Cum să depășești un moment dificil în 10 pași

Știu că titlul este amuzant, așa este și credința că ai putea să urmezi sfaturile cuiva sau că acestea se potrivesc tuturor. Fiecare dintre noi este special, este unic, iar o anumită problemă pentru mine s-ar putea să nu fie a big deal pentru tine. Tot ce îmi doresc în acest articol este să punctez un moment dificil din viața mea și cum am reușit să îl depășesc, pentru cei care își doresc o brumă de inspirație sau o lectură ușoară la cafea... 


De trei săptămâni mă aflu într-un roller-coaster de emoții și transformări. Am trecut de la entuziasm la decepție, de la furie la speranță și de la depresie la bucurie. Uneori este greu să ții pasul cu mine, lucru pe care cred că cei din apropiere l-au simțit cu vârf și îndesat:)) 

Problema cu care mă confrunt nu are nicio importanță, însă emoțiile da. M-am simțit pe rând sau în același timp: o povară, neînțeleasă, nedreptățită, puternică, încăpățânată, frustrată (90% din timp), am simțit că există o speranță, că sunt suficient de bună, că am tot ce visez, ca apoi sa trec la rușine, la frică intensă și la deprimare, mi-am amintit frânturi din copilărie în care mi se spunea: "Nu ai pic de voință" sau "Fără bani ești un rahat cu ochi" sau pur și simplu: "Nu meriți".

M-am încăpățânt să nu caut ajutor, fiind convinsă că le pot duce pe toate. Încă nu știu dacă am reușit să trec peste momentul de criză, însă îți pot spune ce și cum am făcut până acum. 

1. Mi-am validat toate emoțiile. Sentimentele pe care le încerc nu sunt bune sau rele, nici pozitive sau negative. Sunt doar un mesaj. De cele mai multe ori, când le accepți și le simți pe deplin, cu sinceritate, ele dispar. Sau, cel puțin, scad în intensitate. 

2. Aveam o durere permanentă de spate, din cauza anxietății. Nu am știut cum s-o tratez decât prin mișcare. Bicicletă, dans, mers pe jos - acompaniate cu celebra replică Fuck that! La mine a funcționat. 

3. Când simt că am un moment de cădere, că mintea o ia la vale spre gânduri "necurate", ascult muzica mea preferată la maxim. Metallica face minuni pentru mine, ca întotdeauna. 

4. Dacă povara emoțiilor este prea grea, ies din casă, schimb mediul. Antreprenoriatul vine și cu doza sa de nemișcare, m-a transformat într-o casnică sau într-un couch potato. Când schimb mediul (ies din casă, merg mult pe jos, dansez, ies în parc și admir lumea din jur) - automat energia mea crește și mă simt mai bine. Întotdeauna aleg parcul meu preferat, Carol, sau sera exotică de la Grădina Botanică (deci dacă vezi o lunatică mirosind florile de portocal în Botanică, eu sunt). Locurile acestea sunt magice pentru mine și îmi dau o stare foarte bună. 

5. Dacă sunt într-o stare foarte, foarte proastă, nu încerc să trec la curcubee și zâmbete nesfârșite. Nu funcționează. Nici nu citesc, nici de muzică nu îmi arde, nici de dans sau alte chestii. Dacă îmi vine să plâng, îmi dau voie să o fac. Și, cel mai important, caut în mine un gând, o emoție, o amintire care să mă facă să ma simt puțin mai bine. Nu BINE! Ci doar puțin mai bine. Și asta poate să însemne: furie pe cineva sau ceva (dar furie din aia dezlănțuită - pe care o elimin în scris și cu cele mai dure asocieri de cuvinte porcoase pe care le știu), poate să însemne repaus total la gânduri (îmi închid mintea pentru inventar, refuz să mă gândesc la orice), poate să însemne resentimente, supărare sau plictiseală totală. Toate aceste emoții mă scot din starea inițială, chiar dacă nu par tocmai bune. 

6. Când deja simt o undă de speranță - hai că poate nu e dracu' așa negru - îmi place să citesc postările unei tipe pe care o admir enorm (Melody Fletcher) sau să ascult materiale cu Esther Hicks (nu le recomand oricui, sunt duse:)).

7. Dacă mă simt stabilă și destul de optimistă - încerc să meditez zilnic, minim 15 minute. Nu-mi iese tot timpul. Gândurile o iau pe arătură, iar respirația mea este extrem de superficială. Însă ceea ce îmi iese de fiecare dată este mindfulness. Stau aici, acum, în prezent, ascult ce se întâmplă în jurul meu, privesc totul cu interes, îmi văd emoțiile de la distanță, fără să le judec, îmi simt corpul și toate tensiunile din el, până când acestea dispar. Meditația clasică o fac întotdeauna pe muzică și îți recomand și ție două bucăți interesante: asta e the real deal, însă asta o să-ți placă mai mult (atenție! îți recomand să o asculți la căști, conține cuvinte cu F, B și C). 

8. În fiecare dimineață, fără excepție, scriu în jurnal și am o rutină foarte bine pusă la punct. Mai întâi analizez ce simt și de ce simt așa. Apoi scriu motivele pentru care mă simt bine acum, ce îmi place, ce intenții am pentru ziua în curs - chiar dacă singura mea dorință este să stau în pat. Este perfect! 

9. Unul dintre cele mai banale lucruri care m-a ajutat este... o baie prelungită. Schimb mereu temperatura apei (de la cald la rece și invers) și mă simt mult mai bine după. Poate părea a no-brainer, dar când te simți out of yourself, mintea ta nu e prea implicată sau prea... smart. 

10. Sunt zile când până și gândul la muncă, să scriu ceva sau să fac... orice doare. Trec prin toate etapele de mai sus sau inventez ceva care să mă facă să mă simt puțin mai bine. Orice merge! Și nu las să treacă nicio zi (chiar și în astea mai agitate) în care să nu mă gândesc la ceea ce-mi doresc, la visele mele, la cum, când, unde, de ce, ce. Dar mai ales la CE îmi doresc. 

Iar dacă nimic nu funcționează, mă revolt, devin furioasă și apoi cer ajutor. Nu din ăla specializat, ci de la Bărbosul care știu că mă susține orice aș face. Și mai știu că tot ce se întâmplă se întâmplă spre binele meu. Nah, asta mi-s. 

Sper că te-ai amuzat sau ți-am dat câteva idei. Sper că ești bine. Dar dacă ceva pare oarecum mai greu decât poți duce, încearcă să te detașezi și să fii blând cu tine. Meriți:) 

2 comentarii:

  1. Pe mine ma doare singuratatea,doare atat de tare, de cam un an...nu a durut atat niciodata, mi se sfasie inima in doua, imi ia energia, ma termina gandurile ca voi sfarsi singura, fara sa simt iubirea aia adevarata...am inca 23 de ani si sunt singura dintotdeauna.Nu intalnesc pe nimeni, pur si simplu mA simt blocata.Parca imi ia toata energia durerea asta care nu trece nicioata; am inceput sa ma rog si simt o ridicare a vibratiei, insa e mereu acolo durerea asta, ma macina ca am pus munca pe primul loc si acum sunt nefericita.

    RăspundețiȘtergere
  2. SINSHINE, copil frumos, multi suntem singuri, iar faptul ca ai pus munca pe primul loc nu are neaparat legatura ca esti singura, daca faci munca cu placere este foarte important, esti foarte tanara la 23 de ani, bucurate pentru moment de oamenii dragi pe care-i ai in jur/parinti, prieteni, va veni si dragostea

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...