Despre anxietate, cu drag

Începând cu acest moment, de care v-am povestit acum mai bine de 6 săptămâni în urmă, am trăit la propriu într-o anxietate zilnică. Atunci ușurarea s-a instalat imediat cum am îndepărtat stimulul (frica de zbor - sau așa credeam atunci), apoi anxietatea s-a reinstalat confortabil. Activă. De durată. Aș spune că am o anxietate foarte sănătoasă și energică :)

Bineînțeles că nu am stat degeaba. Am lăsat absolut toate preocupările externe să aștepte și m-am ocupat de mine. Mi-am dat timp. Am citit zeci, chiar sute de materiale. Cărți. Filme. Am stat în meditație. Am analizat lucrurile până la punctul unei oboseli crunte. M-am revoltat. Am plâns și am capitulat (uneori). Am negociat și chiar l-am șantajat pe Bărbos. Am înjurat deplin și (rareori) satisfăcător. Am făcut yoga, dans și băi lungi. Masaje. Terapii de relaxare. (Am primit indicații de "let it go", "surrender to it". Eh, let it go, my ass.) Investigare de emoții. Renunțare la trecut (am avut un moment în care am cochetat cu renunțarea totală, însă m-a făcut să râd. Hi, bitch!). Împăcare. Încurajare. Iubire. Am căutat pacea în mine și în afară. Am descoperit chestii din trecut foarte intense, care mă afectau fără să știu. Am făcut pași mici și siguri. Iar azi sunt în fața unui alt zbor și anxietatea dansează rumba în spatele meu. 

Și am zis s-o fac publică aici. De ce nu?! Cum îmi place mie să spun: am adus-o la târg s-o fac de râs. Doar că mi-e dragă de acum, e a mea :)

Când a apărut prima dată? 

- când am devenit antreprenor full time. Mai exact, când am început să fac ceva mai mulți bani din diverse contracte și s-a instaurat ca o frică puternică de pierdere. 

Cum se simte? 

- este un nod, o strângere în spate, în locul în care se îmbină aripile :)) 

În cazuri grave - se simte ca un atac de panică, de genul "fugiți, ceva rău o să se întâmple și eu/ cei dragi vom muri/ vom suferi" sau alte din astea. Asociată cu o vină îndreptată spre mine. 

În cazuri obișnuite - se simte ca o lipsă de curaj, ca o stagnare, ca un deranj. 

În cazuri light - simt că e ceva în neregulă acolo. 

Când dispare - vreau să acționez, mă grăbesc și ma reîntorc în același punct. 

Ce o activează? 

1. - zgomotele intense. Iar prin asta eu înțeleg inclusiv televizoare care merg degeaba. Nu mă deranjează să mă uit la filme, dimpotrivă. Mă deranjează vocile de la știri, reclamele, inutilul și prostia din emisiuni, discuțiile fără sens. Uneori aceste zgomote mă fac să mă urc pe lustră. (și pentru cei care se întreabă, nope, nu am cum sa opresc televizoarele, dahhh!) 

2. - frica de zbor. Lipsa controlului. 

3. - lipsa unui venit stabil. 

4. - cumpărăturile (inclusiv din supermarket). 

5. - lipsa puterii și curajului de a intreprinde acțiuni (simple și clare) care să-mi rezolve problema 3. 

6. - răspunsurile negative, vina pe care mi-o port. 

7. - agitația, atingerile neașteptate, deciziile, comportamentul haotic al altora. 

8. - gândurile și convingerile mele ("tre' să fie rău înainte să fie bine", "dar dacă tre' să sufăr ca să am parte de ce-mi doresc?!", "Dacă cer prea mult?" și altele). 

Cum se estompează:

- dacă stau în natură mai mult timp

- când ceva mișto apare (stimul extern -> not the answer)

- yoga, dans, apă.

Însă acestea sunt de scurtă durată și imediat intervine ceva care mă aduce exact unde eram. 

Ok. Acum ce știu: 

- este un mesaj. Clar este ceva despre care trebuie să aflu și să elimin sau cu care să fac pace. 

- când reușesc să mă relaxez, se estompează. Uneori dispare. 

- nu cred că este despre bani, zboruri, shopping, venit, valoare, curaj. Deși aștia sunt triggers super puternici, cred că "rădăcina" este alta. 

- probabil este un lucru banal, ceva preluat din copilărie, de care m-aș râde sau mi s-ar părea stupid acum. 

- știu sigur, sigur că este The Upper Limit, apare atunci când cresc sau când sunt gata să trec la o altă etapă din viața mea. (pentru cei care nu știu ce este The Upper Limit, recomand cartea asta: The Big Leap, by Gay Hendricks). Pe scurt: când avem ceva super mișto în viața asta, ne punem singuri o limită, care se manifestă în diverse forme: auto-sabotaj, durere fizică, panică, certuri, cheltuieli mari etc). 

