De ce crezi că nu se poate?!

Zilele trecute citeam postările mai multor prieteni de pe Facebook, care susțineau că în România nu este posibil să ai un job care să-ți permită vacanțe în locuri exotice, că este greu să călătorești unde și când vrei, că banii sunt întotdeauna o problemă. Mai exact: NU se poate! Răspunsul meu a fost simplu: "De ce crezi că nu se poate?!" Dacă eu am reușit, fără să fiu în vreun fel specială, fără să mă fi născut bogată și fără să fac lucruri ieșite din comun, înseamnă că - totuși - există posibilități. Corect?


Atunci când cineva ne întreabă ce am face cu muuuulți bani, unele dintre răspunsurile noastre automate sunt: "aș călători prin lume" sau "aș vrea să văd lumea întreagă" sau "mi-aș lua o vacanță cât mai lungă" sau "m-aș muta într-o țară însorită". 

OK. Păi și de ce ar trebui să aștepți momentul acela când saci de bani se vor revărsa peste tine ca să îți împlinești dorințele? 

Este absolut normal să vrei să cunoști această planetă. Să vrei să te bucuri de frumusețile sale. Să nu fii condiționat de bani și de timp. Să vrei să ai, pur și simplu, vacanțe exotice. Mai des. Mai... când vrei tu. 

Și când ai să îți împlinești acest vis? Peste 10 ani? Peste 20? Nu știm ce se întâmplă până mâine, nu știm ce ne rezervă viitorul și nici nu știm dacă vom avea vreodată timpul și banii necesari să ne urcăm în primul avion și să explorăm lumea, să stăm la cel mai frumos complex de 5 stele de pe o plajă exotică sau să ajungem în cele mai îndepărtate colțuri ale pământului. 



Acum 5-6 ani, când priveam cu oarecare invidie emisiunile de pe Travel Channel, nici eu nu credeam că voi ajunge să călătoresc prin lume, însă nicio clipă nu mi s-a părut imposibil. Am lăsat mereu o ușă deschisă. 

Și am făcut un mic pas spre această ușă. Am făcut un plan (foarte simplu, dacă mă întrebi acum), am trimis email-uri, mi-am susținut cauza, am crezut în mine și în ceea ce pot face, și am primit răspunsuri. M-am urcat în avioanele alea. Am plecat. Am scris. Și acum astea sunt cele mai frumoase amintiri din viața mea. Când privesc zecile de fotografii ale lui Vlad de pe pereții camerei mele, știu că am reușit. Pentru că succesul se măsoară în emoția pe care o simți în sufletul tău, în satisfacția pe care ți-o dau visele împlinite. Și călătoriile sunt cele mai frumoase vise, care DA, se pot împlini. 

Am urmat o cale simplă, însă nu întotdeauna foarte clară. Aveam un blog, însă nu aveam texte de călătorii scrise. Aveam voință și pasiune, însă nu și experiență. Știam că trebuie să spun ceva despre mine, însă habar n-aveam cu ce se mănâncă marketing-ul. Și totuși nu am dat înapoi, nu mi-a fost frică nici de succes, nici de eșec. Și nici n-am spus: "Ce-o fi o fi". Am zis: "hai să vedem ce pot să fac acum, azi".

Și mi-am urmat planul zi de zi. Am învățat din mers. Am cunoscut oameni. Am discutat și am negociat. Am avut emoții. Am plâns pe stradă de fericire. Mi-a fost frică să plec pe drum și m-am gândit că poate nu sunt făcută pentru asta. Am avut îndoieli exact ca tine. Așa, și? Curajul meu a constat în felul în care am reacționat de fiecare dată la provocări: am mers mai departe. 

N-am avut o listă cu destinații de bifat. Asta pentru că mereu mi-am dorit să văd toată lumea și nu m-am putut opri undeva, să desenez un punct pe hartă. Am făcut însă proiecte care mi-au oferit șansa să pășesc pe trei continente. Iar când privesc retrospectiv, nici măcar nu a fost greu. 


Atât de mulți oameni - prieteni și necunoscuți - mi-au spus că și-ar dori și ei să se plimbe prin lume sau măcar să meargă în vacanțe mai des, încât ideea cea mai clară pe care am avut-o vreodată a fost să îi ajut cu tot ce pot și știu eu. Fără îndoială, NU există reguli pe care să le urmezi cu strictețe și gata!, lumea îți va sta la picioare. Însă există puncte de plecare, există mici secrete pe care le poți folosi în favoarea ta și a viselor tale, iar eu asta ofer: o altă perspectivă, claritate, un plan, idei, o vedere din interior. 

