Transylvania in your blood!

Într-o seară fierbinte și umedă de iulie, ne îndreptam spre hotel, după o cină de vis la etajul 63 dintr-o clădire singaporeză. Eram ușor amețită de priveliște, de povești, de mâncarea divină, de oameni. Îmi doream să plec acasă, însă ceva mă mai ținea acolo, agățată între două lumi. Și ne-am urcat în ultimul autobuz spre Katong, înfruntând necunoscutul. Șoferul, un bărbat de culoare, trecut de 60 de ani, ne-a zâmbit și ne-a spus că ne indică el unde să coborâm. Bun, am rezolvat-o și pe asta. Înainte cu o stație de hotelul nostru, șoferul m-a privit prin oglindă și m-a întrebat de unde sunt. Când a auzit de România, a zâmbit larg, a mimat un tremurat și a șoptit: "waw, Dracula, spooky." Am râs. Mi-a plăcut enorm, m-am simțit mai aproape de casă. Și am plecat cu inima deschisă spre o nouă provocare...

Pe Valea Lotrului, cu Hezi Shayb

#AlwaysYesToRomania este o inițiativă a New Kopel Group. Proiectul, creat de și pentru cei care iubesc România, este o provocare la descoperirea locurilor mai puțin umblate ale țării nostre. Sub acestă deviză, cei îndrăgostiți de meleagurile autohtone sunt invitați să pornească la drum pentru a descoperi România așa cum este ea: plină de istorie și surprinzătoare. 

Unde am dispărut

Liniște. Pace. Iubire. Asta se întâmplă acum cu mine. După ce am anunțat pe Facebook că vom pleca să ne sărbătorim 9 ani de iubire prin Europa, lucrurile au luat-o razna, însă în sensul bun. Pentru că am învățat să îmbrățișez schimbarea și să nu mă mai împotrivesc, să nu mai lupt cu mine... 

Cum să fii călător profesionist

Îmi aduc aminte și acum de unul dintre cele mai frumoase, mai emoționante și mai intense momente din viața mea. Ieșisem din biroul unui important ziar din România. Dansam pe stradă, zâmbeam atât de deșănțat, încât toți trecătorii mă priveau ciudat și probabil se întrebau ce s-a întâmplat cu nebuna de râde pe stradă. Obținusem primul meu proiect de travel și o sponsorizare de 1500 de euro, pentru a călători prin Europa. Era în vara lui 2010, iar de atunci nu m-am oprit nicio clipă.

Dinozaurii și schimbarea



Șoc și groază! Lumea se schimbă, evoluează, merge mai departe. Dahhh! Tocmai am aflat de pe blogul lui Răzvan Pascu despre cele 1384 de agenții de turism din România care și-au pierdut licența de funcționare. Și zău că nu mă miră. Am lucrat cu 2-3 dintre ele, au fost ok în acel moment, însă asta nu înseamnă că știu ce se întâmplă în 'bucătăria' lor. Pentru că foarte multe suferă de opacitate. Este o boală grea. 

Arhitectul, muntele și joaca

Este după-amiaza devreme și mă întreb ce aș putea face. Sunt obosită, sătulă de micimile unor oameni, sătulă să încerc. Nu m-aș ridica din pat, aș lăsa lumea și timpul să se desfășoare în pacea lor și să treacă. Însă am ceva în mine care mă împinge mereu înainte. Cred că este vorba despre curiozitate. O curiozitate avidă să îmi depășesc oboseala, frica, neputința, plictiseala. Să mă ridic. Să deschid ușa și să ies afară din casă, din mintea mea...