Pe Valea Lotrului, cu Hezi Shayb

#AlwaysYesToRomania este o inițiativă a New Kopel Group. Proiectul, creat de și pentru cei care iubesc România, este o provocare la descoperirea locurilor mai puțin umblate ale țării nostre. Sub acestă deviză, cei îndrăgostiți de meleagurile autohtone sunt invitați să pornească la drum pentru a descoperi România așa cum este ea: plină de istorie și surprinzătoare. 


Vă invităm să descoperim împreună România mai puțin umblată. Să începem călătoria noastră cu #AlwaysYesToRomania!

Am câteva locuri din România în care nu am ajuns, cum ar fi Orșova, în inima Transilvaniei, la Viscri, sau pe Valea Lotrului. Iar când echipa New Kopel Romania m-a invitat să fac parte din campania #AlwaysYesToRomania, am ales imediat Valea Lotrului, fiind o zonă mai puțin turistică și în care se ajunge mai greu dacă nu ai mașină. Și iată așa, într-o dimineață senină de vineri, ne-am întâlnit cu Hezi Shayb, CEO-ul New Kopel Group, și am plecat la drum, de abia așteptând să descoperim România cea frumoasă. 

Foarte mulți dintre noi au fost măcar o dată pe Valea Oltului și îi cunosc atracțiile. Hezi fusese pe aici de câteva ori și ne povestea încântat de cele patru culori ale zonei: "Verde intens, roșu tomnatic, negrul de noiembrie și albul imaculat al iernii." Este destul de aglomerat pe Valea Oltului, însă acest lucru ne permite să mergem mai încet și să privim cu nesaț munții și curgerea râului. Deschid geamul mașinii și las parfumul brazilor să se strecoare subtil înăuntru. Deja aerul s-a schimbat, respirăm România cea frumoasă și autentică.

Trecem de Călimănești și Căciulata, două stațiuni foarte iubite de români acum ceva ani în urmă. Toamna și-a așezat frumos culorile în zonă, este soare și liniște. Aflu cu bucurie de la un localnic de aglomerația de astă vară din Călimănești, când sute de oameni au venit în vacanță la izvorele naturale de aici. Doar par orașe adormite, pentru că românii nu le-au uitat!  

Iar pentru că Hezi, în călătoriile sale, nu s-a oprit niciodată la Mănăstirea Cozia, am făcut aici un popas, pentru o lecție de istorie și câteva fotografii cu Oltul și schitul mănăstiresc. 



Mănăstirea Cozia este un complex monahal medieval, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Este o ctitorie a domnitorului Mircea cel Batrân, extinsă și renovată de-a lungul istoriei sale multiseculare.

De-a lungul timpului, mănăstirea a fost reparată și renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare și consolidare s-a făcut între 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de către guvernul României, la intervenția patriarhului de atunci, Justinian Marina.



Mănăstirea a cunoscut și momente neplăcute. Astfel, între 1879 - 1893 autoritățile o transformă în pușcărie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu să scrie un articol virulent în ziarul Timpul, din 12 septembrie 1882:

„Cozia, unde e îmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Țării Românești, acela sub care țara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia unde e îmormântată familia lui Mihai Vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime cu țara - ce-a devenit acesta? Pușcărie!”

Ulterior va fi și spital, dar și grajd de cai. 

Acum Cozia este umbrită de copaci semeți, iar grădina sa este plină de flori. Schitul este complet renovat, de un alb imaculat, cu mușcate la ferestre. Iar în spate, Oltul își curge povestea printre pădurile în nuanțe de toamnă. 



 Am plecat senini de la Cozia. "Este un loc încărcat de istorie. O poți simți!", spune Hezi. "Aș mai fi stat pe aici puțin...” Străbatem Parcul Național Cozia, pe malul Oltului, bucurându-ne de soarele blând. Toți avem zâmbete pe față. Este efectul unui road-trip prin România. Întotdeauna! 

La Brezoi, lăsăm Oltul să-și continuie povestea și facem stânga, pe Valea Lotrului. Urmăm apoi indicatorul spre Voineasa, pe șoseaua 7A, lăsând în spate releul de televiziune care se înalță semeț pe Muntele Cozia.

Izvorând din Lacul Galcescu, Lotrul separă Munții Latoriței de cei ai Lotrului. Râul a fost strunit prin numeroase lacuri de acumulare, care au făcut din zona aceasta cea mai mare amenajare hidrografică din țară. Lacul Vidra, situat la o altitudine de 1.289 m, este rezervorul principal al sistemului hidro-energetic Lotru, colectând, prin tuneluri subterane de peste 150 km, apele afluenților Lotrului și ale lacurilor de acumulare Petrimanu și Galbenu, de pe râul Latorița. Lacul Vidra este și destinația noastră. 

Însă este aproape ora prânzului și îi propun lui Hezi să ne oprim la Frații Jderi, să mâncăm ceva. 



Frații Jderi este un loc foarte special din satul Păscoaia, înconjurat de munți și de păduri, un loc în care vii să te reinventezi, să asculți natura, să faci yoga, rafting pe Olt sau drumeții la cele mai frumoase cascade din zonă. 

