I's Blog

Mon Paris

2012-01-29T14:42:00.002+02:00

Parisul meu a fost, fara indoiala, un oras al oamenilor si al interioarelor. Fascinant si sublim, aglomerat si linistit, murdar si imprevizibil, Parisul mi-a dat imaginea unui Babylon al simturilor si al personajelor de poveste. Toata lumea m-a intrebat daca mi-a placut Parisul. Nu am stiut ce sa raspund. Am stat 4 zile in Paris, am mers prin ploaie pe strazi si am privit oamenii. Nu e ca si cum as putea spune ca am vazut Parisul. Dar DA, experienta intitulata "Parisul, in dar de ziua mea" a fost una pozitiva!

Prima imagine a venit odata cu transferul de pe Beauvais spre Paris, intr-un autobuz plin de romani. Campurile verzi, luminate de soare, casutele elegante si intinderile linistite si pline de culoare dintr-o banala zi de ianuarie mi-au insuflat liniste si bucurie.

La intrarea in Paris mi-au sarit in ochi zgarie-norii din La Defense si apoi, pentru cateva secunde Turnul Eiffel, ca un simbol atat de comentat, ca o magie pe care ai vazut-o in filme, dar pe care astepti sa o incerci pe pielea ta. Nu mi-am propus sa vad Turnul sau sa ma urc (Doamne fereste!) in el. Am ajuns acolo din intamplare, in seara tarzie a aniversarii mele, si am fost fascinata de dantelaria metalica, de luminile blande si de frigul intepator in care stateau sutele de turisti la randuri interminabile, pentru a face poze "de sus" si pentru a degera la inaltime.

Metroul parizian este simplu si accesibil. Stiam exact unde trebuie sa merg, ce bilete aveam nevoie (mai exact un carnet de 10 bilete la 12.70 euro - care mi-a ajuns toata excursia) si cum sa ma descurc in adancurile Parisului. Am studiat toate astea pe net, inainte cu doua zile de plecare. Toate informatiile de care ai nevoie le gasesti fara probleme. Am analizat si am ales cea mai buna varianta pentru mine.

Experienta cu metroul parizian este despre oameni. Francezii sunt delirant de politicosi. Am schimbat zambete cu doamne in varsta care ma priveau cu interes, am dat din cap afrimativ la povestile lor despre viata si vreme (desi nu intelegeam nimic), m-am lasat furata de complimentele barbatilor si am ramas impresionata de tupeul, ravna, indrazneala si lipsa oricaror inhibitii care ii caracterizeaza pe locuitorii Parisului. Nu sunt sub nicio forma pasivi. Daca au ceva spus o fac cu indrazneala, umor sau sclipire in priviri.

In Paris am vazut cea mai mare diversitate de "fete" si atitudini. Arabi si chinezi, parizieni de culoare care mergeau la serviciu fara sa priveasca pe geam la derularea spectaculoasa a peisajului urban, japonezi fericiti cu aparatele lor foto, romani ingrijorati de ziua de maine, cersetori, doamne respectabile cu posete Chanel agatate de brat, tineri cu pantofi de firma si genti elegante, barbati bine imbracati care isi intindeau saltelele la metrou, locuitori in cutii de carton, emigranti de culoare care incearca sa iti vanda ceva sau care dorm in centrul Parisului, asezati de-a lungul bulevardelor pe canalele incalzite, drogati si visatori, turisti cu liste de bifat in mainile inghetate, cupluri romantice sarutandu-se in restaurantele cu felinare rosii si orhidee inflorite pe mese, band o cafea ieftina, uneori singura bautura pe care ti-o permiti in maretul si incitantul oras.

Am locuit 4 zile si 4 nopti in arondismentul 13, intr-o superba casa de caramida, la niste prieteni dragi - pe care nu-i cunosteam dinainte. Oameni de o frumusete fizica si morala care iti da masura unei vieti bune, mai bune. Oameni simpli, boemi, interesanti, de o intelepciune vibranta, cu trei copii minunati, care iti schimba ideea despre cum trebuie sa arate o familie perfecta. Linistea, zambetele, discutiile si pacea din acea casa din Paris mi-au oferit cadoul perfect pentru ziua mea, o experienta unica si nepretuita. Nu am cuvinte sa le multumesc pentru ca mi-au dat Parisul in dar. Victor, Agnes, va multumesc din suflet!

Am ajuns la Paris in seara Anului Nou Chinezesc si ne-am pierdut pe stradutele arondismentului 13, am sarbatorit cu chinezii, am fotografiat dragoni si oameni fericiti, am surprins putin din agitatia unui popor liber, am mancat la un restaurant micut, fara nume celebru, dar in care toate culorile si chipurile de pe pamant erau prezente in jurul farfuriilor cu orez, carne si sosuri picante.

Citisem inainte de a vedea bucatica mea din Paris, ca oamenii ar fi reci, ca nu vorbesc engleza si ca sunt aroganti. Departe de mine astfel de experiente. Toata lumea a vorbit engleza, toata lumea ne-a aratat drumul, toti s-au oferit sa ajute cat de putin, toti au aratat respect, eleganta si bunavointa. Francezii sunt mandri, nationalisti si increzatori, dar si primitori, sociabili si politicosi, asa cum ar trebui sa fie orice popor din lume. Sau asta am vazut eu...

De ziua mea am facut kilometri intregi pe jos, admirand, mirandu-ma, zambind, calarind timpul cu o curiozitate nedisimulata, invatand, ascultand oamenii, privind strazile si magazinele si incercand sa surprind spiritul, sufletul unui oras atat de complicat. In alta zi ploaia ne-a trimis prin mall-uri, zone ale oamenilor cu adevarat bogati, in care Chanel, Dior si Louboutin tronau la loc de cinste. In a treia zi am fost prin biserici, prin targuri si prin piete celebre, am strabatut Belleville, Montmartre, Cartierul Latin si multe, multe altele - mergand pe jos ore intregi, fara oprire, printr-o ploaie marunta si inselatoare, zambind necontenit, absorbind toata lumina, culoarea si agitatia din Paris. Am incercat sa retin fiecare senzatie, fiecare imagine - iar acum sunt putin bulversata de multitudinea de locuri, oameni, intamplari.

Parisul este un oras al interioarelor. Daca pe dinafara arata destul de bine, pe dinauntru, dincolo de ferestre, de portile inchise, de intrari, de usi si de perdele, arata fabulos. Luminile se revarsa intr-o feerie care iti face sufletul sa vibreze. Am vazut in apartamente obisnuite candelabre de cristal, lampi verzi de biblioteca, palmieri si orhidee, oameni cu povesti, am vazut hoteluri pe care nici in vis nu ti le poti imagina, am vazut magazine vintage uluitoare, galerii de arta luminate in mii de feluri, am vazut bulevarde anoste dar strajuite de ferestre dupa care incepea viata, restaurante de un romantism pe care il credeam expirat sau inexistent, decoruri teatrale, brutarii luminate palid in care painea de casa isi rostea discursul crocant, cafenele cu parfum de altadata, cu petale de trandafiri si cani micute de espresso, terase incalzite in mijloc de ianuarie, cu lumanari rosii pe masa si zeci de oameni stransi unii in altii, biserici baroce inundate de liniste, restaurante cu matase rosie pe pereti si tacamuri din argint, cu scari intr-o spirala ametitoare si statii de metrou aeriene din care poti vedea Parisul in splendoarea sa arhitecturala dintr-o alta epoca.

Parisul meu a fost bun, credibil, mozaical, incert, civilizat, sonor si infasurat intr-o orgie de lumini care iti patrunde in suflet pentru totdeauna.

Ramai pe I's Blog pentru a vedea un top al lucrurilor care mi-au placut si care nu in Paris, dar si o galerie foto din "orasului luminilor" - ziua si noaptea.

CITESTE SI:

Milano - The moral capital of Italy

Africani, romani si chinezi - sclavii din Milano

Cele mai frumoase momente din calatoria The Dolphin!

Premiile Oscar 2012 - Nominalizarile!

2012-01-25T09:32:00.000+02:00

Ieri, pe 24 ianuarie 2012, Jennifer Lawrence si presedintele Academiei, Tom Sherak, au citit numele celor nominalizati la Premiile Oscar de anul acesta. Din punctul meu de vedere au fost ceva surprize, printre care absenta numelui lui Charlize Theron printre "cele mai bune actrite" si a filmului regizat de Angie. Gala Premiilor Oscar va avea loc pe 26 februarie, va fi transmisa in direct de ABC si HBO si va fi prezentata de Billy Crystal. Dar haideti sa vedem lista cu nominalizari...

Oscar Nominations 2012 List:

Best Supporting Actress
Berenice Bejo – The Artist
Jessica Chastain – The Help
Melissa McCarthy – Bridesmaids
Janet McTeer – Albert Nobbs
Octavia Spencer – The Help

Best Supporting Actor
Kenneth Branagh – My Week with Marilyn
Jonah Hill – Moneyball
Nick Nolte – Warrior
Christopher Plummer - Beginners
Max Von Sydow - Extremely Loud and Incredibly Close

Best Actress
Glenn Close – Albert Nobbs
Viola Davis – The Help
Rooney Mara – The Girl with The Dragon Tattoo
Meryl Streep – The Iron Lady
Michelle Williams – My Week with Marilyn

Best Actor
Demian Bichir - A Better Life
George Clooney – The Descendants
Jean Dujardin – The Artist
Gary Oldman – Tinker Tailor Soldier Spy
Brad Pitt – Moneyball

Best Director
Michel Hazanavicius
Alexander Payne
Martin Scorsese
Woody Allen
Terrence Malick

Best Original Screenplay
Michel Hazanavicius – The Artist
Annie Mumolo & Kristen Wiig – Bridesmaids
J.C. Chandor - Margin Call
Woody Allen – Midnight in Paris
Asghar Farhadi - A Separation

Best Adapted Screenplay
The Descendants
Hugo
The Ides of March
Moneyball
Tinker Tailor Soldier Spy

Foreign Language Film
Bullhead
Footnote
In Darkness
Monsieur Lazhar
A Separation

Animated
A Cat in Paris
Chico & Rita
Kung Fu Panda 2
Puss in Boots
Rango

Best Picture
War Horse
The Artist
Moneyball
The Descendants
The Tree of Life
Midnight in Paris
The Help
Hugo
Extremely Loud and Incredibly Close

Previziuni? La Best Picture, fara indoiala va castiga The Artist, la Best Original Screenplay - Woody Allen, la Best Actor lupta se va da intre Clooney si Dujardin (eu sper sa castige primul:), iar la Best Actress merg pe Michelle Williams sau Viola Davis. Pana pe 26 februarie mai avem putin de asteptat si cateva filme de vizionat, pentru a ne putea face o idee clara. Voi ce preferati aveti?

CITESTE SI:

Castigatorii premiilor Oscar 2011

Iata ce NU stiai despre Oscar-uri!

Filmele de Oscar ale ultimului deceniu

The Descendants - un film care merita urmarit!

2012-01-21T11:02:00.000+02:00

Am asteptat foarte mult acest film si m-a surprins placut. Este clar una dintre cele mai bune productii ale anului 2011 si sper ca The Descendants sa intre in cursa pentru Oscaruri. Cu doua Globuri de Aur castigate, pentru cel mai bun film si cel mai bun actor in rol principal, The Descendants este o poveste emotionanta, reala, credibila si extrem de subtila. Replicile sunt savuroase, iar George Clooney face rolul vietii lui. Afla mai multe...

Regizorul/scenaristul Alexander Payne reuseste sa sublinieze o idee foarte apropiata de ceea ce simt si eu: ca paradisul nu este un loc. Ca raiul nu se gaseste nicaieri anume, ci in sufletul tau, in felul in care "tratezi" viata. Monologurile lui Clooney sunt senzationale si te prind inca de la inceput. Desi mie mi-a placut mai mult George Clooney in Up in the Air, in The Descendants face un rol excelent si filmul este de o cu totul alta factura.

Povestea este sentimentala, insa nu sentimentalista, nu va asteptati sa va stoarca lacrimi. Nu a fost facuta pentru premii sau pentru a sensibiliza publicul. Toti, de la regizor si pana la ultimul actor, au crezut in ea. Este simpla, reala si profund umana. In viata oricarui om pot avea loc schimbari dramatice si vesti neasteptate. Cum reactionezi la ele? Probabil nu vei sti decat in acel moment.

Filmul are nota 8 pe IMDB (eu i-am dat 10!) si un Metascor de 84/100. Regia si scenariul sunt semnate de Alexander Payne, iar in rolurile principale ii vedem pe George Clooney, Shailene Woodley si Amara Miller.

Productia a fost filmata 100% in Hawaii, intr-un cadru spectaculos, care subliniaza ideea de baza a acestui film: "Paradise? Paradise can go fuck itself."

CITESTE SI:

5 Filme superbe si spuma de ciocolata cu menta:)

Top 50: Cele mai "gustate" filme

Filmele de Oscar ale ultimului deceniu

Vacanta

2012-01-19T09:24:00.000+02:00

In momentul in care mi-am permis aroganta de a-mi lua o saptamana de vacanta, toata lumea mea s-a intors pe dos. Mesaje, telefoane, texte, liste peste liste, argumente, cerinte, rugaminti, munca pana la refuz, stres si sentimentul acela imposibil ca orice ai face, oricat ai investi si munci, nu vei termina niciodata. Stiu ca ar trebui sa refuz sa ma las manipulata si sa ma bucur de cateva zile libere, insa uneori nu este chiar atat de simplu. Acesta este unul dintre dezavantajele faptului ca nu esti angajat si ca nu te doare in... dos de munca ta:)))

Nu am mai fost intr-o vacanta efectiva din 2008. Peste tot pe unde am calatorit am facut-o sub un contract, a trebuit sa scriu, sa imi notez, sa explorez, sa uit de mine, de somn, de relaxare, de nevoi. Si a fost foarte, foarte bine. Nu ma plang, insa ma asteptam ca ideea unei vacante dupa atata timp sa se simta altfel. Sa fiu bucuroasa, sa fiu energica, sa imi doresc sa ma pierd pe stradute si sa nu imi fac niciun plan, sa uit de toate si sa traiesc putin.

Din pacate, am atat de mult de lucru, incat stresul isi spune cuvantul si imi acapareaza viata. Incerc, pe cat posibil, sa nu ma gandesc la nimic, stiu ca totul va fi bine, insa ce le poti spune oamenilor din jur: plec, lasa-ma, nu ma suna, nu imi scrie...?! NU se poate. Ii iubesc pe oamenii astia. Imi place la nebunie sa lucrez cu ei. Este alegerea mea. Probabil ideea unei vacante este gresita!

Insa, acum nu mai exista cale de intoarcere: bagajele sunt facute, listele cu obiective scrise (glumesc, evident!), am invatat harta de la metrou pe de rost si ma pregatesc de un zbor mult prea lung pentru mine (4 ore:)). Duminica plec la Paris! Da, mi-am oferit un cadou interesant de ziua mea (care va fi saptamana viitoare, exact de Anul Nou Chinezesc) - Orasul Luminilor si locul in care imi propuneam de ceva timp sa ajung. Impreuna cu iubitul meu si un dor nebun de civilizatie, si arhitectura, si lumini.

