10 ani de București și un nou drum

Îmi aduc aminte și acum acea zi de martie în care am debarcat cu toate bagajele în București, ca să încep o nouă viață. Nu știam ce va urma, nu aveam nici cea mai mică idee. Însă aveam o mulțime de vise... Așa a început totul, cu un vis!


Nu mi-am dorit întotdeauna să mă mut în București, practic nici nu m-am gândit la asta. Știam că vreau să scriu. Cam atât. 

Într-o seară de decembrie am scris un email. În martie mă mutasem deja în București, însă fără promisiuni, fără să am nimic sigur. Iar de aici am început să construiesc. Pas cu pas. 

Mai întâi mi-am cheltuit toți banii pe care îi aveam:)) Am descoperit orașul la pas, am fost în cârciumi, în locuri frumoase, am locuit pe Calea Victoriei. Mi-am căutat un job la care să scriu și să fiu citită. Și așa am "nimerit" în online. Am învățat și am mers mai departe. Mi-a plăcut fiecare lecție pe care am primit-o. Trei joburi și trei ani mai târziu, am spus "gata! this is it!" și am pornit singură pe drum, de capul meu, fără să știu prea bine ce fac sau dacă voi putea să fac ceva. 

Mi-am dorit să călătoresc. Și în 6 ani am călătorit pe 3 continente. Cu proiecte muncite și iubite până la cer. Am studiat, am citit, am învățat și am scris mii de texte. Mi-am făcut acest blog tot din dorința de a scrie, iar pe atunci habar nu aveam că se poate câștiga din blogging. Eram doar eu în fața paginii albe. 

Am lucrat cu zeci de companii și branduri, am dăruit și am primit, și sunt foarte, foarte recunoscătoare pentru tot. Dar cel mai mult vă iubesc pe voi. Voi, oamenii minunați pe care îi cunosc sau nu, care mă citesc, care mă încurajează, care mă critică, oamenii care mi-au fost alături o secundă sau ani de zile, oamenii care m-au învățat să fiu mai bună, oamenii care mi-au dăruit încrederea lor, oamenii care m-au ajutat să cresc. Datorită vouă sunt aici, acum. Mulțumesc!

În ultimii doi ani, oricât de tare m-am împotrivit schimbării, aceasta s-a întâmplat de la sine. Am început să scriu mai mult în engleză, o limbă pe care nu o stăpânesc, dar în care îmi vorbeam în mintea mea all the time. M-am îndreptat spre piața internațională, am cunoscut alți și alți oameni absolut senzaționali. Însă, acasă, în orele târzii, mă tot întrebam care este scopul meu pe lume. Și răspunsul a venit. 

Vreau să scriu povești care contează, vreau să inspir oamenii și să le arăt că împreună putem să avem lumea mai bună pe care toți ne-o dorim. Vreau să dăruiesc și să ajut. Vreau să împlinesc vise. Vreau să visez și mai înalt, pentru că știu că pot. Toți avem în noi puterea asta: de a visa și de a ne împlini dorințele, oricât de nebunești ar fi ele. 

Bucureștiul mi-a dăruit enorm. Îl iubesc enorm. Aici mi-am găsit iubirea vieții mele, aici mi-am găsit o casă, un loc al meu. Aici mi s-au întâmplat lucruri senzaționale. Am lucrat și m-am împrietenit cu oameni fabuloși. Bucureștiul va rămâne mereu marea mea iubire! 

Însă este timpul să merg mai departe. Uneori îmi este foarte frică, exact ca atunci când te desprinzi de un loc cald, confortabil, care te face fericită. De doi ani negociez cu frica asta. Acum am ajuns la un compromis. Noi plecăm în lume după visul nostru, însă mereu vom avea un loc aici. 

Da, sunt în fața unui nou drum. Mai exact, in curand vom fi într-un avion care ne va duce spre viitor:) Știu cum sună asta! Însă așa simt eu acum. Habar n-am ce înseamnă, dacă exista vreun viitor, dacă ne vom întoarce, dacă vom merge mai departe. Știu doar ce simt. 

Și din momentul în care am spus "orice ar fi, eu voi fi în acel avion", totul a început să se schimbe. Fiecare email a primit răspuns. Fiecare vis imposibil a devenit posibil. Este ca și cum o forță uriașă mă împinge să îmi urmez sufletul. 

Momentan nu am nicio siguranță, exact ca acum 10 ani. Nu știu în ce mă bag. Nu știu dacă vom putea. Nu știu ce urmează. Însă vom fi în acel avion. Și de acolo, am încredere că totul va căpăta sens. 

Pentru cei care încă se mai întreabă despre ce vorbește nebuna (Je), vă spun că este vorba despre proiectul meu muncit și iubit, Invisible Us. Da, în sfârșit se întâmplă. După doi ani, după ce am renunțat de zeci de ori, după o mulțime de visuri, acum se întâmplă și este cât se poate de real. Atât de real încât nu mă lasă să dorm nopțile, întrebându-mă ce caut, ce vreau, ce pot, cât va dura, de ce. 



Este vorba despre curaj? Nici pe departe. Este nebunie? Mai vorbesc singură din când în când, dar psihic sunt ok:)) Fug de ceva? Nu. M-am împăcat cu trecutul, viitorul nu știu cum va fi, iar prezentul este bun cu mine. Vreau să demonstrez ceva? Nu mai vreau. Orice am avut de spus, am spus. Acum îmi urmez doar sufletul. 

Voi reveni cu un articol despre ce vrem să facem, despre destinații, drum, povești, oameni. Însă acum vreau să mulțumesc tuturor celor care au stat lângă mine și mi-au ascultat visurile și m-au încurajat, chiar dacă au crezut pentru o secundă că nu se poate. Aici, printre noi, sunt oameni care deja au participat financiar (și nu numai) la acest proiect. Mulțumesc tuturor! Vă iubesc. 

Dacă vreți și voi să faceți parte din povestea noastră, am creat o pagină specială pentru asta. Aici puteți citi toate detaliile.

Orice gând este important. Și vă simt aproape doar pentru că citiți aceste rânduri. Asta contează enorm pentru mine. De asta fac tot ce fac. De asta există acest blog. De asta m-am mutat acum 10 ani în București... 

MULȚUMESC! 


2 comentarii:

  1. Dragă Ioana, ne inspiri în fiecare zi! Îți doresc să ai parte de cele mai frumoase experiențe și să trăiești clipe minunate. Un drum bun cu împliniri! Te pup și te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Drum bun ! Sa fie bine! va voi urmari cu mult drag:)...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...