10 Paşi de urmat ca să-ţi împlineşti o dorinţă!

5/28/2013
Orice lucru, dorinţă, vis sau aspiraţie la care te gândeşti se poate împlini. Cred că ai mai auzit chestia asta, nu? Toate cărţile de self-help şi toate persoanele 'realizate' promovează această idee şi o ridică la rang de artă. Însă de la idee la practică este cale lungă. V-aş povesti cât de lung este drumul, însă mi-e teamă că ne apucă toamna:)) Şi cu toţii vrem ca dorinţele şi visurile noastre să se împlinească acum, imediat. De aceea, m-am gândit să vă prezint un ghid practic, uşor de pus în aplicare, care să cuprindă toţi paşii necesari şi obligatorii pentru a-ţi împlini orice dorinţă. Iată care sunt aceştia...

10 Paşi de urmat ca să-ţi împlineşti o dorinţă!


1. Cel mai important şi primul pas din ecuaţie este să ştii exact ce îţi doreşti. Şi când spun "exact" - asta şi trebuie să înţelegi. Trebuie să ştii toate detaliile dorinţei tale, fie că este vorba despre bani, o călătorie sau o relaţie. 

*Ce trebuie să faci: scrie pe o foaie de hârtie dorinţa ta cea mai fierbinte şi dezvolt-o!

*Ce nu trebuie să faci: nu te gândi cum se va împlini această dorinţă şi cum va 'veni' la tine. Asta nu este treaba ta!


2. Petrece câteva minute zilnic (maxim cinci) gândindu-te la dorinţa ta şi simţindu-te bine. 

*Ce trebuie să faci: relaxează-te şi inspiră adânc. Reciteşte ce ai scris pe foaie la punctul 1 şi observă ce sentimente ai. Dacă sunt bune, atunci mergi mai departe. 

*Ce nu trebuie să faci: dacă sentimentele tale referitoare la dorinţă sunt de: nelinişte, încrâncenare, disperare, nemulţumire, panică sau nerăbdare atunci trebuie să ieşi din 'registrul' acesta urgent. Fă ceva care îţi place cu adevărat şi schimbă-ţi starea de spirit (treptat).


3. Lasă dorinţa să plutească liber şi dă-i voie să se împlinească. 

*Ce trebuie să faci: fii foarte conştient de faptul că orice vei cere, ţi se va da. Cum se va împlini visul tău? Rămâne o surpriză minunată!

*Ce nu trebuie să faci: nu te adânci în gânduri negre, de genul: "Parcă văd că nu-mi iese!" sau "Eu nu am norocul astă". 


4. Ca o dorinţă să se împlinească este obligatoriu să crezi că acest lucru este posibil. 

*Ce trebuie să faci: din moment ce dorinţa aceasta ţi-a trecut prin cap, înseamnă că împlinirea ei este posibilă. Believe!

*Ce nu trebuie să faci: nu asculta sfaturile şi ideile altora, pentru că ei nu ştiu ce ţi se potriveşte ţie cel mai bine şi nici ce simţi sau gândeşti tu. Dacă îţi vei dori din prima cinci milioane de dolari, va fi greu să crezi în acest vis.



5. Nu te gândi la dorinţa ta din perspectiva lipsei acesteia.

*Ce trebuie să faci: eşti un om minunat, care poate avea tot ce-şi doreşte. Lasă visurile să circule liber şi neabătut şi fii pregătit să le primeşti în viaţa ta. 

*Ce nu trebuie să faci: nu te gândi la neîmplinirea sau la lipsa dorinţei din viaţa ta. Dacă vei spune: "Mi-am dorit întotdeauna să fiu bogat, dar niciodată n-am avut suficienţi bani" sau "Mi-aş dori să călătoresc în Africa, dar avionul costă enorm" sau "Îmi doresc acea maşină foarte mult, însă până acum nu am obţinut-o" - dorinţa ta nu se va împlini prea curând sau chiar niciodată.