Ce mi-am propus sa vad 3 zile in Paris? De ziua mea voi petrece Anul Nou Chinezesc in Belleville, la carnaval, apoi o zi voi sta in Montmartre (la Sacre Coeur si Moulin Rouge), iar in alta zi voi vizita biserici si ma voi plimba pe Sena. Printre locurile pe care vreau neaparat sa le vad se numara: Plaza Pigalle, Muzeul Erotismului, Biserica La Madeline, Galeria Vivienne, Biblioteca din Centrul Pompidou, Passage des Panoramas, probabil Turnul Montparnasse ca orice turist, plimbare cu barca pe Sena, Latin Quarter, Notre Dame, poate un spectacol la Opera, Hotel Ritz, apartamentul lui Coco Chanel si de aici inainte, ma voi lasa dusa de val...

Foto: paris.fr

Voi ce sfaturi imi dati pentru o plimbare in Paris? Stiti ceva restaurante, baruri cu muzica live sau locuri chic? Stiu ca Parisul este un oras scump, iar eu am un buget ultra-limitat, insa acest lucru nu ma impiedica sa ma bucur de vacanta, nu?

Multumesc si ne auzim din Paris:)

Golden Globes 2012 - Castigatori si rochii superbe!

2012-01-16T09:54:00.002+02:00

Aseara a avut loc Gala Golden Globes Awards la The Beverly Hilton Hotel in Beverly Hills, California. Toata crema Hollywood-ului a fost prezenta, iar tinutele divelor au fost cu adevarat impresionante. Culorile dominante pe covorul rosu au fost nude, hot pink si albastru. Tinuta care mi-a placut cel mai mult a fost cea a actritei Kate Beckinsale - o rochie superba, ivory, cu trena, de la Roberto Cavalli. Dar iata mai jos lista castigatorilor si rochiile superbe ale actritelor...

Golden Globes 2012 - The Winners (nominalizarile le puteti vedea aici!)

Best Motion Picture Drama: The Descendants

Best TV Series, Comedy or Musical: Modern Family

Actress in a Miniseries or TV Movie: Kate Winslet, Mildred Pierce

TV Movie or Miniseries: Downton Abbey

Best dresses

Best Actor in a Motion Picture, Drama: George Clooney, The Descendants

Best Actress in a Motion Picture, Drama: Meryl Streep, Iron Lady

Best Actor in a Motion Picture, Musical or Comedy: Jean DuJardin, The Artist

Best Director: Martin Scorsese, Hugo

Best Motion Picture for Musical or Comedy: The Artist

Actress in a TV Series, Comedy: Laura Dern, Enlightened

Best in ivory

Best Supporting Actor in a Motion Picture: Christopher Plummer, Beginners

Original Song, Motion Picture: “Masterpiece,” Madonna, Julie Frost and Jimmy Harry

Original Score, Motion Picture: The Artist, Ludovic Bource

Best Actor in a TV Series, Drama: Kelsey Grammer, Boss

Best in black

Best Supporting Actor in a Series, Miniseries or TV Movie: Peter Dinklage, Game of Thrones

Best Actress in a Motion Picture, Musical or Comedy: Michelle Williams, My Week With Marilyn

Best Actor in a Miniseries or TV Movie: Idris Elba, Luther

Best TV Series, Drama: Homeland

Best Supporting Actress in a Motion Picture: Octavia Spencer, The Help

Best in blue-green

Best Actor, TV Series Comedy: Matt LeBlanc, Episodes

Best Actress in a TV Series, Drama: Claire Danes, Homeland

Foreign Language Film: A Separation, Iran

Best Supporting Actress in a Series, Miniseries, or TV Movie: Jessica Lange, American Horror Story

Best Screenplay, Motion Picture: Woody Allen, Midnight in Paris

Best Animated Feature Film: The Adventures of Tintin

Cecil B. DeMille Award: Morgan Freeman

Best in red/pink/plum

Golden Globes 2012 - The dresses

Elle Macpherson in Zac Posen, Jodie Foster in Armani, Mary J. Blige in Michael Kors, Paula Patton in yellow Monique Lhuillier, Julianne Moore in Chanel, Kate Beckinsale in Cavalli, Heidi Klum in Clavin Klein Collection, Berenice Bejo in Gucci, Shailene Woodley in Marchesa, Tina Fey in Oscar de la Renta, Diane Lane in Reem Acra, Dianna Agron in Giles, Sarah Hyland in Dolce&Gabbana, Lea Michele in Marchesa, Madonna in Reem Acra, Mila Kunis in black Dior, Kate Winslet in Jenny Packham, Emma Stone in Lanvin, Jessica Alba in Gucci, Reese Witherspoon in Zac Posen, Michelle Williams in Jason Wu, Nicole Kidman in Versace, Angelina Jolie in Atelier Versace, Salma Hayek in Gucci, Charlize Theron in Dior, Sofia Vergara in Vera Wang, Freida Pinto in Prada, Jessica Chastain in Givenchy.

Foto: Just Jured

Popsugar.com

CITESTE SI:

Top 10: Rochii superbe la Cannes 2011

Cele mai frumoase rochii de la Oscar din toate timpurile

Cele mai frumoase rochii de la Globurile de Aur 2011!

My favorite things

2012-01-15T10:25:00.000+02:00

Intr-o perioada in care lumea se pare ca a luat-o razna, in care oamenii sunt nemultumiti si se plang, desi ar trebui sa-si vada de visele lor, in care aproape toate persoanele din jurul meu m-au dezamagit prin vorbe si fapte si in care soarele rar ne-a mai incalzit, m-am gandit ca ar fi bine sa vorbim despre lucruri simple si frumoase. Despre bucurie si placere. Despre acele mici amanunte care ne fac viata mai interesanta, mai usoara, mai agreabila. Astfel, as vrea sa va impartasesc cateva dintre lucrurile mele favorite, de la cafeaua preferata si pana la ziua perfecta...

My favorite things

1. Iubesc diminetile. Ma trezesc foarte devreme, cand este inca noapte afara si luna lumineaza orasul. Astept rasaritul si muncesc cu spor la orele mici ale zilei.

2. Ador cafeaua neagra, cu putin lapte. Nu sunt fana a unor marci anume, insa nu refuz un Jacobs. Dar nici un espresso pe o terasa din Milano.

3. Imi place la nebunie o revista online de gossip din afara, numita Just Jared. O citesc zilnic pentru a fi la curent cu ce se intampla la Hollywood.

4. In fiecare zi, cu sfintenie, citesc presa din Romania si din strainatate. Nu pot sa-mi incep activitatea fara a fi informata. Citesc si cateva bloguri, preferatul meu in aceasta perioada stranie fiind cel al lui Dojo.

5. Ador momentele din mijlocul zilei, cand de obicei sunt foarte obosita si ma cuprinde o stare de amorteala si vis. Imi place sa atipesc o perioada...

6. Imi place sa gatesc si sa incerc retete noi, cele mai multe inventate de mine. Ma relaxeaza si ma ajuta sa ma detasez de probleme. Cand am terminat de gatit - gasesc toate solutiile in mintea mea, la indemana. Ma dau in vant dupa salata de vinete, dupa asamblare de torturi, dupa inghetata, dupa snitele si cartofi copti, nu mananc aproape nimic fara o salata verde alaturi si beau multa apa.

7. Iubesc dupa-amiezile linistite cand ies la plimbare si ma opresc la o terasa micuta sau serile cand merg din bar in bar, intr-un iures nebun, vesel, autentic. Imi place berea, insa nu cea foarte aspra. Marci? Gosser, Timisoreana, Reina.

8. Imi place sa-mi petrec serile impreuna cu iubitul meu: o cina perfecta, un film bun, popcorn si sarutari. Ador masajul!

9. Citesc foarte mult, insa in aceasta perioada am facut o pauza pentru ca am enorm de lucru si nu am gasit ceva de calitate prin librariile de aici. Acum am pe noptiera o cartea de-a lui Trump.

10. Alte lucruri preferate: scortisoara, telefoanele Nokia, orasele mari, plajele pustii, apa de la robinet (din Romania), uleiul de floarea-soarelui (il urasc pe cel de masline), biscuitii si pizza din Italia, ciupercile, sosul de rosii cu busuioc, aparatele foto Canon, televizorul meu de acasa, agendele din piele, rochiile negre, cizmele bej, esarfele, pudra de la Dior, parfumul Hot Couture de la Givenchy, revista Elle, muzica veche, pilota din puf de gasca, suvenirurile din calatorii, fotografiile cu familia mea, spectacolele de cabaret, lenjeria sexy, pantofii Louboutin, cerceii vintage, gelul de dus cu miros de cocos si minunata inventie numita Ketorol (da, e un medicament) :))))

CITESTE SI:

Placerile mele interzise

20 de lucruri pe care NU stiu sa le fac

30 de lucruri pe care NU le stiai despre mine

Cerul Canarelor

2012-01-07T13:10:00.000+02:00

Norii usori si albi se imprastie cu viteza, sunt josi si au forme ciudate, de zeitati pagane, de pasari exotice si de palmieri batuti de vant. Norii grei, care par sa vesteasca ploaia, se agata de varfurile muntilor si isi intind mantia pe o parte a insulei, lasand restul sa se prajeasca in soarele aprig. Uneori cerul este senin si de un albastru intens, dureros. La apus, cerul capata nuante de foc si de dor. Te simti mic si uitat aici, intr-un colt de univers, intre cer si ocean, care parca fac schimb de culori, de tarii. Iata mai jos cateva fotografii!

Cerul Canarelor

Foto: Vlad Semen

CITESTE SI:

December in Tenerife

El Medano - prin praf si vant

Sweet November in Tenerife

Cu ultimul autobuz prin lume

2012-01-06T13:20:00.003+02:00

Intunericul se lasa greu, adanc, racoros peste insula. Cateva lumini sclipesc in port, la un bar local se aud rasetele groase ale jucatorilor de carti, cu halbe de bere Reina in mana. Statia de autobuz se afla pe o margine de drum, in praf, intre sute de mucuri de tigari, la capatul orasului sau la inceputul lui. In spate se vede conturul muntilor vulcanici, in dreapta portul micut, cu lumini galbene, sterse. Luna plina aduce o umbra de liniste peste targul provincial. Este trecut de 11 si asteptam ultimul autobuz spre casa… (text pentru Vola.ro!)

[...]

Aseara m-a prins noaptea din urma intr-un oras de provincie, intr-un port prafuit, cu lumini galbene, cu ramasite ale sarbatorilor ancorate de palmieri. O mare de chistoace se revarsa printre pietrele si praful din statie. Stiam exact la ce ora vine autobuzul, iar langa noi doi tineri parfumati se pregateau de petrecere in Las Americas, iar doua romance blonde tastau cu viteza sms-uri si beau energizante.

Bus-ul nu a intarziat niciun minut, iar usile sale s-au deschis spre o noua lume. Lumea de noapte din Tenerife, oamenii simpli, care nu detin masini, care muncesc pana tarziu, care merg la discoteca, care se dau cu parfum ieftin, care isi cara bagajele cu spatele, care zambesc mai sincer si mai din suflet decat avalansa de turisti suficienti.

Acolo, in autobuzul 467, am simtit ca ma aflu in lumea reala, cea dincolo de hotelurile de 5 stele, de plajele si apusurile grandioase. Lumea in care se plange, in care se canta, se munceste pana la epuizare, se asuda si se injura. Lumea frumoasa, perfecta in tristetea ei. Singura care conteaza.

Un tanar de culoare purta o palarie mica, aranjata pe o ureche, cravata rosie si camasa in patratele, era emotionat si se vedea ca merge la o intalnire de amor. Un batran ars de soare, nu santuri de tristete si de bucurie sapate pe chip, cu ochi albastri melancolici, cu oboseala in gand, cu maini aspre si pantofi ieftini, privea la noaptea neagra de pe fereasta. Un alt domn, canarian presupun, mic si rapid, cu o palarioara ciudata pe cap, cu o bluza care a vazut si zile mai bune, cu margele la gat si la maini, cruci crestine si talismane neaose prinse impreuna, a injurat subtil printre dinti cand o femeie l-a scos din tihna sa pentru a cobori.

Intr-un singur autobuz, la inceput de noapte canariana, gasesti sfinti si pacatosi, copii plangand de oboseala, cu manute murdare si picioare scaldate in praf, profani ale caror ganduri se invart intr-o ceata artificiala, de alcool, droguri si tutun, oameni de culoare de o frumusete pe care nu o pot exprima in cuvinte, femei indragostite care isi saruta barbatii cu patima, adolescenti care merg la discoteca, in haine ieftine, stralucitoare, cu lanturi si leduri, mame cu posete ieftine purtand in brate prunci adormiti, batrani care ascund in spatele privirilor povesti uluitoare, oameni ai lui Allah, ai lui Dumnezeu si ai lui Krishna, cu piele in nuante de la albul provocator si arogant, pana la cel mai adanc negru, subtil si fericit, trecand prin galbenul taciturn si muncitor si prin aramiul inteligent si practic.

Seara s-a incheiat cu cei cativa pasi pe care i-am avut de facut intre doua lumi. Am coborat din autobuz, iar usile sale s-au inchis grele peste sentimentele firesti ale unei vieti pe care altii nu o simt, nu o percep si nu incearca sa o descopere intr-o statiune de vacanta.

Citeste tot textul pe VOLA.RO!

CITESTE SI:

El Medano - prin praf si vant

Cum am petrecut ziua Romaniei in Tenerife

"Be a local in Tenerife", by Vola

2011 in photos, by Vlad Semen

2012-01-03T19:57:00.000+02:00

Este extraordinar sa ai alaturi de tine un om minunat, un fotograf - amator ce-i drept (acest lucru se va schimba in curand!) - insa talentat, pasionat si capabil, care sa te insoteasca in calatorii, sa te iubeasca si sa te incurajeze la fiecare pas, bun sau rau, pe care il faci. Am norocul ca iubitul si partenerul meu sa fie pasionat de fotografie si impreuna sa realizam proiecte frumoase: eu si condeiul, el si aparatul foto. Pentru voi am facut o selectie de fotografii din 2011, realizate de Vlad Semen, la evenimente, in parcuri, in Romania si in Tenerife. Enjoy...

2011 in photos, by Vlad Semen

CITESTE SI:

Happy New Year! Rezolutii si analize:)

Cele mai bune articole si fotografii din 2011

El Medano - prin praf si vant

Revelion in Tenerife

2012-01-01T12:45:00.000+02:00

Dupa cum bine stiti, nu este prima data cand fac Revelionul in Tenerife. Stiam exact la ce sa ma astept, la spectacolul extraordinar de artificii, la frigul de pe terasa, la berea mai putin buna a canarienilor si alte lucruri. Eu am incercat din rasputeri sa "organizez" o seara perfecta. Cum a fost? Citeste mai jos...

Ziua de 31 decembrie 2011 a inceput perfect, cu muzica, dans si voie-buna. Am primit un buchet superb de flori, am fost rasfatata, m-am pregatit cu drag pentru noaptea dintre ani. Imi propusesem sa fac enchilada, ca sa mearga cu tequila pe care o aveam de la Craciun. Din pacate, lipiile si-au facut alte planuri si a trebuit sa le arunc. Apoi pastele pe care le-am gatit m-au enervat cumplit pentru ca s-au cam inecat in... sare. Macar piftia a fost buna:)))

Apoi dupa ce m-am aranjat pentru marea noapte dintre ani, cu rochie rosie lunga, smokey-eyes si tocuri, am avut parte de niste musafiri nu tocmai potriviti pentru o sarbatoare. Sefii plictiselii generale!

