Moș Crăciun există!

12/21/2013
Și spun acest lucru pentru că l-am fotografiat aseară, în cel mai frumos parc din România! Nu am crezut niciodată că voi vedea exact imaginile acelea din desenele animate de Sărbători, când copiii, bunicii, părinții și cățeii stau cuminți și așteaptă să se aprindă luminile și să vină Moșu'. Am crezut mereu că decorurile acelea fabuloase sunt invenții ale adulților cu imaginație, ca să te facă să simți spiritul Crăciunului. Dar, m-am înșelat. Și am avut parte de una dintre cele mai frumoase, mai romantice și mai strălucitoare seri din ultimii ani...

Târgușorul Brâncovenilor Mogoșoaia


Am aflat de acest târgușor de aici. Mi-au plăcut mult pozele, însă sunt obișnuită ca acestea să nu reflecte realitatea. Am învățat lecția. Dar am zis că nu avem nimic de pierdut dacă dăm o fugă până în Parcul Mogoșoaia să vedem ce se întâmplă acolo. O "fugă" este relativ spus, evident. Am schimbat trei mijloace de transport, am stat în trafic, a fost foarte aglomerat și pe alocuri periculos. Noroc de GPS-ul de pe telefon, că altfel habar n-aveam unde să cobor, oamenii se prelingeau inclusiv pe geamurile mașinuții din secolul trecut care ne-a transportat. La întoarcere însă, am fost boieri, am luat taxiul. Ce să mai zic, o adevărată aventură:)) 



Dacă a meritat? Hmmm, nu cred că m-a mai emoționat ceva atât de mult de luni de zile. Parcul este imens și este împodobit ca în povești. Fiecare detaliu este atent gândit și la fiecare pas mă entuziasmam și țipam ca un copil. De la casa lui Moș Crăciun, la clădiri și copaci uriași îmbrăcați în lumini, de la chiciura de pe pomi care crea o atmosferă magică, la căsuța din copac, la bradul superb și la St. Bernanrd-ul care păzea parcul - totul este perfect!

Moș Crăciun se plimbă prin parc și așteaptă copiii bucuroși să facă poze cu el. Câinele se joacă fericit cu toți cei care îl alintă și mângâie. În depărtare se aud colinde, iar pomii par încremeniți sub povara lor de abur, gheață și lumină. 



Este frig, te afli pe malul lacului. Însa ai la dispoziție câteva locuri unde să bei un vin fiert. Când am deschis ușa primului restaurant de pe alee, am simțit că pășesc într-un alt univers. Rar mi-a fost dat să spun despre un loc că este PERFECT! Mese și scaune din lemn vechi, fulgi desenați pe ferestre, focul trosnind în sobă, flașnetă ce-și așteptă maestrul, crăciunițe înflorite, stele sclipitoare prin geamul mansardei, fotografii din alte vremuri pe pereți, pizza delicioasă, vin cu scorțișoară și miros divin, oameni amabili, colinde, un miraj ce aș fi vrut să nu se termine niciodată. Până și Vlad a zis că i-ar plăcea să rămână acolo, ca într-un vis. 



Puteți și voi să vă bucurați de Parcul lui Moș Crăciun din Mogoșoaia și să vă simțiți din nou copii. Este deschis până pe 24 decembrie seara (orele 12-21), deci mai aveți patru zile! Nu veți regreta nicio clipă:) 

 

Iată mai jos fotografiile făcute de Vlad:

















Ca de obicei, puteți vedea pozele lui Vlad și pe contul nostru de Flickr. În plus, am făcut și eu câteva fotografii aseară, cu Sony NEX 5. Le găsiți aici!


Cinque Terre - reportaj foto

12/18/2013
Am stat foarte puțin anul acesta în Italia, iar orele ni le-am petrecut fie pe o plajă pustie din Viareggio, fie în hotelul superb cu vedere la castel, mare și parc, fie pe trenuri. Muuulte trenuri:) Nu am reușit să vedem toate cele cinci sate agățate de stânci, însă oricum au același "tipar". Noi am ajuns doar în Vernazza, Manarola, Riomaggiore și La Spezia. Iată detalii...

Via dell'Amore era închisă, dar nu mi se pare că am pierdut mare lucru, pentru că am făcut un alt traseu spectaculos prin Manarola, satul care ne-a și plăcut cel mai mult. Pozele sunt într-adevăr frumoase - este o zonă foarte fotogenică, însă dacă vii după insule tropicale, așezări magice, Sorrento, Positano și multe altele, Cinque Terre nu mai reușește să îți atragă atenția: sunt doar niște sate spoite, vechi, înclinate periculos spre mare. Frumos, dar fără suflet! Vă las însă cu partea bună a poveștii: galeria foto:) 


Cinque Terre - reportaj foto


Viareggio Beach

Italian Stuff


Vernazza
Celebrele culori
Atracție turistică: cinci bărci și o terasă
Manarola
The View
Manarola, detalii

Alte sate

Sunt și eu în această fotografie:))

Manarola sky and boats

The end
Riomaggiore
Riomaggiore - vedere de pe o terasă
The Train Station


Scrisoare din Puerto

11/25/2013
Este soare puternic afară și un vânt care te neliniștește, însă sunt în siguranță în autobuzul care se mișcă în slow motion printre prăpăstii și creste vulcanice, dezvăluindu-mi un peisaj care poate vindeca suflete. 140 de minute de muzică în căști și crâmpeie de orașe înșirate pe munte, pe mare. Într-un final ajung în Orotava, o așezare ca un cuib de vulturi pe stânci, de unde oceanul pare ireal de albastru. Pe fundalul acestuia, bisericile își înalță semețe turnurile, iar clopotele sună a vară. Stau la o cafenea aflată în mijlocul drumului, ca și cum mi-ar fi frică să nu dispară acest oraș, ca un covor fermecat, tras fără veste de sub picioare...

Străzile urcă și coboară amețitoare și parcă imposibile. Oare cum trăiesc oamenii ăia acolo sus, unde mașinile devin obiecte de cult?! Mirosul din Orotava este de piatră arsă de soare și de vânt, un miros vulcanic specific în zilele de vară târzie. Oceanul este nemișcat, dar mă cheamă ca o tânguire. Plec repede, alt autobuz, alte serpentine, alte uimiri...

Puerto de la Cruz îmi este familiar. Un început de iubire. Vântul mătură însă tot, gânduri, doruri sau vise, lăsând doar nisipul negru și valurile uriașe, care decorează cu gesturi expresive țărmurile și casele colorate. Un abur magic se întinde peste oraș, se zbate în avalanșe de stropi și coboară pe piele, făcând-o parte din peisajul etern. 

Dincolo de Puerto nu mai este nimic. Doar drumul meu înapoi spre casă. Lacrimi. De tristețe, de bucurie, de neputință? Habar n-am. Doar un ocean sărat de lacrimi. Însă iubirea rezistă, este statornică, neînvinsă de vânt, de dureri, de cuvinte.  


La Orotava & Puerto de la Cruz



Acest articol îi este dedicat lui Florin! Mulțumim:)