Povestea aROMAtă a unei escapade reușite

Cristina Maier este tânără, talentată, frumoasă, plină de viață. Și ce admir cel mai mult la ea este faptul că își dorește o schimbare. Nu doar că o dorește, ci a luat măsuri, a acționat în acest sens. A urmat cursul meu de travel writing, muncește enorm, zâmbește și are încredere. O iubesc și cred că este un exemplu pentru toți cei care vor mai mult de la viață. Te invit să citești aici aventura Cristinei la Roma și să o urmărești pe blogul personal și pe Facebook!


Povestea aROMAtă a unei escapade reușite


Interesant cum o călătorie îți poate schimba percepția asupra vieții și chiar asupra a ceea ce credeai că EȘTI, până să pășești spre aventură! Pentru mine, Roma reprezintă punctul de cotitură, de la care mi s-au deschis noi orizonturi.

Pentru că viața-i o călătorie și fiecare experiență trăită merită împărtășită, o să aduc azi în prim plan, povestea unei experiențe ieșită din tiparele cotidiene și departe de orice șablon.

Aventura mea aROMAtă, s-a consumat cu poftă, anul trecut.


Totul a început cu un vis. Visam cu ochii deschiși să plec într-o escapadă diferită, pe cele 7 coline eterne și divine. Să fie o escapadă reușită și apoi povestită, cu ”pofta trăită”!

Nu s-a întâmplat totul conform schiței mele din vis. Întreaga poveste a suportat modificări pe alocuri. Dar tocmai acele modificări, au dat aROMA șirului de evenimente surprinzătoare, ce aveau să se desfășoare, în interesanta escapadă.


 

Împreună descoperim aROMA aventurii!


Era 4 dimineața, 13 februarie, un frig de crăpau pietrele și doi nebuni după aventură, care așteptau nerăbdători la coadă, în aeroport, pentru un check-in spre Cetatea Eternă și cu speranța vie la câteva grade cu plus, acolo sus, pe cele 7 coline!

Frigul ăla înțepător în combinație cu viteza fabuloasă cu care-mi circula sângele prin vene mi-au desenat pe chip un zâmbet cu subînțeles: adrenalina era la maxim! Am riscat! Totul și în același timp, NIMIC!
 
Am riscat un job plictisitor pentru o aventură plină de sens! Era aventura care m-a adus mai aproape de ceea ce-mi doream cu adevărat: să gust din fiecare experiență la maxim, fără să mă atașez de nimic.

Mi-am prins visul în palme, mi-am adunat tot curajul și am pornit în aventura ce avea să-mi schimbe direcția tuturor percepțiilor de până atunci despre viață și despre mine însami. Momentul în care am pus piciorul în avion și cel în care am călcat pe pământ italian au fost încărcate de o emoție puternică. Dar odată ajunsă în centrul Romei, vraja locului mi-a învăluit, puțin câte puțin, fiecare emoție în parte. M-am relaxat și am mers mai departe...

Via Palestro. Străduța unde s-a scris povestea primului cappuccino italian preparat de o româncă!

Odată ce am pășit pe pământul fermecat al Romei, am înțeles muzicalitatea acelui loc, de la primul cappuccino sorbit în tihnă. Undeva pe lângă gara Termini din Roma, pe o străduță îngustă, aproape de hotelul la care ne-am cazat, am descoperit o cafenea, unde gustul unui cappuccino vero se împletea perfect cu aroma povestită a cafelei la ibric de-acasă.

Spun ”aroma cafelei la ibric de-acasă” dintr-un singur motiv: tipa care servea la micuța cafenea și care mi-a pregătit mai-mult-ca-perfectul cappuccino era româncă. N-am avut doar eu senzația că există o asemănare de gust cu cel al cafelei românești; chiar ea mi-a confirmat că a combinat rețetele de cafea, tocmai pentru o experiență diferită. Mie asta mi-a servit: o experiență-cappuccino diferită. De atunci, diminețile mele încep cu o cafea povestită și savurată în tihnă.


 
Mic-dejun regesc la Roma? Da, se poate!

Italienii sunt înnebuniți după ”shot-uri de espresso” dis-de-dimineață, alături de un mic croissant, așa cum românu-i nebun după pâine și crede că totul se mănâncă cu pâine și pe pâine.