Cursul meu de travel writing (când l-am creat habar n-aveam că este singurul din România) a venit din dorința de a ajuta. Și cam asta s-a întâmplat. Zeci de studenți mi-au scris, am lucrat împreună, am fost mereu nemulțumită și i-am certat, i-am împins spre mai mult, i-am învățat să vrea mai mult de la ei, în primul rînd. Unii au reușit și, pentru mine, asta este garanția că am succes, că ceea ce am creat este de valoare. 

Cei care au urmat cursul și călătoresc deja prin lume (după doar câteva luni) sunt puțini. Nu am să te mint. Nu am de ce. Cursul te învață tot ce trebuie să știi, dar nu-ți pune și-n traistă. Eu fac tot ce-mi stă în putere (te promovez, te ajut, te sfătuiesc, te îndrum spre cine trebuie), dar TU ești cel care trebuie să muncești. Pentru ca se poate. 

Întreabă-l pe Bogdan Budai! Ți-am mai povestit despre el aici. Nu doar că are deja două proiecte în desfășurare, că aproape a terminat turul României și că se pregătește să plece prin Europa, dar a mai avut și evenimente cu o mulțime de oameni dorinici să-i asculte poveștile și a dat zeci de interviuri la radio și televiziuni. Pentru că se poate. 

O altă prietenă, Alina, avea o urgență: trebuia să ajungă pe un alt continent. Nici măcar nu are blog, nici măcar nu a făcut cursul meu. Doar a urmat câteva sfaturi simple pe care i le-am dat. Și în mai puțin de câteva săptămâni a avut în mână biletele de avion. Fără să le cumpere:) O poți întreba!

A fi călător este o artă care se învață. Da, simți, ești pasionat, nu poți să stai locului - însă dacă vrei să depășești "bariera" acelei vacanțe de două săptămâni pe an va trebui să înveți să o faci și să muncești puțin. 



Cursul meu de travel writing nu este creat doar pentru cei care vor să facă din asta o meserie sau doar pentru cei care au blog. 

- Este și pentru cei care vor vacanțe lungi și frumoase. 

- Este și pentru cei care vor să învețe să facă proiecte de marketing și să își împlinească alte vise (poate fashion sau fotografie sau alte hobby-uri). 

- Este și pentru cei care au ceva de spus și vor să se facă auziți.

- Este și pentru cei care vor să obțină sponsorizări pentru un anumit proiect și nu știu de unde să înceapă.

- Este și pentru cei care vor idei de business și un plan de început sau să afle cum se lucrează din materiale excepționale adunate de-a lungul anilor și pe care le ofer gratis.

- Este și pentru cei care vor să se mute în altă țară și nu știu ce ar putea să facă.

- Este și pentru cei care vor să aibă experiențe de neuitat!


Ce ofer eu:


1. Cinci module de curs în care te învăț, pas cu pas, cum să călătorești mai mult și mai des și să îți permiți să o faci. 

2. Anexe cu materiale unice despre business, marketing, sponsorizări și proiecte.

3. Bonus: cărți de călătorii gratis.

4. Exerciții la fiecare modul și un test final.

5. Răspunsuri la întrebările adunate de la studenți de-a lungul timpului, care îți pot fi de folos. 

6. Suport nelimitat (pe email) atât în timpul cursului, cât și după aceea!

7. Super BONUS: Cartea mea de călătorii: Scris pe cer



Și pentru că am fost foarte mișcată de dorința celor din jur de a călători mai mult, de a-și permite să aibă vacanțe frumoase și de a se bucura de viață, iată că îți fac o ofertă.

Pentru că am încredere deplină în acest curs și în ceea ce pot să îți ofer, poti beneficia acum de toate lectiile la doar 650 de lei! 

Mai multe detalii despre curs și despre studenții mei și cum li se pare lor metoda mea de predare, afli de aici!

Cursul este 100% online. Iată ce pași să urmezi acum:


1. Plătește cursul în contul firmei Baraka Semen SRL-D:

RO29 RZBR 0000 0600 1697 2252 (ron)

2. Trimite-mi un email la adresa budeanu.ioana@gmail.com.

3. Primești instant pe email cursul, factură și chitanță.

4. Eu îți ofer suport și răspund la orice întrebare!


Pentru cursul de fotografie al lui Vlad și pentru pachetul full, de Călător Profesionist (travel writing & photography), consultă acest link.