- știu că, practic, este necesară ca să trec la noul nivel pe care mi-l doresc. Nu trebuie să sufăr, ci doar să ascult mesajul. Asta nu o face mai confortabilă.

- știu că dispare când mă las în voia curentului și nu mai lupt cu ea. Try that!! Mai ales când ești în panică totală, să te lași în pace este ca și cum te-ai arunca de pe o clădire cu 60 de etaje. 

Și, ce este mai important, mâine avem un zbor. Doar gândul la ora aia în aer îmi face rău fizic. Practic, acum pun și un deadline peste toate. 

M-am gândit să-mi abordez astăzi anxietatea. Să mă opresc puțin, să nu o mai urăsc și să stau de vorbă cu ea. (Yep, am luat-o razna! Dar am înțeles că mulți antreprenori vorbesc singuri, right? Right?). Poate aflu ce vrea de la mine. 

Iar acum aș vrea să vă aud pe voi. Facem pariuri? Ce spuneți, mă urc mâine în avion? 


11 comentarii:

  1. Mă regăsesc la multe din punctele tale și totuși nu-mi fac griji atât de mari. Imi imprim un țel și mă implic total în a-l atinge, dincolo de toate angoasele si piedicile de zi cu zi, iar restul se estompează, uneori până la dizolvare, pentru că-mi canalizez energia. Daca ai un prag, ia-ti vânt și urcă-l! Toate aceste experiențe te vor pregăti pentru asta. Te îmbrățișez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!! Acum sunt in schimbare de tel. Avioanele vin si pleaca. Eu raman. Te pup!

      Ștergere
  2. Anxietate generalizata se numeste ce ai tu si apare din cauza stresului. Incearca sa iei lucrurile step by step, chiar daca ai multa treaba, elibereaza-ti programul incat sa faci doar lucrurile care iti fac placere, cel putin la inceput. Nu iti lua angajamente mari si evita situatiile stresante pe cat posibil. In ceea ce priveste zborul, sfatul meu e sa mergi si sa iei o pastila inainte de a pleca de acasa. Siguranta reusitei iti va da incredere sa continui si cu alte proiecte! ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. No pills:) I am not a project. Voi fi bine. Multumesc!!

      Ștergere
  3. Stiii, eu cred ca o sa te urci in avion, o sa fie super mega inconfortabil si o sa iti vina sa innebunesti, o sa cobori nauca si o sa te gandesti f***-* **** **sii, i f***** did it :)

    asa fac eu cand merg cu metroul 5 statii fara sa cobor la fiecare si sa imi fac curaj 20 de minute ca sa ma urc din nou, convinsa fiind ca o sa le arat tuturor ce (n-am) mancat in ultimele doua zile, ca la mine asa se manifesta frica. si nu e doar cu metroul problema mea :D de asta am invatat sa merg mai mult pe jos, si sa imi aleg bataliile pe care vreau sa le trec, pentru ca uneori par prea multe.

    am vazut ca majoritatea comentariilor pe care le-ai primit au fost in diverse directii :D si mie nu mi-au placut :D asa ca m-am intors sa-ti scriu aici si sa iti multumesc din suflet ca ai scris despre cum e la tine. eu credeam ca la nimeni nu mai e ca la mine. si ca asa e, bai! "treci o data peste asta, ca esti om in toata firea, ce dumnezeu!" si nici nu mai vorbesc despre asta ca parca nimeni nu inteleg.. presupun ca chiar nu inteleg.

    si sa stii ca daca nu te urci in avionul asta, avioanele zboara in fiecare zi :) si daca nu te urci in el asta nu te face intr-un anumit fel, stii si tu asta. tot tu esti, you lovelies most wonderful self :D pur si simplu nu te-ai urcat acum si gata. urmatorul, va rog :D

    inchei cu traditionalul *te pup si te iubesc* si maine o sa-ti trimit toate inimioarele din lume! :)

    lovelove

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet, draga mea. Exact asa simt si eu!! Te pup si te iubesc.

      Ștergere
  4. Ioana, cu un film bun (in mintea ta), o maslina ori un shot de tuica sigur te descurci. Am incredere! Sa trimiti un selfie si sa imi spui ce a ajutat mai mult ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oviiii, te pup. De data asta n-a ajutat:)) Insa voi ajunge si acolo. Probabil am o limita de zboruri/an. 11 au fost more than enough:)) Glumesc. Voi fi bine.

      Ștergere
  5. I feel you. Doar ca la mine strangerea e in stomac. Nu-ti dau nici un sfat, dar mai mult ca sigur ca vei fi bine.

    RăspundețiȘtergere
  6. respiratii - inspir 5 secunde, expir 10, tot asa 15 minute sau mai mult la ora.
    chestia asta mi-a rezolvat anxietatea de zbor.

    sper ca la un zbor sa-ti aduci aminte de chestia asta si s-o incerci 'asa de poate o merge'. si mai sper sa-ti si mearga.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...