Pământuri noi, ceruri vechi

Un val de lumină eliberează întunericul camerei și îmi mijesc ochii, cercetând obosită fereastra. Văd o văpaie de culori și simt albastrul inundându-mi mintea, prea leneșă să înțeleagă ce se întâmplă. Ies pe terasă. O flacără roz se prelinge pe cer atât de delicat, de parcă un impresionist își terminase vopselele. După clipa de mirare, am simțit frigul. Am văzut albastrul dimineții, am văzut verdele crud al sălciilor, am văzut albul păsărilor care răscoleau răsăritul. Este 5 dimineața și sangele mi-e pus în mișcare de revărsatul zorilor. Sunt la Genius Resort, în Deltă. Sunt vie. Atât de vie...