Simply Nigella. Pasiune și joacă.

Când am primit cartea Simply Nigella de la Books-Express, câteva ore bune am stat în mijlocul patului, cu agenda, pixul și o bucurie de copil care descoperă un nou joc. Pentru că așa se simte pasiunea mea pentru bucătărie. Croșetez rețete noi inspirându-mă din diverse surse, gătesc cântând, fac poze teribile și aștept cu sufletul la gură părerea celor care înfulecă preparatele.


Au trecut fix 20 de ani de când am intrat într-o bucătărie cu scopul precis de a găti ceva. Deși mama este foarte talentată în domeniu, nu prea am stat pe lângă ea, mai mult chiar, i-am dat idei că s-ar putea să nu știu să-mi fierb vreun ou. Însă, la un moment dat, imediat după liceu, am stat într-un apartament la niște prieteni și mi-era cam foame. Am găsit o cutie de mazăre, un amic a adus ceva porc și asta a fost. Surpriza? Uriașă. Nu doar că a ieșit ceva comestibil, mâncarea era senzațională. Yesss!

Apoi am dat-o pe restaurante (a se citi, crâșme). Nu mă interesa prea mult ce mâncam, oricum o făceam emoțional, de aici și kilograme, stres, rușine și alte vini. Dacă mâncarea mi-a adus mereu un feeling de love&hate, gătitul a fost (și este) o chestie foarte specială pentru mine. Mă face fericită.

Sunt departe de ceea ce poate fi numit "chef", sunt zero barat la plating, rareori măsor cantități, nu gust niciodată mâncarea înainte de a fi gata, nu respect rețetele, le sucesc și le reinventez până abia mai rămâne vreo legătură cu denumirea, fac poze amuzante spre penibile la dish-uri, și nu este o pasiune constantă - adică nu mă prinzi des prin bucătărie.

Dar și când ajung acolo, toată lumea se oprește. Timpul, spațiul, problemele, grijile nu mai există. Sunt doar eu, în lumea mea cu arome de ghimbir, scorțișoară și turmeric. O lume cu multă ciocolată și lemon curd, cu inclinații asiatice și italiene, cu două cuptoare, patru ochiuri de aragaz la maxim, un bufet impecabil și cu preparate care te fac să pășești într-un alt univers. Și ca să mă laud: foarte rar nu mi-a reușit ceva. Habar n-am cum. Cred că se aliniază planetele și în farfuriile mele găsești praf de stele cu fulgi de chili și sare de mare.

O ador pe Nigella. Îmi plac formele ei, senzualitatea ei, zâmbetul Zen, lejeritatea preparatelor și pasiunea pe care o pune în fiecare rețetă. Este ceva foarte special la femeia asta: un 'je-m'en-fichism' care nu poate veni decât din experiență și o mulțime de eșecuri (pardon, lecții!).








Mi-am propus să citesc cartea (mi-a luat vreo 4 ore, cu tot cu note), apoi să mă opresc la rețeta care mă trăsnește dintr-o dată, să o fac, și să vă scriu despre ea. Buuun! Doar că agenda mea, la final, avea o listă cu 15 rețete, care se pare că m-au lovit suficient de tare încât să nu le pot elimina, cu riscul de a sta un weekend întreg în bucătărie și de a-mi da viața în supermaket.

Zis și făcut. Ne-am petrecut vineri seara la Auchan, unde o parte din magazin este în renovare - deci, haos. La bonul de casă am refuzat să mă uit cu ochii larg deschiși. I-am pus ștampilă, l-am băgat pe firmă, deci să sperăm că laptele de cocos, codul și creveții mă ajută la dezvoltarea afacerii.

Iar sâmbătă am pornit treaba. De la 2 la 8 am stat lângă aragaz, am reușit să fac doar vreo 9 rețete, operațiune reluată duminică, aș spune cu succes (pentru că a durat doar vreo oră, timp în care am executat cam 4 rețete, care s-au... halit). Dar nu asta contează.

Ci că, începând cu puiul malaysian, codul cu arome indiene, porcul slowly-cooked, creveții în sos picant, pâinile braziliene, prăjiturile cu ciocolată la ceașcă și terminând cu salate, paste cu spanac și unt, pavlove, sosuri și alte chestii - am fost în rai. Dacă paradisul există, eu acolo aș fi chef. Iar toate dish-urile, chiar dacă nu sunt instagramabile, sunt divine.

Care au fost alegerile mele


Brocamole - un fel de guacamole cu broccoli, la care am adăugat mărar în loc de coriandru.

Halloumi with quick sweet chilli sauce - n-am găsit brânză din asta, am luat cheddar, s-a cam topit, am pus sos sweet chilli direct dintr-o sticlă thailandeză de la supermarket. But it's my kitchen, goddammit.

Așa spun BBC & Nigella că trebuie să arate :D




  

Indian-spiced cod - aici am respectat ce a spus Goddess Nigella și Vlad a fost cucerit definitiv. Practic este pește copt în lapte de cocos, cu garam masala, chilli, turmeric, sare și nucșoară.