Insa timpul s-a scurs rapid si am ramas numai noi doi, sampania si un tort Tiramisu (asta a fost perfect!). La 12 noaptea, niciun post de radio nu a numarat secundele, nu a strigat ceva sau macar sa se prefaca de vreo urma de bucurie, nici nu au pus vreo piesa compatibila cu evenimentul. Complexul in care locuim a ramas in intuneric, mut, surd si orb. Nici macar artificiile nu au reusit sa-l trezeasca, nu ca ar fi avut cum...

Spectacol de artificii mai penibil nici ca am vazut. Focurile au durat 5 minute (poate chiar mai putin), au fost ingrozitor de ieftine si au lasat in urma o mare de fum care a inghitit insula tacuta si posaca. In 2009, cand am facut tot aici Revelionul, a fost cu totul altceva...

Dupa asa un spectacol "reusit", am stat de vorba pana spre dimineata, cand ne-am culcat dezamagiti. Din 2007 nu am mai avut un Revelion atat de prost. Mai ales ca m-am straduit sa fie bun. Sper ca noul an sa nu fie pe masura si sa ne aduca sanatate, implinire, liniste, fericire si multa, multa iubire.

La multi ani, 2012!

Happy New Year! Rezolutii si analize:)

2011-12-31T11:26:00.001+02:00

A mai trecut un an si nu stiu daca sa-i zic bun sau rau. A fost un an agitat, cu ceva schimbari, cu multa, multa munca, drumuri scurte si lungi, vara si iarna, lacrimi si momente de fericire, vise, sperante, impliniri, proiecte superbe, idei excelente, texte si fotografii frumoase, momente de tandrete, seri romantice si zile ploioase, doruri si sentimente amestecate... Iata cateva rezolutii, analize si urari pentru noul an! Happy New Year! La multi ani! Feliz Fiestas!

Asa cum am mai spus-o de cateva ori (de m-am plictisit eu:)), anul nou ma prinde obosita si confuza. De obicei am planuri bine stabilite, stiu exact ce pasi trebuie sa fac, ce imi doresc si unde vreau sa ajung. De data aceasta, totul este intr-o ceata densa, iar mintea mea refuza sa analizeze la rece sau la cald situatia. Insa nu e genul meu sa las totul asa, astfel incat voi incerca aici sa-mi pun gandurile in ordine...

2011 - ce a fost bun si ce a fost rau!

Am inceput anul la o petrecere superba in El Torito, restaurantul meu preferat din Bucuresti, alaturi de oameni frumosi, muzica excelenta si mancare divina.

Am muncit luni intregi fara pauza, fara sa respir, fara sa dau inapoi. Nu am renuntat nicio clipa la visele mele, chiar si atunci cand totul parea sa fie impotriva.

Am avut momente in care peretii se strangeau in jurul meu si nu imi doream decat sa ma evapor, sa zbor undeva departe, fara a privi inapoi.

La sfarsit de mai, am plecat intr-o calatorie absolut senzationala, prin tara. Fiecare secunda din cele doua saptamani in jurul Romaniei a fost perfecta! Rar am avut parte de un astfel de noroc, de o astfel de bucurie mareata, fara niciun fel de piedica.

Munca a reinceput, mai apriga, mai intensa. M-am plimbat prin Bucuresti, orasul meu drag, si l-am vazut prin ochii mamei mele. A fost o perioada relaxanta, buna.

Am gatit zeci de retete fabuloase si am primit aplauze la scena deschisa. Sunt mandra de ceea ce pot realiza cu doar cateva ingrediente in bucatarie...

Am cunoscut oameni superbi, care m-au ajutat si au crezut in mine. Le multumesc inca o data. Am primit comentarii minunate aici, pe blog, comunitatea mea a crescut si sunt foarte fericita ca ma cititi.

Am participat la cateva evenimente uluitoare, care m-au facut mandra ca sunt jurnalista. Petrecerile anului au fost si bune, si rele, si foarte rele. Insa din fiecare am invatat cate ceva...

In toamna am realizat ca daca imi doresc sa muncesc mai mult, acest lucru nu este imposibil. Si am ajuns sa am atatea proiecte, incat nu am mai stiut de mine:)) M-a luat putin valul arogantei, insa l-am izgonit imediat.

Am reusit sa ma intorc pe insula, lucru de care m-am agatat cu incapatanare si ignoranta. Am invatat ca trecutul nu merita rascolit, ca unele lucruri trebuie lasate sa fie doar amintiri. Sper sa-mi fi invatat lectia! Sa nu ma mai pierd in regrete inutile. Sa nu mai sufar pentru ce nu am, ci sa ma bucur pentru ce am. Oricat de subtil ar fi acel lucru.

Ultimele luni din an au fost reci si calde. Bune si rele. Un amestec neomogen de soare si frig, de depresie si bucurie, de descoperiri si plictiseli, de chin si de confort, de dor si de oboseala. Am vazut mai multe locuri noi, insa nu am trecut prin experiente emotionante.

Acum, in ultima zi din 2011 (este si ziua mea de nume, apropo:), privesc cu speranta catre departari. Optimismul a invins si sper la tot ce este mai bun!

2012 - rezolutii!

In primul rand, imi doresc sa imi gasesc pacea si linistea interioara, sa ma bucur mai mult de prezent, oricum ar arata acesta.

In al doilea rand, as vrea sa am (cat de curand) un moment unic, exceptional, care sa imi redeclanseze starea de gratie, energia si bucuria de viata.

As vrea sa am o independenta financiara mai mare, sa castig mai bine si sa fiu multumita, fericita si implinita de ceea ce fac.

As vrea sa am o casa doar a mea si a iubitului meu, un cuib, un loc special. Un birou, o camera a mea, o bucatarie a mea, un balcon si un loc in care sa ma simt acasa.

As vrea sa evoluez in cariera, de la content&social media spre PR, Marketing si organizare de evenimente:)

As vrea sa mai calatoresc, insa nu pe termen lung. Weekenduri, vacante-business de maxim 2 saptamani, calatorii scurte, dar pline de sens. Sa ma intorc mereu acasa.

As vrea sa scriu o carte. Sa scot un album de fotografie. Sa am idei minunate, sa cunosc oameni frumosi si sa am parte de surprize emotionante.

In prag de an nou, va doresc sa fiti mai buni, mai blanzi, mai linistiti si mai bucurosi de fiecare clipa a vietii voastre. Sa invatati mai mult. Sa va doriti mai mult de la viata. Sa incercati si sa nu va temeti de greseli. Sa experimentati. Sa visati inalt si sa iesiti cat mai des din zona de confort. Sa fiti voi insiva. Sa iubiti fara bariere. Sa va lasati iubiti. Sa va laudati si sa fiti apreciati. Sa daruiti.

Eu va urez un an nou plin de speranta! Happy New Year! Feliz Fiestas!

CITESTE SI:

Happy New Year! (2010)

A little prayer for you (2009)

Decembrie, o luna complicata...(2008)

Cele mai bune articole si fotografii din 2011

2011-12-26T11:18:00.001+02:00

2011 a fost un an intens, cu multa munca, proiecte frumoase, texte literare si de calatorie, comentarii savuroase, incurajari de la cititorii mei dragi, interviuri, petreceri, evenimente, filme, planuri si vise. Multe dintre dorintele pe care mi le-am exprimat aici, pe blog, s-au materializat, iar ca travel writer incepator (si freelancer!) sa ai doua proiecte mari intr-un an, mi se pare fantastic. Sunt recunoscatoare tuturor celor care m-au ajutat, m-au sustinut si au avut incredere in mine. Dar haideti sa vedem care au fost cele mai bune articole si fotografii ale anului 2011...

Cele mai bune articole si fotografii din 2011:

Top 15: Cele mai frumoase orase pe care le-am vizitat

A Winter Story

5 Locuri in care mi-as dori sa fiu in acest moment

Gala Premiilor Gopo 2011: cancan-uri, huiduieli si rochii superbe

30 de lucruri pe care NU le stiai despre mine

Cele mai importante lucruri...

Despre viata, bani, dragoste si alte maruntisuri

Raluca Zenga: "fericirea inseamna sa faci pace cu tine insati"

Cismigiul a inflorit! (eseu-foto)

Pastel de Nata - tarte portugheze cu crema de ou

20 de lucruri pe care NU stiu sa le fac

Cele mai frumoase momente din campania "Aleg Romania!"

Vacanta in Romania?!

Bucuresti, breathtaking view - eseu foto

Ultimii 5 ani in fotografii...

Zile de vara, zile de iarna

Sweet November in Tenerife

December in Tenerife

"And the Oscar goes to":

A castiga sau a pierde? Cateva ganduri despre joc...

El Medano - prin praf si vant

CITESTE SI:

Top 20: Cele mai bune articole de pe I's Blog

Cele mai frumoase amintiri din 2010!

Top 30: Cele mai citite articole din 2010! (1)

Scrisoare catre Mos Craciun

2011-12-24T10:35:00.002+02:00

Anul acesta, Craciunul ma gaseste obosita, ingandurata si apatica. Duc in spate un an complicat, cu multe proiecte, cateva reusite, ceva bucurii, ceva tristeti trecatoare, zambete, dar si lacrimi. Din scrisoarea pe care am inaintat-o Mosului anul trecut, mi s-a indeplinit aproape tot, astfel incat nu ratez aceasta zi sfanta de Ajun pentru a-i scrie din nou. Pentru a-l implora sa inteleaga ca in acest moment nu-mi gasesc cuvintele "marete", nu simt cu adevarat spiritul Craciunului, insa cred in el. Cred cu tarie ca visele se implinesc. Si nu mi-am pierdut defintiv increderea, inocenta, bucuria si speranta...

"Draga Mos Craciun,

In primul rand, as vrea sa-ti multumesc pentru ca ai citit cu atentie scrisoarea mea de anul trecut si ca ai ales darurile cu grija, exact cum mi-am dorit. M-ai trimis pe insula, mi-ai dat nisip, ocean, proiecte superbe, carti, bucurie si multa, multa iubire. A fost un an greu, foarte greu, dar nu prost. Doar complicat...

In al doilea rand, sa ma scuzi ca nu mi-am pregatit lista pentru azi. N-am respectat deadline-urile propuse, pentru ca sunt foarte obosita. Insa voi incerca sa incropesc acum ceva, sa iti scriu din suflet ce imi doresc pentru noul an.

As vrea sa am parte de cateva zile linistite, cu pace si bucurie, alaturi de iubitul meu. Sa ma odihnesc, sa imi refac sufletul, sa imi reconstruiesc bucuria de a trai si sa simt din nou acea energie creatoare care ma caracterizeaza.

As vrea sa renunt, pe cat posibil, la regrete. Sa nu ma mai invinovatesc ca puteam mai mult, mai bine, mai repede. Ca puteam sa fac alte alegeri. Ca puteam sa fiu in alta parte. Ca am gresit, ca am uitat, ca nu am scris si nu am terminat lucruri incepute. Aceste regrete ma transforma in altcineva, deci nu le mai pot cara dupa mine.

Cea mai mare dorinta a mea este sa imi gasesc un loc in lume in care sa ma simt acasa. De data aceasta aleg Bucurestiul ca resedinta permanenta. As vrea sa am o casa doar a mea si a iubitului meu. Sa am covoare, tablouri si un birou, sa fiu inconjurata de carti si flori, de ferestre si lumina. Sa am o bucatarie unde sa-mi exersez talentele. Sa am un caine. Sa am parte de iubire si intelegere, de caldura, de pace, sa nu duc doruri imposibile, care sa ma macine. Sa am sufletul impacat.

As vrea sa mai calatoresc din cand in cand, sa vad lumea, insa sa ma intorc mereu acasa. Pe lista de destinatii voi trece pentru anul viitor Parisul, Londra, Venetia, Sighisoara, Sinaia, Napoli, Dubai si Marrakech.

As vrea sa am puterea, inspiratia si timpul necesare sa scriu o carte de intamplari de pe drum. Sa scriu in continuare pe blog, sa ii am mereu alaturi pe cititorii mei dragi, care ma incurajeaza si ma sustin, si din comentariile carora imi extrag doza zilnica de energie si optimism.

As vrea sa citesc mai mult, sa fiu mai inteleapta, sa fac alegeri bune, sa fiu constienta de lucrurile simple si frumoase din jurul meu. Sa nu-mi intorc niciodata privirea spre lucruri materiale, neimportante. Sa nu fac compromisuri. Sa cred in mine, ca si pana acum. Sa nu ma simt rau pentru ca sunt diferita. Sa nu cred in greseli, ci in lectii de viata.

Mai vreau sanatate pentru toti cei dragi si pentru mine. Oricate daruri am primi, tot sanatatea conteaza cel mai mult. Vreau sa invat libertatea, sa o inteleg si sa o fac parte din mine.

In rest, primesc ce crezi tu ca mi se potriveste. Aleg surprizele si voi profita de fiecare oportunitate."

Anul acesta scrisoarea mea este mai scurta, mai concisa. Sper ca Mos Craciun sa aiba timp si pentru dorintele mele. Si pentru ale voastre...

Va doresc din tot sufletul Craciun fericit! Sa aveti parte de sanatate, belsug si har. Sa va fie bine in casa, la masa, in inima sa-i purtati mereu pe cei dragi, sa visati frumos, sa fiti buni si blanzi, sa va odihniti, sa va distrati si sa imi mai scrieti din cand in cand.

Merry Christmas!

CITESTE SI:

Scrisoare catre Mos Craciun 2010

Scrisoare catre Mos Craciun 2009

5 Lucruri simple care m-ar face extrem de fericita (2010)

Catrinel Menghia, opera de arta din Moldova (poze senzationale)

2011-12-22T12:43:00.002+02:00

Sabine Liewald este o fotografa nascuta in Stuttgart, Germania, care lucreaza pentru cele mai mari reviste de moda din lume, dar face si proiecte independente sau comerciale. Catrinel Menghia este cea mai frumoasa romanca, model in Italia si proaspat divortata, daca este sa dam crezare barfelor. Ce legatura au cele doua? Un pictorial absolut incendiar realizat la inceputul acestei toamne. Cati este complet goala, iar fotografa are o viziune interesanta. Insa va las cu fotografiile...

Catrinel Menghia, opera de arta din Moldova

Foto: Sabine Liewald Photography

CITESTE SI:

Catrinel Menghia, pe coperta Sports Illustrated

Sports Illustrated Swimsuit 2011 - o galerie periculos de fierbinte!

Sports Illustrated Next Model 2012

A Little Less Conversation: December in Tenerife

2011-12-18T10:35:00.000+02:00

The legend says that the enormous island of Atlantis - a huge underwater continent between Africa and America - was ruled by Poseidon and was inhabited by Atlants, a rich and wise people famed for being fair, generous and peaceful. However, over the years the people changed. They became greedy and warlike and so Zeus, King of the Gods, decided to punish the Atlants and in one night caused volcanic eruptions and huge tidal waves that destroyed Atlantis. The myth of Atlantis claims that it is still possible to discover the ruins of its amazing cities under the sea...

