai mult de două-trei săptămâni undeva departe, îmi aduc aminte că m-am luptat cu îndoiala. Pentru că sufeream de dor de țară, de prieteni, de casă. Pentru că mă întrebam unde îmi este locul și răspunsul venea invariabil: în București.

- iubesc Bucureștiul cu o patimă de nedescris. Este orașul care m-a adoptat și m-a făcut foarte fericită, este orașul iubitului meu, este orașul carierei mele, este orașul cu locuri frumoase, de poveste, cu prieteni buni, cu mâncare bună, cu prețuri mici, cu arhitectură, cu biserici, cu teatre, cu baruri, cu viață de noapte, cu istorie și cu suflet. Chiar dacă am găsit un oraș în care mi-ar plăcea să mă mut definitiv, prietenii și sufletul mi-ar rămâne aici. Iar pierderea asta nu se calculează în ore de zbor... 



- călătoria în care am fost cei mai fericiți, în fiecare secundă și de la un capăt la altul, a fost cea în jurul României. 

- fiind în afară am învățat cât de frumoasă este România, cât de bună este, cât de puternic ancorată în sufletul meu, chiar dacă mai avem atât de multe de îmbunătățit pe aici. 

- cred că lucrurile în țara asta se pot schimba în foarte bine. Începând din mintea fiecărui om în parte. 



- și mai cred că suntem un popor norocos și că ar trebui să fim recunoscători pentru toate darurile pe care le-am primit: pentru pământul roditor, pentru natura și peisajele incredibile, pentru biserici, pentru mare și munte, pentru sate, pentru orașe, pentru oamenii buni, și primitori, și talentați.

- nicăieri în lume nu există internet mai bun ca în România:))



- în Iași și în București - orașele în care am trăit cea mai mare parte din viața mea - nu am avut niciodată niciun fel de reținere să merg pe jos, singură, la ore mici, să merg cu taxiul, să merg cu trenul, să mă plimb prin parcuri, să fac tot ce-mi doresc. În unele locuri în care am călătorit am avut parte de diverse incidente, mai triste sau mai amuzante, dar care au creat panică la timpul lor. 



- peste tot în lume problemele sunt aceleași: nu sunt bani, guvernul nu e bun, vremea e nasoală, este criză, nu sunt locuri de muncă, este plin de hoți, nu-ți poți permite o casă, salariile ar putea fi mai mari. Așa că, dacă pleci din România din cauza problemelor astea, s-ar putea ca după ceva ani să le ai din nou, tocmai pentru că te adaptezi și începi să gândești ca localnicii. Și nu schimbi nimic în gândirea ta...

- uneori, când fugi de nesiguranță, s-ar putea să dai peste probleme pe care nici nu ți le puteai imagina. Nu fugi. Luptă. Și nu cu lumea, ci cu tine. Dacă tu te schimbi în bine, atunci lumea se schimbă odată cu tine. 



- pleci din țară în numele unui provizorat comod, lași ceva doar în speranța în care vei găsi altceva mult mai bun, însă cu timpul, acest provizorat capătă nuanțe tragice de permanentă așteptare, o viață de irealitate. 

- totul este să nu te amăgești, să nu greșești în alegerea pe care o faci, din pricina ușurinței și a grabei cu care îți închipui că vei înlocui ce ai avut cu ceva mai bun. Câteodată această înlocuire poate dura atât de mult și poate presupune un efort atât de mare, încât devine inaccesibilă, iar dorul de ducă de neoprit.



- după ultima călătorie în Italia, Maroc și Spania, m-am întors confuză. Mă gândeam că nu am făcut totul ca să rămân în Tenerife, așa cum mi-am propus. Însă mi-am analizat sentimentele și am înțeles că am făcut tot ce era omenește posibil, iar locul meu este aici, în România, în București. Rar am simțit o bucurie mai mare, o pace sufletească mai profundă ca acum, când - în sfârșit - am înțeles. În alte orașe din lume (cum ar fi Santa Cruz) poți oricând să mergi în vacanță sau să stai câteva luni, peste iarnă. Dar acasă rămâne acasă. 



-  cred că în România ai posibilitatea să faci tot ce-ți dorești. Asta cu o singură condiție: să vrei. 

- nu mai cred în miraje: peste tot oamenii, pământurile, afacerile, sărăcia și bogăția, joburile, visele sunt la fel. Ceea ce se schimbă în lume ești TU! 

 

Și nu uita niciodată: frumusețea este în ochii (și în sufletul) privitorului!  




Acest articol face parte din campania blogosferei de travel: "Cum am ajuns să-mi apreciez mai mult țara după ce am colindat meridianele". Vă invit să citiți mai jos și textele colegilor și prietenilor mei:) La mulți ani, România! 

Plăcerea de a călători - De ziua ta, Românie!

Enciclopedia călătorului independent - Străinii iubesc România

Funtur.ro - Sângele apă se face - apa Mării Negre

Călător în Africa - De ce să te bucuri că trăiești aici, acasă
  
Catherine's crossroad - Azi aleg România!

Drum liber - Badea Cârțan, cioban, erou și călător

Trans-Ferro - Cum am ajuns să apreciez România după ce am călătorit în afară

Foto - Travel: România, te iubesc!

Ioana Călătorește - Dorul românesc - 1 Decembrie

Elena Cîrîc - Așa am ajuns să apreciez mai mult orașul în care locuiesc 

La înălțime - 100 de eroi naționali 

Lumea Mare - Cel mai mult iubesc România atunci când călătoresc 

Viajoa - Laptele și mierea ce curg dincolo

3 comentarii:

  1. Ai crescut frumos, Ioana! Asta-i doresc si Romaniei! :)

    Sarbatori faine sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc:) Ar fi fost placut sa stiu si cui...

      Ștergere
  2. O,da! De cate ori m-am intors de pe alte meleaguri,am zis:Ce tara frumoasa avem! Si apoi am spus,cu ingrijorare:Pana la urma tot o sa ne-o ia cineva.Dar asta nu inseamna ca nu reprosez tarii mele sau oamenilor ei multe lucruri.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...