Schimbări

În ultimele două săptămâni am fost cam absentă pe blog, am postat doar pe Facebook și, mai ales, pe Instagram - contul de social media care, în ultima perioadă, îmi aduce foarte multa bucurie și unde am aproape 3000 de followeri. Mulți, puțini? Oricum mie mi se pare minunat și vă mulțumesc! De ce am lipsit de pe blog și ce voi face în continuare? Iată detalii...


Cred că toți am simțit că se întâmplă multe lucruri și multe schimbări în lume. Că ne transformăm, fie că vrem sau nu. Că suntem "împinși" înainte cu o forță greu de stăpânit, imposibil - aș spune eu. După câțiva ani în care ne-am căutat, în care am încercat să ne redefinim și să aflăm ce ne dorim și cine suntem, acum totul se întâmplă pe repede înainte. 2015 este anul în care cei mai mulți dintre noi au luat decizii aparent dramatice, inexplicabile. Însă nu este deloc așa. Ne pregătim de aceste schimbări încă din 2012-2013. Pentru unii se pot resimți ca o greutate, pentru că încă se împotrivesc, inconștient. Pentru alții este o deschidere fenomenală. 

Acum este perioada cea mai bună în care putem sa punem întrebări și în care vom primi răspunsurile rapid și clar. Însă trebuie să știm exact ce să întrebăm, de ce avem nevoie, ce ne dorim pentru sufletul nostru, nu pentru că "așa trebuie", pentru că "așa se face" sau pentru că "așa spun alții că ar fi bine". 

Anul 2013 a venit și la mine cu o avalanșă de schimbări, pe care le-am primit cu reticență și chiar cu durere. Mă împotriveam cu toată forța, pentru că - într-un fel - îmi era bine acolo unde eram. Mă împotriveam "și mai binelui" pentru că nu-l credeam posibil. Însă am fost "ajutată" să scap de "bine" și să mă redescopăr, să văd cine sunt eu, ce vreau și spre ce mă îndrept. 

Au fost doi ani de învățare continuă, de luptă pe alocuri. Părea că nu se întâmplă nimic, că mă învârt într-un cerc. Iar acum, pe final de 2015, lucrurile au început să se precipite. Nimic din ce credeam eu că vreau nu se întâmpla. Niciuna dintre așteptări nu devenea realitate. Oare de ce? Pentru că nu puneam întrebările potrivite. 

În ultimele două săptămâni, am fost practic forțată să pun alte întrebări și să nu mai aștept răspunsuri din exterior. Să le găsesc în mine. Știu că asta sunt destul de vag, însă fiecare dintre noi trebuie să își găsească drumul și pacea. Singurele sfaturi pe care le pot da din experiența proprie sunt următoarele: nu te împotrivi, lasă totul să vină la tine. Nimic din ce pare "rău" sau "nepotrivit" nu este. Tot ce se întâmplă se întâmplă spre binele tău, chiar dacă nu vezi asta acum. Evoluăm în fiecare clipă, nu există stagnare. Dacă ai impresia că te miști pe loc, vei trece peste asta. Dacă te simți rău sau treci printr-o perioadă dificilă, mergi în natură, meditează, ascultă muzică, pune-ți altfel de întrebări, cu care nu erai obișnuit până acum. Nu mai lupta, nu mai forța lucrurile, nu te mai îngrijora. Nu are niciun rost. Găsește-ți puterea în tine. Nimeni nu este responsabil de ce se întâmplă în viața ta. Tu ești creatorul zilei de mâine prin ceea ce simți azi. 

La ce am renunțat în ultima perioadă: 

- la scris forțat, când nu am inspirație.

- la colaborări diverse care nu-mi aduceau bucurie. 

- la luptă, la muncă din greu, la nevoia de a face mereu ceva, de a da 100% sau chiar mai mult. 

- la dorința de perfecțiune. 

- la control. 

- la emoții și judecăți și puncte de vedere care nu-mi mai erau de folos. 

- la frica de a nu avea suficient (timp, bani, inspirație, idei, trafic, colaborări etc). Sentimentul este divin!

- la a-mi impune punctul de vedere. Toți avem dreptate. 

- la așteptări. 

- la proiecte care m-au ținut, timp de 14 luni, cu speranța activată la maxim. Eu nu cred în speranță. Este o cerșetoare și nu ne face bine. Cred în entuziasm, în bucurie, în ușurință, în acțiuni inspirate, în joacă. Nu mai aveam parte de asta, ci doar de luptă și de speranță. Well, I haven't given up, I just let go! 

Există o vorbă tare frumoasă care spune: "Let go and let God!" Maybe it's time to do that. 

Ce am făcut practic în tot acest timp? 

- am meditat, am scris în jurnal, am citit, am visat, am lăsat lucrurile să fie. 

- mi-am analizat sentimentele cu mult curaj și sinceritate.

- nu am lucrat când am simțit că o fac din obligație și nu din bucurie. 

- mi-am clarificat dorințele: să fiu onestă cu mine, să mă iubesc mai mult, să am încredere în mine și în toți oamenii, să fiu mai blândă și mai bună cu mine și cu cei din jur, să fiu eu însămi (nu să mă definesc prin ceea ce fac sau prin ceea ce am, ci doar prin ceea ce sunt), să dăruiesc, să ajut, să fac diferența. 

Dar, cel mai important, am găsit intrebarea perfectă pentru mine:

Cum pot ajuta oamenii prin ceea ce sunt eu? 

Răspunsul îl primesc în fiecare zi, în fiecare clipă, el exista deja în mine, doar trebuia să îl percep, să îl simt. 

Ce urmează să fac? 

- las toate schimbările să vină la mine, să se așeze, le simt și le primesc cu bucurie. 

- voi scrie doar când voi fi inspirată. 

- în continuare ma ocup cu drag de conturile de Facebook și Instagram, așa cum spuneam la începutul articolului. 

- voi avea câteva colaborări noi, interesante, care ne vor fi de folos la toți.

- fac sport, merg pe jos, sunt în curs de schimbare inclusiv fizică, din mai multe puncte de vedere. Mă iubesc așa cum sunt, asta este cel mai important! 

- ma axez pe ce pot dărui, pe ce pot aduce nou, care să ajute oamenii și să facă diferența în lume. 

- îndepărtez tot ce nu-mi este de folos în viață: relații, proiecte, gânduri, așteptări, griji, control. 

- mă voi îndrepta spre o carieră internațională. Pentru că asta îmi doresc și simt că pot fi de folos mult mai multor oameni așa. 

- nu voi mai da reply la niciun email în care sunt rugată să răspund la întrebări care își au rezolvarea pe Google. 

- mă voi de dedica 100% studenților mei - toți cei care urmează programul de Călător Profesionist - și pe care îi pot ajuta să își împlinească visul. 

- probabil voi lansa noutăți în această toamna - iarnă: o carte, un proiect important, un nou curs. 

În rest, primesc cu drag tot ce vine la mine, toate schimbările, toate emoțiile, fie ele bune sau mai puțin bune. Pentru că știu că sunt pentru mine, pentru binele meu! 

Vă doresc o săptămână inspirată!

2 comentarii:

  1. Ce frumos :D Mereu finalul articolele tale imi provoaca exclamatia asta pentru ca intotdeauna raspund cumva gandurilor mele :)
    Iti multumesc pentru tot ce faci, de-abia astept sa vad ce proiecte grozave pregatesti <3

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...