December in Tenerife

Foto: Vlad Semen

CITESTE SI:

A Little Less Conversation: Sweet November in Tenerife

A Little Less Conversation: Tenerife Sunset

A Little Less Conversation: La Palma, Canary Islands, Spain

El Medano - prin praf si vant

2011-12-17T13:27:00.002+02:00

El Medano este un oras situat la capat de lume, pe un colt de insula, in bataia vantului si sub asediul valurilor. Strazile inguste sunt luminate de soare partial, creand conuri de umbre ciudate, magice. Lume putina pe strada, balcoane acoperite de transparente albe, cladiri parasite si crispate in nuantele lor de albastru sters, udate de mare si uscate de vanturile puternice, aspre si senzuale. Plaja este din roca vulcanica, neprietenoasa cu turistii comozi. Pe mare se vad zeci de vele colorate ale iubitorilor de windsurf, iar bucuria acestora se simte in aer, compacta, deliranta...

Stau pe o banca din lemn, adapostita sub o stanca, si simt razele soarelui arzandu-mi obrajii si bratele. Vaporii Atlanticului te invaluie intr-o aura de prospetime, de inceput de lume, atunci cand totul era pur, simplu, stralucitor si salbatic. Nicio miscare, nicio vorba nu strabat prin vant. Vuietul valurilor este asurzitor, iti invesmanteaza sufletul in nemurire, in dulcea povara a vietii simple, perfecte, langa inima naturii. Simt ca fac parte din stanca, din piatra aceea neagra si vulcanica, arsa de focul dorului de duca.

Printr-o poarta din piatra se zareste oceanul in largul lui, cu valuri inalte de cativa metri, cucerit de calaretii brizantilor, cu panze rosii si negre, care fac salturi in timp si merg pe apa, sfidand realitatea, implinind spusele cartilor sfinte. "Prin credinta vei merge pe apa ca pe uscat" a spus Iisus, iar acesti oameni se pare ca intorc timpul si ii dau alta valoare.

Secundele par ceasuri de ambra, fuioare de uitare si de liniste. Ma pierd in apele albastre, privind fix soarele, alegand sa nu visez la nimic, sa cred doar in prezent. Un somn cald, aducator de pace in oase, ma poarta spre lumi uimitoare, in care vantul iti sopteste istorii de vraja si amor.

Pe cealalta parte a orasului se intinde o plaja salbatica si absenta. Pietre, praf si vant. Un vant sarat, de o bogatie fara seaman, un praf roscat, african, ce sapa in stanca si in amintiri santuri de fericire. Pe ocean se vad zeci de catarge, windsurferii vibreaza la chemarea adancurilor, plutind pe coame de valuri, zburand in vazduhul fierbinte, unduitor.

O comunitate boema isi are sediul acolo, pe stanci, in bataia spumei sarate. O casuta din lemn este de fapt un bar ad-hoc si este adapostita de vanturi cu ziduri de piatra scrijelita, pictata, si paravane impletite din frunze de palmier. Mesele sunt rustice, mici, sovaitoare, acoperite de praf, berea este ieftina si totul se reduce la esential. In jurul meu nu sunt mai mult de douazeci de oameni din toate colturile lumii: olandezi, spanioli, engelzi, italieni, marocani. Nu vorbesc decat pe limba vantului. Echipamente colorate de mii de euro zac in asteptarea valului urmator. Toti au pe chip o fericire solemna, fara nori. Zambetele sunt pure, de copii pasionati de o joaca matura. Si uneori periculoasa.

Acesti oameni isi inalta clipele la rang de arta. Au dupa ei case varuite cu bucurie. Merg in masini ciudate, ieftine, in care au un pat, un caine si cateva haine. Sunt oameni ai valurilor, ai libertatii totale, unice, fara intoarcere. As fi curioasa cum ne privesc ei pe noi, profanii care cautam in lazile ponosite ale disperarii, care ne oprim privirea pe lucruri tangibile, care ne dorim viitor in loc de prezent. Probabil ca nu ne judeca, probabil ca unii au trecut si ei prin astfel de lumi.

Un caine cu basma rosie la gat se apropie de mine, ma miroase si ma adopta. Simt un fel de bucurie ciudata, parca incep sa inteleg, insa senzatia dureaza o clipa infima, care ma arde si imi scapa printre degete ca nisipul dus de vant. As vrea sa retin secunda incremenita in zambetele acestor fapturi care umbla pe apa. As vrea sa las tot si sa traiesc acolo pe mare, pe vant, intr-o casa cu ferestre spre uitare...

CITESTE SI:

Smile and Wave

Zile de vara, zile de iarna

Summer Haze

Golden Globes 2012 - Nominalizarile!

2011-12-16T09:31:00.000+02:00

Nominalizarile la Globurile de Aur 2012 nu fost surprinzatoare... Mai putin cu The Artist - care a obtinut cele mai multe nominalizari - si nu cred ca este genul meu. Maestrii de ceremonie au fost Gerard Butler, Woody Harrelson, Rashida Jones si Sofia Vergara, care au sarbatorit cu sampania oficiala a premiilor - Moët & Chandon Grand Vintage 2002. Vom avea parte de premii foarte speciale anul viitor, atat la Golden Globes, cat si la Oscaruri: Brad Pitt & Angelina Jolie, Charlize Theron, George Clooney, Jodie Foster, Michelle Williams, Leo DiCaprio, Ryan Gosling, Meryl Streep si multi, multi altii. Iata mai jos nominalizarile...

Golden Globes 2012 - Nominalizarile!

Best Supporting Actress in a Series, Mini-series or TV Movie
Jessica Lange
Kelly Macdonald
Maggie Smith
Sofia Vergara
Evan Rachel Wood

Best Actress in a TV Series - Drama
Claire Danes
Mireille Enos
Julianna Margulies
Madeleine Stowe
Callie Thorne

Best Original Song – Motion Picture
“Hello Hello” - Gnomeo & Juliet
“The Keeper” - Machine Gun Preacher
“Lay Your Head Down” - Albert Nobbs
“The Living Proof” - The Help
“Masterpiece” - W.E

Best Actress in a TV Series - Comedy
Laura Dern
Zooey Deschanel
Tina Fey
Laura Linney
Amy Poehler

Best Foreign Language Film
The Flowers of War
In the Land of Blood and Honey
The Kid With A Bike
A Separation
The Skin I Live In

In the Land of Blood and Honey

Best Actor in a TV Series - Comedy
Alec Baldwin
David Duchovny
Johnny Galecki
Thomas Jane
Matt LeBlanc

Best Supporting Actor in a Series - Mini-series or TV Movie
Peter Dinklage
Paul Giamatti
Guy Pearce
Tim Robbins
Eric Stonestreet

Best TV Series - Comedy
Enlightened
Episodes
Glee
Modern Family
New Girl

Best Screenplay – Motion Picture
Woody Allen - Midnight in Paris
Michael Hazanavicius - The Artist
George Clooney, Grant Heslov, Beau Willimon - The Ides of March
Alexander Payne, Nat Faxon, Jim Rash - The Descendants
Steve Zaillian, Aaron Sorkin - Moneyball

The Descendants

Best Actor in a TV Series - Drama
Steve Buscemi
Bryan Cranston
Kelsey Grammer
Jeremy Irons
Damian Lewis

Best TV Movie or Mini-series
Cinema Verite
Downton Abbey
The Hour
Mildred Pierce
Too Big to Fail

Best Supporting Actress in a Motion Picture
Berenice Bejo
Jessica Chastain
Janet McTeer
Octavia Spencer
Shailene Woodley

Best Original Score - Motion Picture
Ludovic Bource – The Artist
Abel Korzeniowski – W.E
Trent Reznor, Atticus Ross – The Girl With The Dragon Tattoo
Howard Shore - Hugo
John Williams - War Horse

Hugo

Best Animated Feature Film
The Adventures of Tintin
Arthur Christmas
Cars 2
Puss in Boots
Rango

Best Actor in a Mini-series or TV Movie
Hugh Bonneville
Idris Elba
William Hurt
Bill Nighy
Dominic West

Best Actress in a Mini-Series or TV Movie
Romola Garai
Diane Lane
Elizabeth McGovern
Emily Watson
Kate Winslet

Best TV Series Drama
American Horror Story
Boardwalk Empire
Boss
Game of Thrones
Homeland

Best Actor in a Motion Picture - Musical or Comedy
Jean Dujardin
Brendan Gleeson
Joseph Gordon-Levitt
Ryan Gosling
Owen Wilson

Best Actress in a Motion Picture - Musical or Comedy
Jodie Foster
Charlize Theron
Kristen Wiig
Michelle Williams
Kate Winslet

Michelle Williams

Best Actor in a Motion Picture - Drama
George Clooney
Leonardo DiCaprio
Michael Fassbender
Ryan Gosling
Brad Pitt

Best Actress in a Motion Picture - Drama
Glenn Close
Viola Davis
Rooney Mara
Meryl Streep
Tilda Swinton

The Artist

Ceva predictii? Eu ma grabesc de pe acum sa numesc The Artist - filmul anului, Jean Dujardin - cel mai bun actor de comedie, Michelle Williams - cea mai buna actrita intr-o comedie, George Clooney - cel mai bun actor dramatic. Golden Globes vor avea loc pe 15 ianuarie 2012 la Los Angeles. De abia astept...

CITESTE SI:

The Golden Globe Awards 2011: The Winners!

Golden Globe Awards 2011 - After Party

Top 10: Cele mai sexy rochii de la Golden Globes

Ioana: "nu sunt un calator superficial!"

2011-12-14T11:26:00.002+02:00

Daca data trecuta am aflat de la Ioana ce inseamna sa fii Travel Writer, daca exista un loc perfect pe pamant si am discutat despre fericire, romanii din afara si incercari dificile de pe drum, astazi va invit sa cititi partea a 2-a a interviului cu draga noastra calatoare. Ce veti afla? Carti si locuri preferate, momente si mancaruri divine, dar si lucruri stanjenitoare, regrete, destinatii nastrusnice si adevarul despre "meseria" de blogger. Eu zic sa o urmarim...

1. Ce loc din lumea asta ar trebui vazut intr-o viata de om? Ce loc nu recomanzi in ruptul capului?

Taj Mahal. Este insasi imaginea Perfectiunii intr-o lume imperfecta. Nu am locuri pe care sa nu le recomand, ci doar locuri pe care nu le-as recomanda chiar acum, in perioada asta mai zbuciumata in anumite regiuni de pe glob.

2. Care este cartea ta de capatai (beletristica)? Dar cartea de calatorii care te-a inspirat si te-a facut sa visezi cel mai mult?

„Micul Print” de Exupery. Face parte din lunga serie a „cartilor de copii” scrise pentru adulti. In ceea ce priveste cartile de calatorii, as zice ca prima care m-a facut sa visez cu ochii deschisi a fost clasica „20.000 de leghe sub mari” a lui Jules Verne. De la noi, „Toate panzele sus” de Radu Tudoran.

3. Care a fost cel mai frumos moment de interactiune / comunicare umana pe care l-ai trait intr-o calatorie?

Eram in Hyderabad, India. Vizitam fortul Golkonda, locul unde s-a descoperit faimosul diamant Koh-i-Noor din care s-au realizat Bijuteriile Coroanei britanice. Nefiind o zona frecventata de turisti, acolo nu prea vezi europeni, cu atat mai putin femei europene. La un moment dat, trece pe langa noi un cuplu. El, subtirel si cu ochi ageri, ea, mititica si invesmantata din cap pana in picioare in valurile negre atat de intalnite in aceasta parte a Indiei, valuri din care nu i se vedeau decat ochii. El trece mai departe, ea ramane locului si ma fixeaza cu interes. Instinctiv ma opresc si eu si ne cercetam reciproc cateva secunde in tacere. Apoi ii vad colturile ochilor incretindu-se a suras, zambesc si eu... si plecam mai departe. Nu stiu cum suna momentul asta povestit, dar am simtit o comunicare mai presus de cuvinte in clipele acelea, iar starea de bine care m-a cuprins apoi este indescriptibila!

4. Felul preferat de mancare (de oriunde din lume)?

Sunt atat de multe incat zau ca e nedrept sa ma opresc la unul singur! Paella (Spania), boujourdi (Grecia), salade de gésiers, cassoulet si confit de canard (Franta), snitelul vienez crocant servit alaturi de dulceata de coacaze (Austria), pizza cu doar doua ingrediente mancata la botul calului pe strazile pitoresti ale Venetiei, salata de ren afumat (iertare Rudolph!) din Finlanda, biryani-ul indian (Hyderabad), mai nou fattoush-ul arabesc si delicioasele placintele pe numele lor sambousek... si as putea continua asa la nesfarsit.

5. Ai vreo frica mare legata de calatorii?

Frica de zbor. Pe care insa incerc sa o tratez zburand cat mai des!

6. Care este cel mai mare regret din calatorii?

Ca n-am vazut o piesa de Shakespeare la Globe Theatre sau „Hamlet” jucat in curtea castelului Elsinore (Kronborg).

7. Numeste macar un lucru pe care marea majoritate a cititorilor tai nu-l stiu despre tine.

Sunt foarte copilaroasa uneori, de fapt de cele mai multe ori. Am un cos de gunoi cu infatisare de pui (!), iubesc o anumita nuanta de roz, detin o colectie impresionanta de animalute de plus si surprize de la ouale Kinder, m-as uita toata ziua la Boomerang si... ajunge ca deja stiti prea multe.

8. Povesteste-mi un lucru stanjenitor (dar haios, privind acum in urma) care ti s-a intamplat in calatorii?

Toronto, Canada. O zi senina, vizitam din rasputeri, facem si un pic de shopping, apoi vizitam iar. Vine timpul sa intram intr-o frumoasa catedrala, ma opresc pioasa la intrare, dau binete, fac o serie de poze, admir cu ochi de „fin cunoscator” minunatele vitralii, ornamentele bogate si arcadele generoase, mai fac niste poze, din unghiul asta, din unghiul celalalt, ridic bratele ca sa surprind cat mai bine toate detaliile... si bag de seama ca cineva ma priveste scandalizat. Ma uit in jur, alte priviri scandalizate. Mai arunc o privire, nu, nu mi s-a parut. Nu inteleg, ma intreb, se intreaba, ne intrebam, imi privesc mirata tinuta... si intr-un final identific, tronand trufasa si tradatoare pe bratul meu drept cu care pozasem de mama focului, in vazul lumii, toate ungherele sfantului lacas, punga roz turbat de la Victoria’s Secret! Si uite-asa aura mea cea pioasa si radioasa s-a prelins rusinata pe langa pereti si arcade odata cu mine care am facut rapid stanga imprejur, nestiind cum sa fug si sa ma ascund mai repede de acei ochi straini care imi sfredeleau ceafa.

9. Ce citat te-ar descrie cel mai bine si de ce?

„On ne voit bien qu'avec le cœur. L'essentiel est invisible pour les yeux” (Micul print).

10. Ce repros ai sa le faci romanilor calatori?

Multi dintre ei sunt foarte galagiosi si indisciplinati. Asta ca sa nu zic ca unii sunt de-a dreptul lipsiti de bun simt, la ce povesti horror mi-au auzit urechile! Sunt sigura insa ca toate natiile au uscaturile lor, asa ca reprosul meu se adreseaza celor care se simt (?) cu musca pe caciula.

11. Care sunt cele mai nastrusnice destinatii la care visezi?

Groenlanda, Antarctica, Patagonia, Peru...si un zbor in spatiu (macar sa visez pot, nu?!).