Așa se face că ne-am trezit dimineața cu un croissant colorat și o ceșcuță cu nici două degete de esspreso, pe post de mic-dejun. Cum eu însă nu ”văd bine” un început de zi fără un mic-dejun bogat, am zis: "să improvizăm". Așa am descoperit sandvisurile cu brânză, prosciutto și rucola. Fe-no-me-na-le! În fiecare dimineață făceam mișcare până la supermarket-ul din apropierea hotelului și ne aprovizionam cu cate două sandvisuri delicioase. Servite bineînțeles alături de inghițitura de espresso de la restaurntul hotelului. A doua zi, cu puțina inspirație, ”înghițitura de espresso” a devenit un ”cappuccino vero”.
 

Roma se savurează pas cu pas!

Adevărata savoare a Romei o descoperi călcându-i potecile. Poteci arhicunoscute, povestite și răspovestite, dar care, de fiecare dată, îmbracă poveștile într-un nou veșmânt, în funcție de experiențele fiecăruia. Pentru o muncă de birou, crede-mă, o escapadă de genu ăsta, cu o porție zdravănă de mișcare la pachet, îți garantează doza de energie pentru o stare de bine.


În prima seară am decis să colindăm zonele mai puțin populate, dar și cele mai povestite obiective turstice din frumoasa capitală a Italiei. Astfel încât, vestitul Colosseum ne-a încântat privirile prin măiestria-i răpitoare. Dar și aparatul foto, un mic dar ”deștept telefon”, s-a lăsat folosit la maxim, pentru a păstra o bucățică din frumosul monument.

Și, cum ”toate drumurile duc la Roma”, am ajuns să colindăm, aproape toate aleile din Roma. Toate straduțele pavate cu piatră cubică, care adăposteau cafenele parfumate, ne-au fost niște ghizi de nădejde până aproape de zorii zilei. 

 
Cele mai interesante arome ale Cetății Eterne, care chiar mi-au spus  o poveste, au fost :

•    Vaticanul - și liniștea ce-i îmbrăca porțile;

•    Bisericile și clădirile cu o arhitectură impresionantă - care m-au îndemnat să privesc mai mult în sus, fiind totuși cu picioarele pe pământ.

•    OAMENII locului!  - Calzi, exagerat de amabili și mereu cu un zâmbet pe chip sau cu unul gata pregătit, pentru orice eventualitate.

•     Pastele, vinul roșu și cappucino vero – delicii ale unei Rome gustată cu poftă!

•    Piețele, Fontana di Trevi și povestea ”scumpelor dorințe”,  păstrate cu grijă sau duse spre înplinire de către Zeul Neptun;

•   "Curcubeul" de langă Fontana di Trevi: înghețata cu bucăți de alune crocante, de la gelateria Angelo.



În cele 3 zile și 3 nopți cât am gustat din Roma, am trăit timpul în ritmul meu, după programul meu și pe placul sufletului meu. De atunci, am luat-o pe alt drum.

Bine, tot acasă în România am ajuns, dar am văzut viața dintr-o altă perspectivă. Am tras mai mult de mine pentru a mă îndrepta în direcția visată.
 

Iar azi, povestea aROMAtă încă se scrie, dar de la un alt nivel. Întotdeauna unul care mă aduce tot mai aproape de aventură și de experiențe cu gust de viață trăită din plin!
 

Călătorii savuroase îți doresc,
Cristina Maier

Și acum aș vrea să aud povestea ta. Ce călătorie, ce destinație, ce oraș ți-a schimbat viața? 

Un comentariu:

  1. E adevarat ... Roma se simte nu se viziteaza dar eu iubesc atat de mult calatoriile incat pot admira in tacere si asezaminte care stau in picioare de mii de ani si in aceeasi masura pot sa ma declar zgomotos fascinat si de cele mai futuriste si indraznete proiecte tehnologice atunci cand imi apar in fata. Pana acum am vizitat zece tari ... pe unele de mai multe ori ... si chiar daca in toate tarile am "gustat" din frumusetea, istoria si cultura locala pot spune ca nicaieri nu am ramas atat de imresionat de ceea ce am vazut intr-un oras plasat parca in viitor in care ORICE PARE POSIBIL.
    Asta e linkul catre articolul meu despre acea vacanta de neuitat: http://costisirbu.blogspot.ro/2014/03/dubai-cel-mai.html

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...