Devilled roes on toast - pentru că mi-a fost prea lene să caut ce înseamnă "roes", m-am uitat la poză și am înlocuit cu creveți. Am scos pâinea prăjită din ecuație, who needs this, când e vorba de creveți din ăia uriași și buni și... Yam!




  
Pasta snails with garlic butter - este cea mai simplă rețetă de paste din lume. Cumperi niște paste din alea melci, tragi usturoi la tigaie în unt și pui pătrunjel. Însă la mine în casă, pătrunjelul este persona non grata, așa că am făcut abuz de baby-spanac proaspăt. Even better.

Brazilian cheese bread - complicată situație. Cumpărat tapioca, făcut aluat, ieșit bun de aruncat, neîndurat, pus la cuptor, scos niște pâinițe superbe, divine, minunate. Pentru că așa e la mine în bucătărie (și în viață) - magic happens. 

Poze cu telefonul, deci m-am scos. 







 

Oven-cooked chicken shawarma - pui care din carte până în farfurie a devenit porc. Shhh!, a fost bun. 






 

Malaysian red-cooked chiken - aici am lăsat puiul, dar am scos cei 3456 de ardei iuți, ca să mai trăiesc și să încerc și alte rețete. Gustul mi-a adus aminte de Kuala. Comfy food.






  

Make-ahead mash - un piure de cartofi cu parmezan, la cuptor, cu ceva unt, nucșoară și mai mult parmezan on top. E bun pentru suflet, garantat.





  

Cucumber, chilli and avocado salad - pentru că chilli părea să se repete suspect de des în rețetele alese de mine, de data asta i-am dat o pauză, am pus castravete, avocado și... wait for it... mărar. Și niște usturoi verde, pentru un strop de aromă:))

Chilli, ginger and garlic sauce - simplu și la obiect. Poți să-l cumperi din supermarket.

Caramelized garlic yogurt sauce - coci usturoiul timp de o oră la cuptor, îl amesteci cu iaurt grecesc și sare. Bun, nu impresionant. Rămân la usturoiul raw, că trăim în România.

Lemon Pavlova - cred că asta este semnătura mea. Nu știu să explic altfel, însă blaturile din bezea îmi ies dement de perfecte, iar lemon curd fac într-o veselie. Vă promit și rețeta într-un articol viitor. 

Poză furată de la Nigella, ca să mai dau puțină clasă blogului.





   

Aaaaand, revelația din tura asta de bucătăreala a fost:

Chocolate chip cookie dough pots - în traducere liberă: niște aluat cu ciocolată, copt direct în căni. Se face în maxim 20 de minute și vă jur că vindeca orice: de la răceli la inimă frântă și până la anxietate din aia de nu dormi noaptea (știu de la o prietenă :D).







  

Vă las pe voi să descoperiți rețetele din cartea Simply Nigella, dar asta de cookies tot o scriu aici. Țineți cont că este așa, pe sub mână, sper să nu se ducă vestea că se poate folosi ca medicament.

Ingrediente:

* 150 g făină albă
* sare de mare
* 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu
* 110 g unt MOALE (a se înțelege că al meu a fost tare și m-am speriat că am dat-o-n bară:))
* 85 g zahăr brun
* vanilie
* un ou mare
* 170 g chocolate chips (n-am găsit, așa că am luat Milka cu chocolate chips și zmeură - ceva model nou pe piață. Si zău că am făcut mai bine).

Nigella spune că ai nevoie de 6 ramekins (google it!), eu am făcut o cantitate mai mică de compoziție și am pus-o în două cești normale. Au ieșit vii din cuptor.

Mod de preparare:

1. Dai drumul la cuptor la treapta 4.

2. Măsori într-un vas făina, sarea și bicarbonatul. (I have a life adică mă plictisesc teribil de repede, deci sar partea cu măsuratul. Don't do that!)

3. Zahărul și untul se amestecă la mixer, se adaugă vanilia și apoi oul. Iese o chestie pufoasă, daca folosești unt la temperatura camerei. Dar merge oricum. Nu te conforma. Joaca-te! 

4. Peste crema de mai sus pui făina și amesteci ușor.

5. Pui și chocolate chips sau ciocolata pe care o ai în casă, ciopârțită elegant.

6. Împarți amestecul în cești (ramekins) și dai la cuptor 13-15 minute. Eu le-am verificat, procesul a durat de fapt vreo 20-25 de minute, însă depinde de cuptor. Prăjiturelele trebuie să fie soft brown, crăpate și să se desprindă ușor de pe marginea cănii.

7. Se pot servi calde (recomand), cu înghețată, frișcă sau așa, simple. Dimineața. Seara. La prânz. Sau când simți că lumea e rece și tristă.

The Mess






  

În afară de cele 150 de rețete, Nigella spune o poveste în cartea sa: despre mâncarea pentru suflet, despre obiceiuri, mituri și mass media, despre calorii, concepții tâmpite învechite, carbs, gluten-free stuff și alte tradiții :)

Cartea o găsiți pe Books-Express, oameni dragi cu care am colaborat acum un car de ani (am scris niște texte faine prin 2012, băi ce mișto scriam pe atunci!!), dar la care mă întorc mereu pentru a descoperi un univers plin de savoare. Pam-pam. Mulțumesc!!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...