12. De ce consideri ca e special blogul tau? De ce te-ar citi cineva taman pe tine si nu pe... Xulescu?

Nu sunt un calator superficial, imi iubesc cu pasiune fiecare destinatie in parte, merg pana cad lata pentru a nu rata nimic, imi place sa descopar si apoi sa impartasesc lucruri si locuri mai putin stiute de turistul de rand. Imi respect blogul si cititorii si nu ii zapacesc cu publicitate si articole „la comanda”, prefer sa scriu putin si de calitate decat sa ma folosesc de articole de umplutura pentru a aduna niste cifre total irelevante, iar tot ce scriu – despre locuri care mi-au placut sau nu - scriu din propria experienta, asa incat puteti avea incredere deplina in ce gasiti pe blog. Nu caut sa castig nimic (sau cel putin nimic material) de pe urma blogului meu. Pe scurt, scriu asa cum as povesti prietenilor la o cafea... si zau acum, n-ar fi frumos sa incerc sa profit de pe urma prietenilor adunati la o cafea, nu?

Citeste prima parte a interviului cu Ioana aici!

Aceleasi intreabri si raspunsurile mele le puteti citi aici!

CITESTE SI:

Sabine Warthland - o canadianca in Caraibe (interviu)

Nicoleta Macarencu, interviu in exclusivitate pentru I's Blog

Raluca Zenga: "visez sa ma retrag in Orient"

Ioana & Ioana - un interviu in oglinda

2011-12-12T15:52:00.005+02:00

Pe Ioana nu am avut ocazia sa o cunosc personal, insa ne-am tot "intalnit" prin online: ba pe blogul meu, ba pe al ei. Ce mi-a atras atentia? Ioana este o fata desteapta si iubeste calatoriile. Scrie foarte frumos, are un blog interesant, a fost in multe locuri de pe pamantul asta. De curand s-a mutat in Doha, Qatar - un loc pe care l-as recomanda si eu celor care vor sa emigreze. Si mi-a venit o idee: i-am propus sa facem un interviu in oglinda, de genul Ioana&Ioana - pe drumurile vietii. Am pus si eu intrebari, a pus si ea! Raspunsurile ei le puteti urmari pe blogul meu, ale mele pe blogul Ioanei, printreranduri.com. Haideti sa vedem ce a iesit...

Ioana & Ioana - un interviu in oglinda

1. Ce inseamna sa fii Travel Writer? Minusuri si plusuri. Este un job de vis?

IO: Pentru mine este lucrul care mi-a adus cele mai mari satisfactii de pana acum. Si nu ma refer la satisfactii materiale, pentru ca am spus-o si o repet: Nu castig nimic din blog, tot ce fac fac din pasiune si dragoste de calatorii. Asa ca nu il consider un job si poate ca este mai bine asa. Un job presupune un ritm impus, o serie de obligatii si nu de putine ori compromisuri, or toate astea tind sa il faca mai putin placut la un moment dat.

2. Calatoriile sunt o scoala a vietii. Care este cea mai importanta lectie pe care ai invatat-o din calatoriile tale?

IO: Am invatat sa nu privesc pe nimeni de sus, oricat de diferit ar fi, pentru am cate ceva de invatat de la oricine. Si am mai invatat ca un zambet din suflet si entuziasmul sincer iti deschid porti care altora le raman inchise.

3. Exista un loc "perfect" pe pamant?

IO: Da, langa parintii mei si, de ceva vreme, langa sotul meu. Din pacate in ultima vreme sunt impartita intre aceste doua “locuri” perfecte, mi-ar fi placut sa-i am pe toti langa mine, in acelasi loc.

4. Care este diferenta intre un loc in care calatoresti si unul in care traiesti? Cum iti alegi "casa"?

IO: Sigur ca n-as trai in toate locurile in care am calatorit, iar motivele sunt multe, incepand cu siguranta personala si sfarsind cu departarea de casa. Eu am ajuns insa sa ma simt “acasa” peste tot pe unde am fost, am locuri dragi si oameni dragi in multe locuri din lume. Partea mai putin placuta e ca, atasandu-te, incepe sa iti fie dor, iar dorul asta nu prea ai cum sa-l alini. E ca si cum ti-ai lasa cate o bucatica de suflet peste tot pe unde ai trecut...si cand ajungi inapoi acasa te simti mai putin intreg, iti lipsesc bucatelele alea de suflet. In momentul acesta nu ma simt legata de un loc anume, „casa” mea este acolo unde este sotul meu.

5. Care este cea mai frumoasa imagine care iti vine in minte? Unde te-ai întoarce MAINE daca ai avea ocazia?

IO: In Laponia, categoric. N-o sa uit cat oi trai peisajele cu care ne-a intampinat, unde mai pui ca am avut sansa de a vana si, in cele din urma, vedea aurora boreala, un spectacol care nu ii este rezervat oricui.

6. Care a fost ultima cea mai fericita zi din viata ta?

IO: Ziua mea de nastere de acum cateva zile ?. Zi care mi-a adus un zbor pe al patrulea continent pe care am calcat pana acum, un safari de vis in Nairobi National Park, o vizita la un orfelinat de elefanti unde am fost singura care a reusit sa convinga un elefantel sfios sa dea... trompa cu mine si, mai ales, o infinita recunostinta fata de sotul meu care isi arata dragostea in cele mai emotionante si neasteptate feluri.

7. Cum sunt romanii din afara? Cum este privita Romania de catre straini?

IO: Nu caut cu orice pret sa stabilesc contacte cu romanii din strainatate in calatoriile mele. Ba uneori chiar ma feresc de ei, stiut fiind ca multi conationali nu ne fac cinste peste hotare. Evident ca exista si reversul, romani pe care ii indragesti din prima clipa, de la care ai multe de invatat si cu care te mandresti apoi ca se numara printre prietenii ori cunostintele tale. Ma consider suficient de ferita de prejudecati si de deschisa la minte incat sa pot aprecia de la caz la caz daca un conational este sau nu o persoana cu care merita sa am de-a face. In fond si la urma urmei, oameni buni si rai sunt peste tot in lume, nu consider ca o anumita nationalitate poate fi catalogata drept “cea mai buna” sau „cea mai rea”. Din pacate tari care pretind a avea un grad ridicat de civilizatie, intelegere si toleranta cad fix in pacatul asta, de a nu oferi o sansa omului din fata lor inainte de a scoate la inaintare prejudecatile.

Romania sufera in continuare mult la capitolul “Imagine” in strainatate, ne-am lovit si noi de cateva ori de atitudini nepotrivite din partea strainilor care auzeau ca venim din Romania. E trist, pentru ca nu ducem lipsa de educatie si bun simt ori de alte calitati pe care ti le-ai putea dori de la un partener de conversatie, munca si asa mai departe. E foarte frustrant sa porti ore in sir o discutie cu un strain in limba lui, sa te complimenteze pentru cum vorbesti si gandesti, sa va imprieteniti aproape, dupa care sa se indeparteze brusc de tine dupa ce a picat inevitabila intrebare cu invariabilul raspuns: „Where are you from?”

8. Care sunt regulile esentiale ca sa te adaptezi intr-o tara straina, ca emigrant?

IO: Aceleasi reguli pe care le aplici si in calatorii ca sa nu iti poti reprosa nimic, sa nu intampini probleme si sa te poti bucura in tihna de sejur: Sa ai o doza considerabila de bun simt (asta o ai sau nu o ai in virtutea educatiei de care ai beneficiat sau nu, deci nu prea merge incadrata la capitolul „reguli”, insa este esentiala) si sa respecti regulile locului. N-ar strica sa lasi deoparte orice idei preconcepute, nu sunt deloc propice comunicarii care este, si ea, o parte importanta a procesului de integrare.

9. Ce inseamna fericirea in viziunea ta? Cum ti-ar placea sa traiesti, daca ai putea alege?

IO: Fericirea sta in lucruri simple. O carte care ma impresioneaza pana la lacrimi, un catel misogin care da din coada la vederea mea, zambetul ghidus al celui langa care ma trezesc in fiecare dimineata, o calatorie la care nu indrazneam sa sper nici in visele cele mai frumoase, o masa de Craciun in familie pe care abia o astept, un gest frumos intr-o lume din ce in ce mai lipsita de gesturi frumoase...si tot asa. Nu imi trebuie prea mult ca sa fiu fericita, si in niciun caz nu mi-as cuantifica vreodata fericirea in lucruri materiale. Sunt multumita cu viata mea si cu faptul ca pot alege cum sa traiesc, asa ca privesc cu incredere in viitor si nu-mi doresc decat sa fiu sanatoasa pentru a putea realiza tot ce imi trece prin minte ?

10. Ai renunta la tot ce ai acum pentru a pleca 1-2 ani prin lume, doar pentru suflet? Crezi ca pasiunea este cea mai importanta cand "construiesti" ceva sau ai nevoie si de bani?

IO: Da, as pleca fara sa ma gandesc. Instinctiv si prompt as raspunde ca pasiunea este cea mai importanta in tot ceea ce faci, insa stiu ca, din pacate, in ziua de astazi banii pot fi o piedica serioasa in calea pasiunii. Nu ma indoiesc insa ca sunt si cazuri ideale in care o mare pasiune vine “la pachet” cu banii.

11. Care este cea mai grea incercare prin care ai trecut intr-o calatorie?

IO: Din fericire n-am trecut prin incercari grele in adevaratul sens al cuvantului, le-as numi mai degraba “peripe?ii”. Ca atunci cand ne aflam in Londra exact cand a erupt vulcanul naravas din Islanda si a trebuit sa ne dam peste cap pentru a nu intarzia in Romania unde a doua zi era musai sa fim prezenti la nunta unei foarte bune prietene (ceea ce ne-a prilejuit un drum nesperat cu Eurostar-ul pe sub canalul Manecii, experienta de altfel foarte placuta), sau ca acum de curand, cand era cat pe-aci sa ramanem impotmoliti in noroaiele din Nairobi National Park. Din fericire am avut noroc de fiecare data...

12. Daca ai putea sa dai cuiva/unui copil un singur sfat despre viata, care ar fi acela?

Traieste clipa! Viata este un dar extrem de fragil si din pacate are termen de valabilitate, asa ca nu lasa sa treaca nicio zi in care sa nu fi zambit, sa nu fi facut pe altcineva sa zambeasca ori sa nu te fi bucurat de ceva, oricat de neinsemnat!

Ramai aici pentru a afla din partea a doua a interviului ce carti citeste Ioana, ce o inspira, ce regrete are in materie de calatorii si ce crede despre turistii romani... Urmareste-o pe Ioana si pe blogul Printre randuri!

Citeste prima parte a interviului cu mine aici!

CITESTE SI:

Sabine Warthland - o canadianca in Caraibe (interviu)

Nicoleta Macarencu, interviu in exclusivitate pentru I's Blog

Raluca Zenga: "visez sa ma retrag in Orient"

Pirelli Calendar 2012

2011-12-08T10:33:00.000+02:00

Recent s-a lansat celebrul calendar Pirelli, cel mai interesant si senzual melanj de fotografii senzationale, femei superbe si locatii fabuloase. Pentru anul 2012 calendarul a fost facut in Corsica, de catre Mario Sorrenti, iar medelele si actritele au pozat complet goale, in cele mai seducatoare pozitii. Pe cine vedem in Pirelli Calendar: Isabeli Fontana, Natasha Poly, Saskia de Brauw, Lara Stone, Joan Smalls, Guinevere Van Seenus, Malgosia, Edita Vilkevicute, Kate Moss, Milla Jovovich, Margareth Made si Rinko Kikuchi. Insa va las sa admirati fotografiile...

Iata mai jos calendarul Pirelli 2012:

Photos: Mario Sorrenti/Pirelli

Sursa: fashionista.com

CITESTE SI:

Playboy Playmate Calendar 2012

Doua calendare fierbinti pentru anul 2011: Pirelli & FHM UK

Kylie Minogue Calendar 2011

Cum am petrecut ziua Romaniei in Tenerife

2011-12-02T14:59:00.000+02:00

Ieri a fost o zi perfect senina in Tenerife, fara urma de nori, cu un cer incredibil de albastru, cu soare puternic si vant placut, racoros, si cu 25 de grade la pranz, care se simt cam ca 30. Am ales sa mergem cateva ore la plaja, sa respiram aer proaspat, inmiresmat, de ocean. Am stat pe un deal, in mijlocul ierbii de un verde crud, nediluat de lumina taioasa, de diamant, a miezului zilei de decembrie.

Mi-am cumparat o bere (cu ultimii bani pe care i-am avut - 86 de centi) si va jur ca a avut gust de lacrimi. Am ascultat Hrusca, si Seicaru, si Paula Seling. M-am gandit la o casa calda, primitoare, la parinti, la prieteni, la voi, cei care ma incurajati mereu.

Am visat dezlantuit la un Brasov cu zapada. La Bucurestiul cel din inima mea. La Timisoara cu oamenii ei frumosi. La Constanta cu prieteni dragi. La Sibiu si Cluj. La Iasi, acolo unde sunt parintii mei.

Se spune ca "acasa" este acolo unde ti-e inima. Poti imprumuta uneori crampeie din traiul altora, il poti adapta, imbunatati, incerca pe piele si in suflet. Insa asta nu inseamna ca va deveni parte din tine. Uneori mi-e frica de nelinistea dureroasa din sufletul meu. Mi-e frica de faptul ca nu am un loc, un oras, o casa - ci doar cateva iubiri trainice. Ma linistesc ca este suficient.

Pana la final, iubirea este tot ce conteaza. Nimeni nu-mi poate imprumuta povestea, asa cum eu nu reusesc sa traiesc succesul altora. Ma simt incredibil de neputincioasa, de firava. Ma imprastii in vant ca cenusa, visand mereu la altceva.

Acum tot ce mai sper este putina liniste aici, in cutia uzata de durere, in care mi se zbate inima. Visez la iubirea pasnica a unui colt de pamant. La locul care-mi va fi casa. Cred totusi, cu mirare si bucurie, ca Romania este casa mea.

Astazi este calima in Tenerife. Un vant nisipos din Sahara a pus stapanire pe insula, creand contururi neclare de praf, de pulbere argintie din desert. In zare este o ceata densa, ochii te ustura, respiratia este anevoioasa. Este foarte cald. Visez la zapada pe care n-am iubit-o 30 de ani...

CITESTE SI:

A Little Less Conversation: Sweet November in Tenerife

Smile and Wave

Zile de vara, zile de iarna

"Be a local in Tenerife", by Vola

2011-11-26T10:50:00.000+02:00

Astept de ceva vreme sa va pot povesti despre proiectul meu, iar acum este oficial! In momentul in care eram pe cale sa renunt la orice idee de a calatori prin lume si sa-mi caut un job normal, am intalnit niste oameni minunati, care mi-au acordat incredere si mi-au implinit un vis care ma bantuia de vreun an. Echipa Vola a investit in mine si m-a trimis in Tenerife pentru a transmite de aici fiorii unei vieti tropicale si realitatile unei lumi diferite. Iata mai jos cateva detalii...

Am avut ocazia sa-i cunosc pe Sol (Communication Manager Vola) si pe Daniel (Managing Partner Vola), care sunt niste oameni senzationali. Energici, open-mind, frumosi si foarte muncitori. Ei fac parte acum din visul meu, pentru ca datorita lor am ajuns din nou pe aceasta insula. Pentru cei care nu stiu, Vola.ro este cea mai mare agentie de turism online din Romania, avand o dinamica exploziva. Vola.ro deserveste persoane fizice sau companii cu servicii complete de turism: bilete de avion de linie si low-cost, rezervari hoteluri, pachete de vacanta, asigurari medicale de calatorie si servicii de rent-a-car. In octombrie 2011 Vola.ro s-a clasat pe locul 1 in prestigiosul top business: Deloitte Technology Fast50 Central Europe, avand cea mai mare crestere din ultimii 5 ani printre companiile din Europa Centrala si de Est.