Tot ce-ți spun este că se poate! Începe acum!

3 comentarii:

  1. Felicitari! tu insa esti o exceptie, ca si alte cazuri de succes! eu de exemplu am incercat, insa nu m-a bagat nimeni in seama...si am ajuns la concluzia, dupa vreo 2 ani de incercari, ca daca nu ai networking-ul necesar/PCR (pile-relatii-cunostinte), numai ca exceptie poti reusi !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna. As prefera sa stiu cu cine vorbesc, dar eh, este ok si asa:)

      NU SUNT O EXCEPTIE. De ce crezi asta? Ce fac eu special? Cu ce sunt diferita fata de tine?

      Hai sa-ti spun un secret pe care l-am purtat dupa mine toata viata: si mie mi se pare ca nimeni nu ma baga in seama:)) Serios!

      Nu sunt "un caz de succes". Tot ce vezi aici, pe site, tot ce vezi ca fac - nu as fi obtinut niciodata daca asteptam sa vina la mine. Am muncit si am cerut. Am batut la sute de usi, am trimis mii de email-uri. Am primit sute de refuzuri sau, si mai trist,... niciun fel de raspunsuri. Tacere.

      Zici de 2 ani de incercari? Te provoc sa intri pe arhiva site-ului si sa vezi ce aberatii scriam eu in primii doi ani de blogging. Sa nu razi prea tare, ok?

      Networking nici acum nu am, pt ca nu imi place sa ies in public si sa merg la evenimente. O fac din ce in ce mai rar. Nu am nici pile, nici relatii, nici cunostinte. Doar oamenii pe care i-am cunoscut pentru ca le-am scris eu ca as vrea sa-i cunosc. Pe Facebook. Pe email. Simplu.

      Blogging-ul este o chestie de anduranta. Nu de talent. Nu de networking. Nu de ce si cum scrii. Ci doar de anduranta. Singurul meu merit, ca sa zis asa, este ca nu am renuntat niciodata. Ca, indiferent cati cititori aveam (10-100), indiferent cine ma baga in seama sau nu, indiferent daca aveam vreun ban sau nu - am mers mai departe. Am scris. Am facut pauze, dar am continuat sa scriu. Am scris pe blog de la joburile pe care le-am avut, am scris din pat, din parc, din crasme si din locuri din lume cu un internet infernal. Asteptam cate doua ore sa se incarce o fotografie pe o insula de care n-a auzit nimeni din Malaysia... Dar am scris.

      Ideea este urmatoarea. Blogging-ul este de anduranta. Este de antrenament. Este de organizare. Insa exista atat de multe idei si atat de multe posibilitati sa faci ceva deosebit, incat daca nu esti pro-blogging, nici nu trebuie s-o faci. Poti sa iti faci vlog, poti sa faci campanii pe Facebook, pe Instagram si Linkedin, poti sa scrii 1 paragraf si sa pui 10 poze, poti sa scrii citate in engleza si poze, poti sa faci absolut orice iti trece prin cap si iti place. Orice. The sky is the limit.

      Si sa-ti mai spun ceva: nicio "exceptie" nu reuseste peste noapte, chiar daca asa pare uneori. Niciodata nu poti sti cate nopti nedormite, cati ani de zbatere, cate lacrimi ascund
      "exceptiile" in spate. Pt ca devin exceptii dintr-o data si nimic din ce a fost nu mai conteaza. Dar totul a fost construit, sperat si mai ales: nu au abandonat. Altfel cum sa ajungi exceptie?:)

      Asta incerc sa ii invat pe oameni in cursul meu. Sa exerseze. Este ca la barna:) Ai curaj, te arunci, mergi pe un drum ingust, dar al tau. Ideile vin intotdeauna. Iar nisa potrivita se afla deja in tine.

      Multumesc!

      Ștergere
  2. Eu cred că se poate. Se poate să fii angajat, fără blog și să călătorești. Cred ca oricine poate să-și ia concediu fără plată o perioadă și să evadeze. Totul ține de cât de mult îți dorești să faci ceva. Să ajungi în India costă 200E (da 200Euro), să stai acolo o săptămână- două, trei mai costa încă vreo 300E. Călătoria nu necesită bani ci curaj! Curaj să pornești cu 15 euro pe zi timp de câteva săptămâni într-o țară pe care ți-ai dorit enorm să o vizitezi.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...