Opt ani de iubire. O noapte într-un hotel.

M-am trezit la 2 dimineața. Am oftat și am vrut să mă întorc pe partea cealaltă și să adorm. Însă ceva mi-a atras atenția. Prin ferestrele mari din cameră se zărea o rază de lumină, ca o chemare. Eh, somnul mai poate aștepta. Am mers desculță pe parchet, fără niciun zgomot, și m-am ascuns după draperiile grele, în nuanța vinului. Strada era luminată puternic, un parc pustiu îmi șoptea povești, la fel ca trecătorii răzleți și veseli, care se întorceau din cluburi. Poezia unui moment. Vlad zâmbește în somn. Suntem la Le Boutique Hotel Moxa și ne sărbătorim cei opt ani de iubire.


Am spus în repetate rânduri și o mai spun. Aș vrea să locuiesc într-un hotel elegant, exact ca Edith Piaf sau Coco Chanel. Nu mă satur niciodată de hoteluri: mai mari sau mai mici, mai simple sau mai somptuoase, cu stele mai multe sau mai puține. Hotelurile sunt pentru mine un întreg univers. Iar când aleg locul special în care îmi voi petrece noaptea, o fac din instinct, îl simt și îl apreciez dintr-o singură privire. 

Moxa a fost dragoste la prima vedere. Am văzut o fotografie. O canapea din piele. Un pat. Marsala. Draperii. Un candelabru. Nu am avut nevoie de mai mult. Oare cum nu l-am descoperit până acum, mai ales că am locuit pe Calea Victoriei și am trecut pe lângă el de sute de ori?! 

În momentul în care am ajuns, o domnișoară de la recepție a venit la mine: "Sunteți Ioana Budeanu? Vă așteptam." A great way to start your fabulous day!



Am trecut printre englezii din lobby, am străbătut o mică terasă și am pătruns în Universul Moxa. Un hol lung, un covor roșu elegant, tablouri, un Buddha zâmbitor, câteva statuete și vaze din ceramică. O ușă s-a deschis și am ajuns în camera noastră. Nimic, dar nimic din ce am văzut în poză nu m-a pregătit pentru realitate. 

O cameră aproape rotundă, cu parchet din lemn masiv, deschis la culoare. Un aer boem, draperii grele, marsala, care acopereau cele două ferestre imense cu vedere la Calea Victoriei. Patul domina încăperea, fotoliile din piele îți inspirau barul unui hotel londonez din anii '50, iar oglinda masivă mi s-a părut cea mai frumoasă pe care am văzut-o vreodată. La fel și candelabrele, atât din cameră, cât și din baie. Sentimentul? Fericire pură. 



Ne-am petrecut după-amiaza făcând fotografii, am ieșit la cină la un restaurant din Piața Victoriei, ne-am întors rapid și am povestit până noaptea târziu.

Iar eu m-am trezit la 2 dimineața. Este incredibilă liniștea din hotel, ținând cont că se află pe una dintre cele mai circulate străzi ale Bucureștiului. Mi-a pătruns în suflet și am savurat liniștea asta, încercând să o iau cu mine, să o păstrez - ca pe un secret. Nu am vrut să mai dorm, am vrut doar timp. Să fiu acolo. În acel moment. Să fiu una cu clipa de aur a nopții. Să adulmec, să vibrez, să trăiesc momentul, în încăperea aceea de poveste. 

Două ore am privit pe fereastră, am stat pur și simplu, trează și fericită, și am scris în jurnal cât sunt de recunoscătoare pentru fiecare secundă. 



În restaurantul hotelului, am descoperit un colț desprins din povești orientale. Cuvintele mă ajută prea puțin să descriu magia acestui loc. Însă seara, când lumânările se aprind, sau dimineața, când razele soarelui se joacă printre florile albe - totul capătă contur de basm. 



Nicăieri în lumea asta nu m-am simțit mai bine ca în hoteluri. Fac parte din mine, din povestea mea, din viața mea. Încă nu înțeleg dacă este o fugă pentru mine, o scăpare, sau înseamnă altceva, mai mult, din alte vieți. Nici nu vreau să aflu. 

Vreau doar să petrec o noapte de iubire, de pasiune intensă, de emoție. Iar dacă locul în care mă aflu îmi cântă o melodie unică, eu pot spune că sunt fericită.



Dincolo de cuvinte, Le Boutique Hotel Moxa m-a cucerit definitiv și mi-a dăruit timp. Cel mai prețios lucru din lume.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...