Iata mai jos ce a declarat Daniel Truica, Managerul Vola.ro, despre proiectul meu:

"Mi s-a parut foarte interesanta si inedita propunerea Ioanei, mai ales ca venea dintr-o pasiune a sa pentru astfel de locuri. Mai mult mi-a placut ca si-a propus sa plece acolo cu strictul necesar, urmand se se descurce cu traiul zilnic precum un localnic. Are mare curaj, iar noi suntem mandri sa sustinem si sa promovam astfel de proiecte si mai ales astfel de oameni. Sper sa auzim doar povesti de succes, desi sunt sigur ca vor aparea si multe provocari pe parcurs".

Provocarile au aparut dupa prima saptamana si au continuat cu incapatanare. Cei care mi-au citit blogul au inteles ca ma lupt cu morile de vant, cu nelinistile din sufletul meu, ca lipsa oricarui confort, cu dorul de casa... Multi mi-au spus ca ma invidiaza. Multi au zis ca am curaj. Si noroc. Nu stiu daca este chiar asa. Am muncit enorm sa ajung aici, este un proiect pe care l-am pus pe picioare de peste un an si tot am primit zeci si zeci de raspunsuri negative. Multi mi-au zis: "nu se poate"! Insa am ras mereu de astfel de raspunsuri. Everything is possible!

Nu este curaj, nici noroc, nici vreun motiv de invidie. Traiesc viata pe care mi-am ales-o, luptandu-ma uneori cu descurajarea si cu ideea ca am facut o greseala. Apoi imi revin si o iau de la inceput. Este foarte greu. Fiecare zi este o provocare, din multe puncte de vedere. Uneori este si frumos.

Si lasand sentimentalismele la o parte, drumul meu este deja stabilit pe o buna perioada de acum inainte. Primesc zilnic mesaje si intrebari despre insula si incerc sa raspund la fiecare in parte. Daca aici, pe blog, sunt prea putine amanunte despre Tenerife, de acum inainte voi scrie absolut tot ce mi se intampla pe blogul Vola. Si pe Facebook-ul lor. Poze, texte, comentarii.

Deci, daca va intereseaza cum e sa fii localnic pe o insula tropicala, va astept sa ma cititi aici si aici.

Concluzia este una singura: niciodata, niciodata nu conteaza locatia! Ci doar linistea din sufletul tau...

CITESTE SI:

Ceva deosebit...

Smile and Wave

Summer Haze

A Little Less Conversation: Sweet November in Tenerife

2011-11-20T12:43:00.000+02:00

"A few - it would appear very few - sea explorers reached the Canary Islands during ancient times. The islands lie in the Atlantic Ocean, the so-called "Dark Ocean", into which very few sailors dared to venture. Furthermore, the ocean current called "Canaries Stream" flows in a southwesterly direction before veering to the west to sweep the unwary ocean vessel off to the end of the world, as it was believed during centuries." (abouttenerife.com) I am now in this Dark Ocean...

Sweet November in Tenerife

CITESTE SI:

A Little Less Conversation: Tenerife Sunset

A Little Less Conversation: New Zealand

A Little Less Conversation: Madagascar

Ceva deosebit...

2011-11-19T12:03:00.002+02:00

Soarele isi intinde bratele de foc peste un oras uitat de lume, agatat pe coama unui munte plesuv, vulcanic si trist. Plaja nu se zareste de aici, insa simt valurile muscand din ea cu patima, cu nerabdare. Oceanul este de un albastru intens ca ochii sinceri ai unui copil dupa ce a plans. Hotelurile de pe mal poarta in ferestrele lor blanda agitatie a marii, miscarea ondulata a norilor din vata de zahar si sclipirile roz ale rasaritului. Desi e senin, deaspura terasei mele ploua. O apa ce cade din cer intens si varatic, cu miros de praf, de pamant rosu ridicat de vant in slavi, de curmale, de banane crude si de flori tropicale. Pentru o clipa schitez un zambet timid...

Daca va asteptati sa va povestesc ca mi-am revenit, ca ma simt minunat si ca totul este pe linia de plutire, cred ca ati inteles gresit titlul. A fost pus la modul ironic... Pentru ca nu se intampla nimic deosebit in viata mea fata de ceea ce stiati pana acum. Ploaia s-a oprit si vantul bate cu furie, scaldand terasa mea intr-un val de frig uscat, muscator. Cu toate acestea afara e foarte cald, pe scarile complexului in care locuiesc te poti praji la soare fara vreo problema. Doar in casa si in inima mea este un vant al cautarilor, al dezamagirii de a fi crezut in trecut, dar si al sperantei. Palida, curioasa si credula, exista si speranta - infloreste uneori ca un cactus - spectaculos, dar cu tepi.

Astazi am avut ceva timp liber, nu mai mult de doua ore, si m-am relaxat cautand apartamente in Paris, Londra si Bucuresti. Este un exercitiu de orgoliu, arogant si lipsit de logica. Sunt in paradis si caut locuri mai bune, mai umane, mai putin perfecte... Insa asta sunt, asa traiesc - cu indoiala ca, la un moment dat, am ramas agatata de un trecut caruia i-am conferit dimensiuni de basm, pe care l-am cautat cu lampa aprinsa in miezul zilei si cu lacrimi in ochi si pe care acum l-am regasit. Am gasit de fapt o copie proasta, fara noima, fara leac. Insa am mai invatat o lectie: rascolirea trecutului seamana cu rascolirea altcuiva, mai putin placut. Si daca vei dori cu tot dinadinsul sa traiesti in secvente, sa traiesti in imagini, in clipe care s-au stins, in imaginatie, in amintiri - s-ar putea sa ti se indeplineasca acest lucru. Si atunci vei fi doar trecut, prezentul ti se va inchide, se va stinge ca flacara vie a unei lumanari udate de ploaie, de lacrimi.

Ideea este ca mereu, mereu trebuie sa mergi mai departe. Ca oricat de bine ti-a fost candva, intr-un loc, intr-o casa, intr-un colt de lume, langa cineva - sa te intorci obsesiv si sa cauti acele firmituri, sa reaprinzi acele lumini este o mare greseala. Pur si simplu, te tradezi pe tine. Iti sugrumi viata. Bucuria si speranta vin din noutate, din miscare, din evolutie si din infruntarea fricii. Daca tu alegi sa traiesti ceva ce ai trait deja nu iti mai oferi nicio sansa sa devii mai bun, mai intelept, mai firesc. Zilele tale vor fi plate si albe, se vor scoroji ca un pergament, care insa nu va folosi niciodata nimanui, nici macar tie.

Amaraciunea mea vine acum din faptul ca incep sa inteleg unde am gresit. Incep sa imi revin, constientizez situatia in care ma aflu, recunosc ce prostie imensa am facut si ma pregatesc pentru urmatorul pas. Unul nou, infasurat in valuri de frica si de emotie. Nu neaparat curajos, ci datator de speranta si de batai asurzitoare de inima, de ritm si culoare, de tandrete si vise. Simt tobele africane in stomac, in copacii din jur, in inaltul cerului, in soare si in apa. Insula va ramane aici sa-si poarte de grija si sa-mi imbrace trecutul in povesti duioase, seducatoare, scrise deja pe paginile sufletului meu cu litere de foc, de durere si de uitare.

CITESTE SI:

Ce-ti mai doresti cand ai tot ce ti-ai dorit?!

Smile and Wave

Zile de vara, zile de iarna

Ce-ti mai doresti cand ai tot ce ti-ai dorit?!

2011-11-13T12:39:00.002+02:00

Omul este o specie tare ciudata. Unii isi doresc chestii clasice: sa faca o scoala, sa se insoare, sa faca 1-2 copii, sa aiba o casa, sa aiba un job si sa moara linistiti, fara regrete. Si chiar traiesc feritici cu alegerile lor. Altii sunt mari iubitori de adrenalina, de calatorii, de afaceri dubioase, de pariuri insolite cu viata, de situatii ridicatoare de tensiune. Sau pur simplu nu vor sa traiasca la fel in fiecare zi. Uneori o incurca la cel mai inalt nivel, alteori se furiseaza printre legi si printre fasii de timp. Altii, cei ca mine, cauta ani de zile pana descopera ce vor de la viata, apoi muncesc nebuneste, nu cred in tabuuri, in uniforme si in corporatii, adora o viata libera, neincorsetata. Uneori reusesc sa isi vada visele cu ochii. Iar apoi ce-si mai doresc? This is the question...

Citeam mai devreme niste "rezolutii" scrise de mine la inceputul anilor 2010 si 2011. Imi doream sa calatoresc, sa vad, sa invat, sa cunosc, sa scriu, sa ajung in Tenerife, sa fac proiecte, sa castig, sa am noroc, sa imi fie recunoscuta munca, sa citesc, sa fiu libera. Le-am facut pe toate in doi ani. Am avut tot ce mi-am dorit, punct dupa punct, vis dupa vis. Am calatorit, mi-au reusit proiectele, am muncit si am ajuns in Tenerife. Normal ar fi ca acum sa profit de ceea ce am si sa micsorez viteza, macar putin, sa ma distrez, sa ma bucur de ce am obtinut atat de greu.

Insa, nu! Nu se poate. De ce? Pentru ca atunci cand te afli "acolo", iti dai seama ca nu exista niciun "acolo". Ca vrei mai mult sau ceva diferit. Asa e omul - nemultumit, starnit de idei, intr-o cautare vesnica...

Am bocit zile in sir dupa insula asta, traiam cu impresia ca se va dizolva in vreun fel si eu nu voi mai apuca sa o vad. Am zis ca aici e acasa, ca aici m-am simtit cel mai bine din toata lumea asta. Si Dumnezeu, in netarmurita Lui intelepciune, mi-a dat insula inapoi. M-a adus aici. Si eu ce fac?! Ma simt rau, abandonata, trista, izolata. In acelasi timp cu venirea mea pe insula au inceput sa vina si proiecte noi, adrenalina, munca minunata, idei bune si foarte bune. Iar eu ma simt exilata in aceasta statiune de vacanta...

Deci, ce-si mai doreste cineva care are tot ce si-a dorit?!

Pai as vrea sa am un birou intr-o camera decenta, sa nu mai scriu texte fenomenale de pe masa mea din plastic, de crasma, careia numai umbrela cu reclama la bere ii mai lipseste. As vrea un scaun comod, nu unul care sa alunece sistematic pe gresia din casa, rece si fara personalitate, ca podeaua unui spital. As vrea strazi normale, de oras agitat, in care se intampla ceva, nu alei pietruite aiurea care urca pe munte si-ti taie respiratia. As vrea ca lumea sa nu mai vorbeasca atat de multe limbi, sa nu se mai certe in spaniola, sa nu se mai bata in italiana, sa nu mai latre in germana si sa bea in engleza. As vrea sa nu mai vad oameni de 150 de kg in slipi si barbati cu turul lasat la pantaloni in supermarket (fara chiloti pe ei). Sa nu mai vad fetele alea chinuite de turisti obositi care zac pe sezlong all day long. Sa nu mai vad oameni care se chinuie sa iti vanda vise pe strada. Sa am mai multe camere. Sa am un covor. Sa am brad de Craciun. Sa beau o Timisoreana. Sa mananc muraturi. Sa fie cald in casa. Sa am carti de citit. Sa fie programul de lucru la banca normal, nu de la 10.30 la 14. Sa am internet ieftin si rapid. Si tramvaie. Si metrou. Si trafic. E bine totusi ca nu sunt manele:)))) Insa daca ati auzi-o pe vecina mea certandu-se in spaniola cu fecioru-su, ati intelege de ce ma simt ca intr-o telenovela ieftina.

Ei, deci cam asa arata lista de dorinte a unui om care ara tot ce si-a dorit. Veti spune ca sunt nebuna, si lasa, si bolnava, si cu deficiente grave la mansarda. Si veti avea dreptate! A trecut o luna de cand sunt aici si nu am avut mai mult de 3 zile bune. Insa ma chinui sa am. Vreau sa am, pentru ca nu am de ales. Pentru ca trebuie sa-mi traiesc prezentul si sa ma bucur de visele mele, de realitatea mea. Pentru ca viata mea este acum, aici.

Si ca pentru toate celelalte prostii (recunosc! sunt prostii!) voi avea timp altadata. Cand?! :)))))))

CITESTE SI:

Smile and Wave

Zile de vara, zile de iarna

Summer Haze

"Nu renunta niciodata!", de Donald Trump

2011-11-05T19:13:00.002+02:00

Am citit multe carti scrise de Donald Trump si nu doar pentru ca imi place omul, dar ador si talentul lui de profesor experimentat, care stie sa te invete ce si cum sa faci in viata si in afaceri. Am o carte de-a lui acasa pe care o consider ca facand parte din Top 3 al preferintelor mele literare. Acum, am primit "Nu renunta niciodata" de la libraria online Libris.ro si am luat-o cu mine in lume, pentru ca este esenta tuturor cartilor lui Trump. Este simpla, onesta, inteleapta, energizanta si merita citita de fiecare data cand te afli in vreo gaura de depresie, delasare sau frica.

Pentru ca am vorbit de multe ori aici pe blog despre cartile lui Trump in care mi-am gasit inspiratia si, de foarte multe ori, energia de care aveam nevoie in cele mai proaste momente (in acelea cand imi venea sa renunt la toate si sa plec in lume:)) astazi am sa va spun doar ca "Nu renunta niciodata" este un volum bun pentru oricine, indiferent de ocupatia sau de interesele sale.

Este o carte potrivita pentru afaceristi, pentru visatori, pentru intreprinzatori sau pentru oamenii care lupta pentru ceea ce-si doresc. Este o carte perfecta din punctul meu de vedere. Si de asta si-a gasit locul in bagajele mele ticsite, care au ocupat un spatiu maaare in burta avionului ce m-a adus pe insula, la peste 3.000 de kilometri de casa.

Donald & Ivanka Trump

Iar pentru cei interesati, va redau mai jos o parte dintr-un interviu cu Donald Trump publicat in cartea "Nu renunta niciodata", scrisa cu ajutorul lui Meredith McIver:

1. Cum va comportati cu persoana care face aceleasi greseli in mod constant?

DT: Nu ma comport in niciun fel, caci respectiva persoana lucreaza acum pentru alticineva.

2. Care este cea mai importanta caracteristica a unui lider bun?

DT: Disciplina este un lucru bun si ajuta pe toata lumea, dar daca un lider nu o are, nu va detine aceasta functie multa vreme.

3. Care sunt cei mai importanti pasi pe care trebuie sa ii faca cineva care are intentia sa aiba succes in ceea ce face?

DT: Faceti-va temele pentru acasa. Cu alte cuvinte, invatati tot ce puteti despre ceea ce doriti sa obtineti, cunoasteti toate obstacolele pe care le aveti de infruntat, expertii pe care ii puteti solicita sa va ajute. S-ar putea ca aceasta abordare sa fie una de succes sau nu. Tineti minte ca sortii va sunt deja potrivnici, asa ca nu va ingreunati si mai mult situatia fiind neglijent.

4. Prin ce se vor deosebi liderii de maine de cei de azi?

DT: Cei care vor avea atat viziune, cat si disciplina vor reusi. Insa trebuie sa inveti si sa iti asculti instinctele.