Oamenii sunt primitori și ne invită la masă, ca pe niște călători reîntorși acasă. Prânzul și cina de la Frații Jderi sunt dedicate în general clienților cazați aici, însă noi am avut noroc. 

Pe masă sunt aduse bucate tradiționale românești: ciorbă de pui și de dovlecei, cu smântână și ardei iuți, mămăliguță cu brânză și smântână, ostropel de pui, pomana porcului, castraveți murați, și un fabulos salam de biscuiți cu rom. Îl privesc zâmbind pe Hezi. "Foarte bună mâncarea, foarte bună! Cred că mai vreau puțin... Este ca la bunica mea acasă." 

Pentru mine, Frații Jderi înseamnă enorm: este un loc spiritual, cu o energie aparte. Aș sta aici câteva săptămâni, să meditez și să mă reînvăț, să mă ascult pe mine, să mă înțeleg. Iar oamenii locului au niște povești extraordinare. 



 Cu greu am plecat mai departe, însă mai aveam un drum de câteva ore în față. 

Din Păscoaia începe un drum cu serpentine și imediat ajungem la Barajul Brădișor.  De aici, Valea Lotrului devine un spectacol. Șoseaua este lipită de versantul estic al văii, în timp ce capătul lacului abia se zărește. Peisajul îți taie răsuflarea. Lacul pare un petec de apă aflat pe fundul unei căldări imense. Versanții împăduriți se reflectă în lac, iar pe vreme frumoasă, în zare se văd crestele Masivului Sureanu. 

Se spune că versanții abrupți, văgăunile neumblate ale munților și pădurile întunecoase erau ascunzișuri perfecte pentru răzvrătiții vremurilor de demult. Astăzi este doar o zonă care te încarcă de energie. "Vreau și eu o poză cu lacul", ne spune Hezi. "Ah, dar și aici, lângă munte. Este o zonă tare frumoasă." 




 De la Brădișor, trecem prin satul Mălaia și vrem să ne oprim la Mănăstirea cu același nume. Însă drumul este extrem de strâns, serpentinele ne învăluie în peisajul verde și cu aromă de brad și nu vedem nici urmă de biserică. "Probabil este sus pe munte și nu o putem vedea", ne spune Hezi. "Însă merită să dai o fugă până aici, să descoperi mai multe în zona asta." 

Aerul tare, vântul de toamnă, soarele și mirosul pădurilor te îmbie la popas. Revenind pe șoseaua națională 7A, spre Voineasa, treci prin pitorescul sat Valea Maceșului, cu case risipite printre vii și livezi. De aici începe un vechi drum strategic, construit de armata germană în 1916. Acesta străbate, în lung, Munții Latoriței și se unește cu șoseaua națională 67C Novaci-Obârșia Lotrului-Sebeș.



După încă 13 km, ajungi la Voineasa. Situată la o altitudine de 800 m, Voineasa a devenit stațiune după terminarea lucrărilor la hidrocentrala Lotru. Dar localitatea este mult mai veche, fiind atestată pentru prima dată intr-un hrisov al lui Neagoe Basarab, de la 1520. 

Ca să ajungi în stațiunea propriu-zisă, trebuie să părăsești șoseaua și să urci în serpentine pe drumul străjuit de pensiuni cochete. Voineasa e renumită și pentru baza sa de tratament pentru diverse afecțiuni ale sistemului nervos. Pe lângă drumeții, poți încerca aici și pescuitul de păstrăvi în râurile Lotru, Latorița, Voinesita sau în lacurile din împrejurimi: Brădișor, Petrimanu, Vidra.

Din Voineasa, șoseaua urcă spre Lacul Vidra. Urcușul începe brusc și te ia prin surprindere. Lotrul se pierde undeva în munți, în timp ce șoseaua urcă de-a lungul pârâului Mănăileasa, apoi coboară înspre lac. Stațiunea se află pe locul vechii colonii Puru, a celor care au construit barajul, însă acum totul pare pustiu și părăsit. “Mare păcat”, spunem toți, în același timp, simțind potențialul acestei zone. 



Deși la Vidra se ajunge destul de greu, efortul merită. Liniștea de aici cu greu poate fi egalată, iar lacul străjuit de munți sporește frumusețea și sălbăticia locului. Noi am urmat drumul forestier de 4 km, către Barajul Vidra. 

Ajunși aici, în afară de peisajul superb, ce m-a impresionat a fost acustica zonei. Orice cuvânt rostit pe baraj se auzea până în pădurea de la baza lacului. "Dacă ai locui aici, cu siguranță ai trăi cu 10 ani mai mult", ne spune Hezi, care respiră cu nesaț aerul pur din zonă. Citesc bucurie pe chipul lui, citesc admirație și încântare. Se vede că iubește România. 

 De la Vidra, ne-am întors pe Valea Lotrului, într-un joc de lumini și umbre peste păduri. Pentru mine, toamna este cel mai frumos anotimp și este perfectă pentru road-trips prin România. 



Valea Lotrului este doar un drum pe care îl facem împreună pe cărările mai puțin umblate ale României. Următoarea destinație #AlwaysYesToRomania este în pregătire. Mai multe detalii aici.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...