Despre ritm, libertate și prețuri

V-am mai povestit și altă dată despre fața nevăzută a paradisului, despre transformările interioare care se reflectă perfect în lumea exterioară, despre libertate și despre ce înseamnă să fii pe drum all the time - și nu într-o vacanță de o săptămână la mare... Mi-am asumat toate comentariile primite. Asta nu înseamnă că voi înceta să vorbesc deschis despre meseria mea și despre emoțiile care mă încearcă în diferite etape ale călătoriei noastre. 



Sunt un om care are nevoie de ritm. Acasă lucrez cu 3 agende, mă trezesc foarte dimineață, am ritualul meu de journaling și meditație, apoi câteva ore de lucru intense, în care nimeni (și nimic) nu mă poate scoate din transă. Creez, am idei, îmi pun lucrurile în ordine, știu mereu care este următorul pas (sau cel puțin, încerc). 

Dacă până acum am fost non-stop pe drum, între zboruri și autobuze, am stat la hoteluri mari, cu wifi în cameră, cu liniște și air con, și am încercat să lucrez câteva ore pe zi, printre plimbări și explorări, acum stăm 10 zile într-un singur loc, pe o insulă exotică. 

Frumusețea acestui loc este greu de explicat în cuvinte. Avem vila noastră de 65 mp, cu paturi uriașe, mini-living, baie superbă și outdoor shower fix lângă un bananier, avem mic dejun și cină de poveste, plaja este la 20 de metri, piscinele even closer. Toată grădina resortului este umbrită de Frangipani care miros divin, se aud doar păsările cântând și valurile mării noaptea și dimineața devreme. 

Oamenii sunt blânzi, buni și zâmbitori, ne ajută cu tot ce pot ei. Să vă povestesc o întâmplare drăguță. În prima seară, AirAsia a avut întârziere cam o oră și jumătate din cauza unei furtuni tropicale. Ne-am cazat și am mers direct la cină, pe malul mării. Am fost imediat luați în primire de țânțari. M-am dus disperată la recepție să îi rog de un spray, o cremă, ceva. Iar o domnișoară foarte drăguță a plecat în fugă să-mi cumpere. Cam așa este peste tot în Asia. 

Îi ador pe oamenii aștia, mereu au o poveste, un cuvânt bun, mereu te ajută, te înțeleg, te ascultă, sunt interesați de unde vii, ce faci, cum te simți. Da, mi-aș dori enorm să trăiesc și să lucrez cu ei. Este un privilegiu și este o onoare!



But...

În vila în care locuim nu avem wifi. Internetul merge foarte bine, însă doar în restaurant și la recepție - am înțeles că urmează să pună și în camere, însă treptat. Lucrurile se mișcă încet, după ritmul insulei. 

Ritm pe care eu încă nu l-am prins. Eu vin cu agitația tipic europeană. Să muncesc, să îmi fac treaba cât mai bine, să nu dezamăgesc (bineînțeles, de dezamăgit mă dezamăgesc doar pe mine:), să nu deranjez, să nu cer, să fiu "perfectă". Eu mă grăbesc. Mi-e cald. Mă enervează țânțarii uneori până la furie. Simt un efort considerabil să gândesc și să creez pe 50 de grade. Ideile nu vin. Energia este blocată. 

Plus, un trecut încăpățânat (cu toate semnele de rigoare) se ține de noi. Îl recreăm, ne blocăm prezentul cu tot felul de idei și amintiri. 

Singura agendă cu care am plecat de acasă este uitată prin rucsac. Obișnuită fiind să am totul notat, acum mintea mea explodează de tot felul de liste și griji. "S-au adunat peste 30 de articole, când le fac, cum le fac, ce să scriu?!"

Și, da, știu ce-mi veți spune. Normal că totul este o iluzie, că vine de la mine! Sunt foarte conștientă de asta. Știu că sunt doar de două zile aici și că mă adaptez ușurel, că îmi voi găsi ritmul natural, perfect acordat cu insula, cu natura, cu pacea și frumusețea de aici. 

Bineînțeles că am și momente de grație divină. În care sunt foarte fericită, foarte prezentă. Mă uit mereu la oamenii care lucrează aici, cât de harnici, de zâmbitori și de plini de viață sunt. Și învăț.



Îmi amintesc în fiecare zi de ce am plecat, ce mi-am dorit. Îmi sărbătoresc libertatea și iubirea din mine. Sunt poate cele mai frumoase clipe din viața mea, de până acum. Practic, am tot ce am cerut. 

Bucurie, libertate, liniște, abundență. Încă lucrez la ușurință:)) Dar dacă stau bine și mă gândesc, totul a venit ușor. Așa că... nothing to talk about. 

Nu cred în prețuri de plătit pe lumea asta. Nu cred în prețuri, punct. Cred că totul este energie, in & out, că noi suntem singurii care ne stabilim valori și plăți. 

Că dacă noi credem că primim mai mult decât oferim, așa este. Că dacă noi suntem convinși că un preț e prea mare sau prea mic (și nu mă refer neapărat la bani), atunci așa este. 

Că lumea și viața asta au un ritm perfect, o energie care te inspiră și te îndeamnă să faci ce-ți dorește sufletul. 

Nimic din exterior nu va fi diferit de interior. Niciun loc din lumea asta nu va fi mai frumos decât este deja în inima ta. Și invers. 

Trăiesc povestea pe care am scris-o pentru mine timp de 2 ani.

Călătorii, hoteluri și resorturi, business class, parteneriate, iubire, emoții, lacrimi de fericire, oameni minunați. Am cerut asta, am primit. As simple as that. 

Și de multe ori a ieșit muuuult mai bine decât am avut eu puterea să-mi imaginez. 

Sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă de pe drum. Am momente în care fericirea, libertatea și iubirea din mine sunt fără limite, uriașe, și îmi aduc instant lacrimi în ochi. 

Astăzi voi renunța la trecut, la ritmul cunoscut, la poveștile pe care mi le spun și nu-mi mai sunt de folos, la limitări, la frustrări, la vechile "I am not good enough", "I don't have enough", "I am a fake". Poate, cândva, m-au ținut în siguranță, însă acum nu-mi mai sunt necesare. 

"Let it go" - a fost prima melodie ascultată pe insulă. 

Știu că sunt aici să mă vindec de mine. Să mă regăsesc pe mine. 



I am ready now. 

Voi lăsa marea să ia toate grijile mele, voi lăsa insula să mă vindece și să îmi șoptească ritmul ei blând, în care totul curge cu ușurință, bucurie și pace.


Un comentariu:

  1. Sunt incantata de ce ai scris! ... atat de viu si de uman! Va doresc sa traiti lucruri minunate in continuare, sa va fie bine oriunde mergeti:)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...