5. Ce va place la locul de munca?

DT: Totul. Fiecare zi este o provocare si fiecare zi este minunata!

6. Ce sfaturi ii dati cuiva care vrea sa-si deschida o afacere?

DT: Fii pregatit pentru aparitia problemelor. Le vei avea de infruntat in fiecare zi. Pastreaza-ti concentrarea indiferent de ceea ce se intampla si ridica-te la inaltimea problemelor tale zilnice. Nu renunta niciodata!

Donald Trump - Nu renunta niciodata!

7. Ce faceti cand lucrurile nu ies asa cum va doriti, chiar daca munciti foarte mult?

DT: Am asteptat 3 decenii ca sa vad anumite lucruri intamplandu-se. Alti oameni au asteptat si mai mult. Tineti mereu seama de faptul ca este posibil sa faceti un lucru gresit, asa ca, indiferent de cat de mult munciti, pur si simplu ceea ce va doriti nu se va intampla. Asigurati-va ca faceti ceea ce vi se potriveste. Trebuie sa va placa foarte mult ceea ce faceti. Pe urma, fiti tenace!

8. De unde va vin ideile minunate de afaceri?

DT: Ma inspira lumea. Daca esti la curent cu evenimentele de pe plan international, iti pot veni o multime de idei. Sunt deschis la minte, flexibil si asta este o modalitate buna pentru ca ideile sa inceapa sa iti vina.

9. Ce faceti cand sunteti in concediu?

DT: Nu-mi iau niciodata concediu in sensul de a calatori undeva si a ma odihni. Munca mea este generatoare de energie si nu simt niciodata nevoia sa ma rup de ea. Imi iau mai mult sfarsituri de saptamana libere decat concedii propriu-zise, lucru care ma relaxeaza si imi convine foarte mult.

10. Care este cel mai bun sfat pe care mi-l puteti da?

DT: Sa nu cedezi niciodata. Poti realiza mai multe lucruri daca ai acesata atitudine decat cu oricare alt lucru pe care as putea sa ti-l spun.

Si acum spuneti voi: cum sa nu-l iubesc pe omul asta?! Daca vreti sa cititi cartea, o gasiti aici.

I's Blog si Libris.ro iti mai recomanda:

Forta gandirii pozitive - Norman Vincent Peale

Dragostea in vremea holerei - Garcia Marquez

Tropicul capricornului - Henry Miller

CITESTE SI:

De ce vrem sa fii bogat, de D. Trump si R. Kiyosaki

Istoria romantata a unui safari, de Daniela Zeca

Coco Chanel, de Edmonde Charles-Roux

Smile and Wave

2011-11-04T09:56:00.001+02:00

Intr-un moment in care deprimarea si tristetea se luptau sa castige un loc de frunte in viata mea, o prietena mi-a urat simplu pe mail: "smile and wave"! Si pentru ca instinctiv am incredere in ea si o respect, mesajul ei a ajuns in constiinta mea incarcata de probleme mai mult sau mai putin inchipuite. Am zambit timid, am iesit afara, am respirat cu nesat aerul proaspat al diminetii, m-am scaldat in rasaritul glorios, am privit valurile imense si am lasat energia oceanului sa ma cuprinda treptat, pana cand deprimarea a luat-o la goana, ca praful ridicat de vant...

Am fost la un click departare de a renunta. Am crezut (din nou) ca am dreptate. Ca problemele mele sunt reale si de netrecut. Ca nu pot. Ca nu mai vreau. Insa, dupa un somn bun, sfetnic intelept, m-am trezit eliberata de griji marunte si lipsite de sens. Am inteles ca acum, aici, se intampla viata mea. Ca nu trebuie sa renunt si ca prezentul este mai important decat visele mele de marire si decat planurile mele fabuloase pentru viitor. Viitorul va avea sansa lui atunci cand va deveni prezent si eu voi fi pregatita sa-l infrunt, cu bune si rele, saraca sau bogata, libera, neinfranta.

Aripile mele se deschid din nou si ma poarta peste mari zbuciumate si maluri abrupte, peste colturi de lume si peste orase de poveste, peste doruri si amintiri, peste glorie si vise, peste dureri si bucurii. Frica va trece peste mine si voi ramane doar eu, smile and wave!

Iar de la cel mai drag fotograf al meu, cateva poze pentru voi:)

CITESTE SI:

Zile de vara, zile de iarna

Summer Haze

Livin' the dream

Cum sa castigi 1.000 de euro/luna in Romania

2011-10-29T16:51:00.001+03:00

In primul rand, incep prin a va spune ca eu nu castig atat deocamdata, insa sunt foarte, foarte aproape de aceasta suma. In al doilea rand, pentru cei care asteapta sa gaseasca in acest articol metode inedite de a face bani, am o veste proasta. Singurul meu sfat este acelasi vechi de un milion de ani: munceste! Munceste mult, cu pasiune, zi dupa zi, bucura-te, experimenteaza, fii curajos, ai rabdare, alege cu sufletul, nu renunta niciodata si vei reusi. Mai devreme sau mai tarziu banii vor veni si acestea nu sunt vorbe goale. Le-am testat pe propria-mi piele si asa am ajuns eu, o fata simpla, sa cuceresc lumea:))

Deci, haideti sa vedem cum o persoana tanara (sau mai putin tanara) poate sa castige 1.000 de euro/luna, la ora actuala in Romania. Nu zic ca e o suma mare, dar nici mica - si stiu multi care si-ar dori sa o aiba lunar in buzunar. In plus, m-am oprit la aceasta cifra, pentru ca din punctul meu de vedere exact de atat am nevoie ca sa traiesc oriunde in lume decent.

1. Mergi la scoala. Nu neaparat la scoala clasica - facultate, mastere, MBA-uri - nu ca acestea ar strica! Eu nu sunt o fana a scolilor "ingradite", ci mai mult o autodidacta. Insa sfatul meu este sa inveti cat mai multe, sa ai cultura generala, sa stii si sa faci o inmultire, si sa desenezi o floare, si sa stii unde e Madagascarul pe glob, si in ce an a fost descoperita America. Invata sa inveti: nu toci, studiaza, pune intrebari, discuta, comenteaza, cearta-te, mergi la dictionar, la domnul Google si acumuleaza informatii! Tot timpul. In fiecare zi din viata ta invata ceva nou!

*In fiecare zi citesc presa din Romania si din afara. Invat cate ceva nou si nu ma multumesc sa fac lucrurile la fel ca ieri. Incerc sa le fac mult mai bine. Cum am cea mai mica nelamurire in legatura cu un subiect - caut si invat. Citesc, aflu, ma intereseaza.

2. Acorda-ti o zi doar pentru tine insuti si pune-ti niste intrebari. Acestea ar trebui sa sune cam asa:

- ce ma pasioneaza cu adevarat?

- ce as putea sa fac zi dupa zi, ora dupa ora, pana la sfarsitul vietii mele (sau cel putin 30 de ani de acum incolo) fara sa ma plictisesc?

- la ce sunt cu adevarat bun?

- ce as vrea sa invat sa fac?

- ce as putea sa fac, fara o investitie initiala, si care totusi sa-mi aduca primii bani de buzunar?

- care sunt visele mele cele mai inalte?

Dupa ce ai raspuns la aceste intrebari, fa 3 liste: una in care sa scrii EXACT unde vrei sa ajungi (sa faci inconjurul lumii, sa fii un chirurg celebru, sa ai un milion de para, etc, etc), a doua in care sa scrii ce trebuie sa faci concret anul acesta ca sa-ti atingi scopul si a treia - ce trebuie sa faci AZI ca sa iti atingi scopul! Nu este nimic greu, incearca!

*Am incercat, functioneaza! Cand sunt la pamant, citesc listele si o iau de la capat cu putere, ambitite si energie.

3. Daca acum stii ce vrei si unde te situezi, care sunt cunostintele, aptitudinile si visele tale, fa o lista cu idei - pot fi incredibil de nebunesti, de ireale, de utopice - si analizeaz-o cu atentie. Trece aceasta lista prin filtrul instinctului, sufletului si apoi al ratiunii. NU taia nimic de pe ea! Ia prima idee in care ai cu adevarat incredere si pune-o in aplicare, fara sa amani nicio secunda.

*Mie imi vin aceste idei in somn. Uneori:))) Pe strada ma uit la fiecare anunt, la fiecare reclama, ma intreb cum este facut fiecare produs. Pe net caut oportunitati. Sunt curioasa. Sunt optimista. Nu las niciodata ideile sa se piarda, chiar daca sunt nebunesti. Dintr-o mare nebunie ma aflu aici:)

4. Eu sunt freelancer in domeniul jurnalism online & social media. Nu multi dintre voi sunt la fel si sfaturile nu au cum sa fie specifice. Insa iata ce va pot spune:

- nu renunta niciodata, fie intr-un business, fie intr-un job. Da tot ce ai mai bun din tine. Munceste, munceste si iar munceste (chiar pe zero lei uneori) si vei fi ascultat. Daca acest lucru nu se intampla, mergi mai departe. Tot tu ai de castigat: experienta valoroasa!

- fii pasionat, nu iti pierde entuziasmul si energia, intreaba, afla, fii la curent cu tot ce se intampla in lume, socializeaza, fa-ti prieteni importanti, ia-ti un mentor, accepta sfaturile - dar actioneaza tot cum crezi tu ca este mai bine. Ai sa fii uluit de cat de putin bine iti doresc cei din jur.

- daca inregistrezi un succes, nu lenevi, nu te culca pe o ureche. Nu pleca in vacanta, nu te trezi mai tarziu. Munceste si mai mult. Acum este momentul sa accelerezi.

- sfatul meu sincer (eu asa am facut) este sa nu iti iei weekenduri libere si concedii in primii doi ani, cel putin. De asta este important sa faci ce iti place. Dupa 20 de luni in care am muncit nonstop, am ajuns aici, pe insula, si 5 zile nu mi-am gasit locul. Si stii de ce? Pentru ca nu aveam de munca:))

- nu te lasa doborat de esecuri. Viata e plina de ele. Treci mai departe cu inima neatinsa de durere. Nu merita.

- fii punctual, raspunde intotdeauna la e-mail-uri si telefoane imediat ce esti contactat, fii politicos, fii corect, fii onorabil, mandru, onest, increzator in fortele tale, creaza-ti un stil propriu, fii bun, intelegator, agreabil, ajuta fara sa ceri ceva in schimb. Chiar si dupa ce vei obtine tot ce ti-ai dorit!

- vei intampina probleme mari si chiar foarte mari. Nu te axa niciodata pe acestea, nu sta cu ochii in tavan, intrebandu-te ce te vei face. Gandeste-te la solutii si actioneaza. Problema=solutie. Intotdeauna. Marii oameni de afaceri si marii conducatori ai lumii sunt recunoscuti pentru capacitatea lor de a rezolva problemele rapid, bine, fara stres, cu minim de pierderi.

5. Iar acum punctual: ce sa faci daca vrei sa castigi 1.000 de euro/luna din:

- web design - presupun ca deja ai anumite inclinatii spre acest domeniu - munceste, fa-ti un portofoliu, mergi la interviuri (daca esti genul "angajat"), fa cunostinta cu specialistii in domeniu, "fura" meserie, fa-ti carti de vizita (virtuale sau reale), fa-te cunoscut, invata, fii la curent cu toate noutatile si incearca sa fii cel mai bun, original, muncitor si tenace. Si nu renunta!

- moda - este greu, insa nu imposibil. Scoli nu prea sunt, asa ca sfatul meu sincer este sa intri la un designer si sa faci orice ca sa te angajeze macar sa dai cu matura prin atelier. De aici, depinde numai de tine...

- jurnalism - sunt multi, prosti, buni, prost platiti, bine platiti - insa trebuie sa te orientezi. Invata toate regulile jurnalismului de inalta clasa de la specialistii din afara, unde chiar exista o scoala! Citeste zeci de carti, scrie in fiecare zi cate ceva, perfectioneaza-te, fa-ti un blog, munceste, gaseste-ti un mentor (se poate chiar pe Facebook, stii?:) si nu renunta. Onestitatea, originalitatea si aciditatea sunt esentiale.

- fotograf - sunt atat de multi buni, incat singurul meu sfat este sa fii pur si simplu, cel mai bun. Sa ai o viziune proprie, sa nu copii, sa muncesti enorm si sa iti creezi norocul - sa fii exact acolo unde trebuie in momentul potrivit, ceea ce inseamna ca trebuie sa fii peste tot, chiar daca ti se pare imposibil. Lasa berea aia cu prietenii, du-te si fa poze! Milioane de poze. Vinde-le, arata-le, lauda-te, fii original si poate chiar putin arogant. Nu strica.

- travel writer - v-am mai vorbit despre asta. Am imbinat doua dintre pasiunile mele: scrisul si calatoriile. Nu este imposibil sa faci asa ceva, insa nici nu este atat de glamour precum pare. Uneori este al naibii de greu: trebuie sa strabati jumatate de glob, sa stai in camere ciudate, sa mananci exact de cei 3 euro din buzunar, sa pici de somn, dar sa trebuiasca sa scoti laptopul si sa scrii, sa platesti 10 euro/ora netul, sa pierzi autobuze, trenuri, idei... Satisfactii exista, insa in timp.

6. Daca la final tot iti da cu minus, atunci schimba tactica. Eu asa am facut. La un moment dat se parea ca niciun proiect nu mai merge. Si atunci, am iesit, m-am plimbat, m-am gandit la viitor, am fost pe punctul sa renunt si sa incep altceva, imi faceam chiar planuri. Iar a doua zi m-am trezit cu o idee nebuneasca pe care am pus-o in practica in urmatoarea ora, chiar daca era 6 dimineata. Si a mers! Care a fost ideea? Daca nu pot scoate multi bani dintr-un proiect mare si bun, de ce sa nu ii obtin din 5 proiecte mici si bune?! A fost mai multa munca? O, DA! Insa si cata satisfactie...

7. Bazeaza-te intotdeauna pe instinct!

Asta este si ideea generala: totul cere timp, rabdare si multa, multa pasiune. Pot sa va spun ca pana in acest moment am obtinut TOT ce am visat si poate chiar mai mult, toate proiectele la care am lucrat in ultimul an s-au implinit. Castig bani buni din ceea ce fac. Am ajuns unde am visat. Insa uneori cand ajungi "acolo" iti dai seama ca nu exista acel loc. Ca in schimbul artificiilor gasesti doar niste lumini plapande. Si atunci merg mai departe, visez si mai sus. Invat in fiecare zi ca doar prezentul conteaza. Pasiunea mea, dragostea de viata, voi cei care ma cititi, o bere rece din cand in cand, putin soare, un val ratacit de ocean, o umbra verde si asta este tot - fericirea se instaleaza ca o regina in casa inimii mele.

*Toate acestea sunt valabile si pentru "cum sa castigi un milion de euro in Romania sau in lume", evident. Sfatul meu este sa tintesti cat mai sus, sa faci pasi mici, dar vizibili, sa crezi si sa nu renunti.

CITESTE SI:

Livin' the dream

Travel Writer, cel mai bun job din lume?!

Ultimii 5 ani in fotografii

A Little Less Conversation: Tenerife Sunset

2011-10-23T12:24:00.001+03:00

Cam asa arata un apus privit de pe terasa mea din Tenerife. Rosu-african, intens, glorios, magnific! Apa capata cele mai ciudate sclipiri de chihlimbar, muntii sunt ingropati in paturi de nori, casele isi aprind luminile ca intr-o seara de Craciun. Si da, de asta iubesc insula asta - pentru spectacolul inegalabil pe care mi-l ofera si pentru ca fiecare zi este o sarbatoare. Nu exista nicio clipa in care sa nu ma mir si sa nu ma bucur ca ma aflu aici... Iata mai jos galeria foto!

