2016, București, România

Chiar dacă am momente când uit, când lupt cu anxietăți și mustrări de conștiință, când încerc din răsputeri să văd părțile bune ale vieții mele - mereu reușesc într-un fel să mă trezesc la realitate și să privesc în jur. Sunt aici și acum, sunt acest moment. Și de aici vine puterea...


Trecutul

Se împlinesc 10 ani de când m-am mutat în București. Am iubit orașul ăsta dinainte de vedere, nu mi-am imaginat că voi locui aici, și nici ce porți se vor deschide. Într-o zi de decembrie, acum 11 ani, am dat totul de pământ, furia din mine s-a revărsat, am lăsat baltă căutările și abia atunci am găsit. Mi-am schimbat viața radical. Recunoscând că NU știu nimic, am înțeles că știu exact ce am de făcut. Cumva, în acel decembrie, magia a fost posibilă. 

Au fost 10 ani trăiți din plin. Am schimbat relații, case, drumuri, sensuri, valori. Am reușit în tot ce mi-am imaginat vreodată, chiar mai mult. 

8 ani am alergat prin lume. Încă sunt de părere că drumurile astea sunt foarte importante, ca să te întorci și să înțelegi cum te-ai schimbat tu. Ca să construiești trebuie să înveți, să fii curios, să cauți, să te găsești pe tine. 

În anii petrecuți în București, am învățat că românii nu văd cu adevărat ce au în față (pentru că nici eu nu vedeam), că ne mândrim doar de ziua națională, că suntem pricepuți la toate, că știm să dăm în cap altora cu talent, că ne plângem, că ne complacem, că așteptăm de la alții ceva, că cerem socoteală altora pentru ce ni se întâmplă mai puțin bine, dar suntem mândri de noi pentru ce e bine, că putem orice dacă vrem, că lumea ne este deschisă, dar și aici se poate. 

Și am învățat să mă ridic. Să nu mai ascult. Să închid definitiv televizoarele. Să dau unfollow și unfriend. Să nu mai răspund, să nu mai reacționez. Să iubesc oamenii așa cum sunt. Să nu judec. Să îmi urmez propriul drum. Să încurajez. Să ajut. Să dăruiesc. Să primesc. Să cred că, undeva, ascunși și mici, suntem toți reali și autentici și buni, doar că am uitat. 

Anul trecut pe vremea asta eram în Alba Iulia. Și am învățat o lecție foarte importantă de la oamenii din primărie: un singur pas contează, un singur om contează, un singur gest spre mai bine contează. Imaginația, încercările, pasiunea, arta - contează. Poți să schimbi lucrurile. Poți să crești. Poți să faci tot ce vrei. Atât timp cât nu aștepți de la alții (sau de la viață) ceva. Atât timp cât îți urmezi drumul respectând trecutul și depășindu-l, trăind în prezent și visând la un viitor atât de înalt încât să te strângă în spate. Oamenii aia schimbă România. 


A photo posted by Ioana Budeanu (@ioana_budeanu) on

Prezentul

Sunt câteva lucruri care îmi plac mult în Bucureștiul acestui decembrie. 

* Târgul de Crăciun, care se deschide astăzi, în Piața Constituției, așa cum ar fi trebuit să fie de ani de zile. Faptul că primăria și statul investesc în firmele mici, în tinerii antreprenori. (Și da, salut faptul că avem o femeie la primărie, care - criticată, înjurată și înotând într-o mare de suspiciuni, știe să facă treabă. Cum ar fi să o lăsăm?! Cât v-ar costa un gram de încredere?). 

* Concertul Deliei de pe 5 decembrie. Nu-mi ajung cuvintele să scriu cât de mult o admir pe femeia asta. De câte ori văd afișele cu ea, îmi tot repet, ca o mantră: "Delia are oo." Mă bucur enorm că se ridică voci curajoase, că artiștii schimbă direcția, că Delia - împotriva tuturor - ne-a aliniat cu țările prospere și deschise la minte. Este un pas uriaș. URIAȘ! Delia, you rock!! 

* Uber. Mda, știu ca n-are neapărat legătură cu România, dar îmi place. Și nu pentru că aș avea ceva împotriva taximetriștilor clasici (n-am avut ever probleme), ci pentru că Uber-ul vine repede, se plătește cu cardul, se face un schimb de idei și povești, nu de bacșișuri.) Pe final, ești mai câștigat, mai liber. 

* Centrul vechi. Este o încântare pentru ochi și o bucurie pentru suflet. Ador toate barurile alea strălucitoare, vintage, cochete, elegante, minunate. Ador tinerii îmbrăcați subțire care ies la țigări. Ador luminile discrete și muzica. Ador pereții cu graffiti. Ador interioarele calde, cu zâmbete și murmur de conversații. Ador oamenii, posibilitățile, atmosfera. Trebuie doar să deschizi ochii și să vezi. 

* Carol. Parcul meu de suflet. Locul în care îmi găsesc liniștea și inspirația. Locul în care mă vindec, în care joc ping-pong, în care urc scări cu furie, în speranța că voi vedea lumea altfel de sus, locul în care mănânc și beau o bere, locul în care îmi duc toți prietenii, fără excepție. Este inima Bucureștiului pentru mine. 

* Îmi plac mijloacele de transport în comun. Toate. (Dar mai ales tramvaiele.) Sunt o mare de povești, de emoții, de recunoașteri. La fel, și zonele foarte aglomerate sunt o oază de energie pentru mine. Iubesc oamenii, graba, vuietul, tristețea, zâmbetele, covrigii mâncați pe fugă, cafelele în pahare de carton. Îi iubesc și pe cei care vând, cerșesc, fură, caută. Învăț. Mereu, tot ce văd și aud, este despre energia pe care o pun eu în lume. 

* Îmi place la Mega:)) De la vânzători, la aglomerație, la produsele lor speciale, și până la ciabatta cu măsline și înghețata de zmeură. 

* Merg des în Afi și la cinema. Este ceva acolo, o energie mișto de tot. 

Îmi plac o mulțime de locuri în acest oraș. Îmi plac posibilitățile, ofertele, străzile, oamenii, casele, parcurile, restaurantele, hotelurile, spiritul. 




Viitorul

Da, iubesc Bucureștiul enorm, poate mai mult decât orice alt loc magic din lume. Da, aș pleca mai departe. Da, m-aș întoarce mereu și mereu. Totul este despre emoție, nu despre loc. 

Iar astăzi, de 1 decembrie, am o urare: fă și tu un mic pas spre România pe care o vrei. Nu te mai enerva, zambește, fii mai bun și mai înțelegător, lasă-i pe alții în față, deschide o ușă, apreciază un serviciu, spune mulțumesc din suflet privind omul în ochi. Fii atent. 

Toți vrem să fim priviți, ascultați, respectați, apreciați. Începe să oferi fără să aștepți ceva la schimb și vei primi. Mai mult, s-ar putea să-ți dai seama că ești fericit în țara ta. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...