A Little Less Conversation: Tenerife Sunset

CITESTE SI:

Zile de vara, zile de iarna

Cele mai frumoase amintiri din Tenerife (1)

A Little Less Conversation: La Palma, Canary Islands, Spain

Playboy Playmate Calendar 2012

2011-10-23T10:51:00.000+03:00

Nu am sa va spun multe despre acest calendar. Doar ca am fost intotdeauna o fana a celebrei reviste Playboy, ca admir frumusetile prezente in paginile ei si ca imi plac interviurile si articolele realizate de editori, in special de cei din afara:) Luna aceasta s-a lansat calendarul Playboy Playmate pentru anul 2012, cu fete superbe ca intotdeauna, din care am tras o singura concluzie: se poarta sanii mari:)) Enjoy!

Playboy Playmate Calendar 2012

Foto: Egotastic.com

CITESTE SI:

Calendarul Playboy SUA 2011

Doua calendare fierbinti pentru anul 2011: Pirelli & FHM UK

Un alt calendar fierbinte pentru 2011: Wurth!

Zile de vara, zile de iarna

2011-10-22T15:19:00.001+03:00

Vantul se razboieste cu palmierii de un verde smarald, sub lumina compacta, cetoasa, alburie a soarelui fara putere. Ies pe terasa si marea ma intampina cu zvon de valuri, miros de catarge vechi si de peste argintiu, nelinistit. Casele, florile, aleile care duc toate spre apa imi sunt atat de familiare, incat nu le mai acord importanta faptului ca ele au fost primele aici. Spre seara, vantul se razbuna si aduna norii intr-un arabesc ciudat, incordat, in fel si fel de zeitati pagane...

Soarele cade in ocean cu o viteza ametitoare, de astru obosit sa tot faca pe plac unor insulari obinuiti cu vara. Canarienii zambesc deschizandu-si crasmele, invitandu-te la dulce povara de mancare si alcool. Oamenii sunt resemnati, infierbantati de nisipurile negre, africane, toropiti de berea calduta, ahtiati dupa shopping si paella si poate dupa o doza de sangria, servita cu umbrelute exotice de statiune tropicala.

Linistea este atat de patrunzatoare aici, pe terasa mea, incat fiecare zgomot vine la pachet cu o identificare imediata, ca de caine politist: aud pasi poticniti pe hol, zgomotul frunzelor groase de pomi adaptati unui taram vulcanic isi intinde aripile spre mine, aud masini rare si mici ruland pe o sosea invizibila, aud soaptele tacamurilor rasfirate in farfurii si pregatindu-se sa ia drumul spre gurile flamande ale celor ce muncesc pentru o viata mai buna, mai senina, mai clada.

Pentru ca nu totul este cald pe insula. De la transpiratia rece a vanzatorilor de vise, a africanilor invesmantati intr-o orgie de ceasuri aurii si ochelari de soare cu lentile mate, de la chinezoaicele care maseaza omoplati de turisti obositi de zacutul la soare, si pana la zapada care s-a asternut maiestuoasa pe crestele vulcanului Teide, multe lucruri sunt reci, inghetate, lipsite de zvac, de ardoare, aici.

Vegetatia este saraca si osoasa, puternic agatata de cremenii muntilor, animalele sorb apa ca pe o dulce ofranda, iar oamenii zambesc uneori dureros, complicat, ascunzand povesti care multora li s-ar parea fara noima. Si totusi o fac. Am vazut aici, intr-o singura zi, mai multi oameni zambind ca intr-un an in Romania. Stiu, veti spune chestii despre vreme, insula, exotism, cadru natural, stil de viata si as putea, cu sinceritate, sa va combat fiecare eticheta.

Nicaieri in lume nu e mai bine sau mai rau. Lucrurile se intampla din credinta, din incredere, din zambet, din putere si staruinta, din ambitie, orgoliu, munca fara oprire, din patima, din placere, din noroc sau din vointa lui Dumnezeu. Aici este mai rau ca in alte parti ale lumii din punct de vedere social: somajul este de doua ori mai mare ca in Romania, emigrantii ilegali ataca plajele pustii intr-un numar impresionant, sunt jefuitori de banci care impusca oameni pentru 200 de euro, este mafie italiana, marocana, chineza, ninge in satele de pe munte, ploua pe plajele de 5 stele amenjate pentru turistii de sezlong stricand afaceri, vanzatorii ambulanti dau vina pe nori si pe vant. Si totusi oamenii zambesc. Si de cele mai multe ori o fac relaxati, cu incredere, cu tarie.

Si cred ca asta este cel mai bun lucru pe care l-am putea studia si invata. Pentru ca avem nevoie de zambete...

CITESTE SI:

Summer Haze

Livin' the dream

20 de luni in Bucuresti

Summer Haze

2011-10-18T13:16:00.001+03:00

Un autobuz verde, de mare viteza, imi poarta trupul obosit de la aeroport spre casa. Sunt incordata si abia fac fata bagajelor si fricii nerostite care ma inghesuie. Nu simt aerul pur, soarele imi arde si ultimul strop de vointa, cizmele pe care le port ma fac "vedeta" printre localnicii in slapi. Vad in departare oceanul nemiscat, fierbinte, unduitor, ca o Fata Morgana. In bus aerul conditionat imi da dureri de cap si ma prabusesc pe pernele scaunului comod...

La prima cotitura vad muntii. Plesuvi, artagosi, intr-o culoare indoielnica. Pe mare pluteste o ceata compacta, impiedicand vederea spre infinit. Flori aprige, tropicale, in culori vii, rasar la fiecare pas. Intru in primul oras si, asa, dintr-o data izbucnesc in lacrimi. Lacrimi dulci, amare, lacrimi de dorinta si dor, lacrimi de usurare. Ma gandesc la cat de mult am muncit ca sa mai vad o data aceste pamanturi. Sentimentul este unul bun, de implinire profunda, de liniste imbietoare.

Vad din taxi complexul de locuinte pe care l-am parasit cu atat de multe usurinta acum 20 de luni. Imi vad fereastra. Holul ma intampina cu racoare, palmieri si plante cu o inflorescenta exotica. Deschid usa si trag perdelele groase, de catifea verde, iar soarele bland inunada camera si toate visele mele. Sunt acasa.

Nimic complicat, nimic greu, nimic altfel. Totul ma asteapta asa cum mi-am dorit, asa cum trebuie sa fie. Adaptarea dureaza o secunda, pentru ca in clipa in care ma intind pe pat sa-mi ostoiesc sufletul, realizez ca nu am fost plecata niciodata cu adevarat de aici. Acelasi tablou vechi, Van Gogh - Caffe di sera, imi vegheaza noile vise. Vise care sunt mai puternice, mai constiente, mai reale.

Si inca o data, ies seara pe terasa si admir orasul in toate splendoarea sa. Lumini fara seaman imi patrund in inima, iar zambetul mi se instaleaza confortabil pe chip. Imi jur mie si iubirii mele sa nu las niciodata acest zambet sa dispara.

CITESTE SI:

Livin' the dream

20 de luni in Bucuresti

Ultimii 5 ani in fotografii...

Livin' the dream

2011-10-11T08:47:00.001+03:00

Astazi am sa va spun doua povesti, amandoua excesiv de reale, de concrete, de asumate. Voi va trebui sa le interpretati cum vreti, sa le cititi cum vreti. Depinde numai de voi daca vedeti sticla pe jumatate goala sau pe jumatate plina. Este decizia voastra daca ceea ce traiesc este o reusita sau nu. Si astept de la voi, ca si pana acum, sa-mi raspundeti la o mica, discreta intrebare... Multumesc anticipat!

Prima poveste

Primesc un e-mail de raspuns la o propunere. Este pozitiv, imbietor. Zambesc. Alerg la o intalnire, una din multe altele, dar care simt eu ca va iesi bine. Cunosc oameni frumosi, optimisti, interesati de mine, de propunerile mele, batem palma. Si iata ca ma aflu in pragul unui nou proiect, plec din tara pe drumurile lumii, sa scriu si sa imi implinesc visele.

De fapt, as putea considera ca visele mele s-au implinit mai frumos si mai sanatos decat am sperat eu vreodata. Cand te uiti pe la televizor sau citesti reviste in care oameni cutezatori strabat lumea, vorbesc si scriu despre asta, consideri ca este jobul ideal, nu?

Eh, acel job il am eu. Am indraznit sa sper la imposibil, intr-o tara in care lucrurile nu merg intotdeauna asa cum vrei sau cum ar fi normal. Am muncit, evident, si am reusit. Acum ma pot numi cu acte in regula Travel Writer. Da, am meseria aceea in care te plimbi prin lume si scrii frumos despre ce vezi, mananci, simti, respiri, traiesti:))) Livin' the dream!

A doua poveste

Primesc un e-mail de raspuns la o propunere, dupa cele 6250 de e-mailuri pe care le-am trimis in ultimul an (cifra este reala!). Ma pregatesc serios pentru o intalnire, al carui rezultat nu pot sa-l prevad si nici macar nu vreau sa-mi fac sperante desarte. Totul decurge bine si de aici incepe mareea... Zeci de intalniri, ore nenumarate de munca grea, lipsa de inspiratie, oboseala fara capat, dureri nelamurite, un stres suveran care ma face deseori sa rad, ca apoi sa izbucnesc in plans, negocieri dure, luni de zile de adevarate conspiratii pe e-mail, de telefoane, de propuneri, de analize si de decizii pe care nu stii cum sa le iei.

Sunt freelancer si munca mea consta in a-mi lua bagajul in spate si a pleca, fie ca este sau nu timpul potrivit. Ar trebui sa fiu fericita, dar nu reusesc sa ma bucur cu adevarat, ci doar putin, timid, acolo undeva, sub o pojghita de nesiguranta, de paranoia:)) Mi-e frica sa nu-mi pierd bagajele, sa nu uit ceva, sa nu plec fara sa fi acordat tuturor o fasie din timpul si inima mea, mi-e frica de ratare, de lipsa de inspiratie, de lipsa mijloacelor de a trai decent.

Da, poate fi o meserie in care, uneori, sa nu ai paine pe masa. Glamour&fun?! Hmmm, maybe...:)) Este o meserie solicitanta pana in strafundurile fiintei tale. In plus, ca totul sa fie perfect, ma intorc intr-un loc unde am dat gres o data. Frica de nereusita este completa, inchisa ca un cerc de foc in jurul meu, zi si noapte. Visez mereu valurile oceanului care ma inghit si ma trezesc usurata, linistita ca am scapat si ca imi va fi mai bine acolo, decat in lumea mare, care se repede la mine. Plec, voi fi pe drum. Este tot ce mi-am dorit. Livin' the dream.

Deci, intrebarea mea este: voi care ma cunoasteti si ma cititi, credeti ca voi gasi in Tenerife acel spatiu de vis pe care l-am descris in textele mele, pe cand ma aflam departe de insula? Credeti ca exista "paradis"? Credeti ca fac o mare prostie sa ma avant in lume, cand situatia este atat de tulbure?

Multumesc pentru tot! Ne auzim din... paradis:))

CITESTE SI:

20 de luni in Bucuresti

Ultimii 5 ani in fotografii...

10 dorinte care au ramas dorinte

20 de luni in Bucuresti

2011-10-08T08:41:00.002+03:00

Au trecut 20 de luni de cand m-am intors din tari indepartate pe meleagurile romanesti. 20 de luni de doruri aprinse, de lacrimi fierbinti, de munca fara oprire, dar si de clipe emotionante. Am cunoscut oameni importanti, cu un suflet mare, care au crezut in mine. Am invatat ca norocul este direct proportional cu volumul de munca si capacitatea de a nu renunta. Niciodata. Am batut drumuri mai line sau mai abrupte, am trait de multe ori in viitor pentru ca prezentul ma intrista, insa am avut parte si de ore fericite. Asupra acestora din urma ma voi opri mai jos...

Cum mi-am petrecut ultimele 20 de luni in Bucuresti:

- am scris mult si mi-am filtrat emotiile, stilul meu s-a maturizat, condeiul meu s-a slefuit. Insa intotdeauna este loc de mai bine...

- am inteles exact unde si de ce am gresit. Am jurat sa nu mai repet experientele trecute, sa nu ma mai grabesc in luarea deciziilor care ridica la nivel de arta confortul...

- am renuntat la joburile corporatiste in favoarea muncii pe cont propriu. Very good decision! Very hard one!

- am facut primul meu proiect de travel, am inghesuit pe o pagina de hartie A4 toate emotiile si toata pasiunea mea. Si a mers!

- am calatorit prin Europa, am vazut niste orase superbe, am trait una dintre cele mai frumoase zile din viata mea pe o plaja pierduta din Spania, am cunoscut straini devastator de frumosi, si buni la suflet, si generosi.

- am realizat ca bugetele ies intotdeauna doar pe hartie:)))

- am petrecut o iarna plina de pasiune: proiecte incredibile, reusite, colaborari superbe pe blog, cititori minunati, petreceri de neuitat. Ma si vad, in rochie lunga si sandale, in mijloc de iarna, fugind pe strazi spre covorul rosu al unui eveniment care imi va ramane mereu in suflet...

- primavara a venit cu boala lunga si grea, din care am invatat ca nu sunt indispensabila. Si ca trebuie sa lupt pentru ceea ce vreau.

- am mers intr-o calatorie atat de perfecta, incat in fiecare zi vorbeam cu Dumnezeu, ii multumeam si il complimentam cu expresii de genul: "Esti minunat! Esti fabulos! Esti barosan!" =)))

- am cunoscut zeci de persoane la evenimente si petreceri, strict in online sau, pur si simplu, pe strada. Din acestea m-am ales cu cativa prieteni pe viata.

- am petrecut clipe de aur in crasme cu iubitul meu, vorbind despre viitor, despre proiecte, despre dorurile care ne ard. Am jurat sa incerc mereu sa le ostoiesc, sa nu renunt niciodata la cine sunt...

- la sfarsitul verii, cand in urma unor negocieri incredibil de dure ma hotarasem sa renunt, am aflat niste oameni grozavi care mi-au zambit si mi-au dat aripi.

- probabil, ca de obicei, m-am bagat intr-o chestie care ma depaseste fizic si psihic. Insa nu fac asta mereu?! Chiar sunt convinsa de faptul ca daca nu risti, daca nu te arunci fara frica in golul imens de sub tine, daca nu visezi frumos si pana la capat, daca nu arzi, nu ai cum sa traiesti liber. Nu vreau sa reusesc! Vreau sa am inima impacata ca am facut in fiecare zi un lucru de care imi este ingrozitor de teama.

Dupa 20 de luni petrecute in Bucuresti, mai bune sau mai rele, ma pregatesc sa decolez spre alte lumi. Ma intorc acasa...

Si promit sa va povestec intr-un alt post ce inseamna sa iti implinesti visele. Ce culoare au, ce miros, cum se simt pe piele, ce trebuie sa faci ca sa vezi in departare poarta spre raiul din tine.

CITESTE SI:

Ultimii 5 ani in fotografii...

10 dorinte care au ramas dorinte

A castiga sau a pierde? Cateva ganduri despre joc...