6. Imaginaţia lucrează în favoarea ta. 

*Ce trebuie să faci: detaliază ce vei simţi, ce vei face şi ce vei spune atunci când dorinţa ta se va împlini. Răspunde la întrebări de genul: Cui voi spune prima dată despre ea? Cum mă voi simţi când voi primi vestea? Cât de frumos ar fi să mi se împlinească acest vis...

*Ce nu trebuie să faci: nu te lăsa dus de val şi nu detalia metodele şi persoanele care duc la împlinirea dorinţei tale. Acest lucru îţi poate dăuna. Nu este mai frumos să ai o mare surpriză?!


7. Fii recunoscător pentru împlinirea dorinţei tale, înainte de a se împlini.

*Ce trebuie să faci: bucură-te şi mulţumeşte de un milion de ori pentru împlinirea viselor tale. Şi nu numai... Tot ce ai acum este de valoare, fie că vorbim de sănătatea ta, de relaţia sau familia ta, de mâncarea ta sau de lucrurile pe care le foloseşti, de banii pe care îi câştigi şi de munca pe care o faci. O stare generală de recunoştinţă profundă pentru că eşti în viaţă, bucuros şi liniştit - te va duce mai aproape de dorinţa ta. 

*Ce nu trebuie să faci: nu lua totul de-a gata. Să nu crezi niciodată că ţi se cuvine ceva. Nu uita să spui 'mulţumesc' pentru absolut orice, chiar şi pentru cele mai banale lucruri. Nu îţi invidia prietenii. Nu-i bârfi. Nu vorbi pe nimeni de rău. Nu dori bunurile altuia. ETC.


8. Fii pregătit să ţi se împlinească visul.

*Ce trebuie să faci: să te comporţi ca şi cum dorinţa ta s-a împlinit deja. Simplu!

*Ce nu trebuie să faci! Mulţi oameni îşi doresc lucruri, însă nu cred în posiblitatea ca acestea să apară în viaţa lor. Mulţi cred că ne este dat să muncim din greu ca să ne împlinim dorinţele şi atunci îşi petrec zilele într-o muncă disperată şi veşnică. Fără nicio bucurie. Normal, acesta este un lucru greşit şi te duce tot mai departe de împlinirea dorinţei tale.


9. Sentimentele sunt importante, dar şi acţiunea!

*Ce trebuie să faci: învaţă să îţi cunoşti emoţiile, acestea sunt cel mai bun indicator dacă eşti pe drumul cel bun spre împlinirea viselor tale. Ce trebuie să simţi: bucurie, pace, linişte, pasiune, fericire, iubire, recunoştinţă, mulţumire. Dacă nu te 'încadrezi' aici, trebuie să-ţi schimbi rapid starea. Încearcă să faci ceva plăcut: citeşte o carte, ascultă muzică. Nu te mai gândi aiurea!

*Ce nu trebuie să faci: nu lua aceşti paşi ca pe o garanţie că dorinţa ta se va împlini fără muncă. Trebuie să fii pregătit să plăteşti un oarecare preţ. Întâi vor veni ideile care te vor purta spre dorinţa ta, apoi vei acţiona în sensul dorit de tine şi, crede-mă, munca nu va însemna nimic. Nu destinaţia contează, ci drumul.


10. Bucură-te de viaţa ta şi de drumul tău!

*Ce trebuie să faci: acordă-ţi ţie şi celor din jurul tău zile senine, bucurie şi pasiune. Încrederea în tine este esenţială. Fă totul cu plăcere. Pune entuziasm şi creativitate în munca şi în dorinţa ta...

*Ce nu trebuie să faci: NU te înverşuna, nu da voie depresiei şi nemulţumirilor să pătrundă în viaţa ta. Nu abandona "lupta", pentru că visul tău nu s-a împlinit în următoarele 7 minute după ce ai citit textul acesta.


Nu ştiu cât de simpli par aceşti paşi pentru voi. Pentru mine uneori sunt o joacă, alteori sunt infernali. Şi asta, bineînţeles, după mărimea dorinţei şi a 'furiei' cu care o urmăresc:)) Suntem oameni la urma urmei, nu?

Vă mai dau un singur sfat: începeţi cu ceva foarte mic. De exemplu: "aş vrea să găsesc loc de parcare" sau "mi-aş dori să primesc un mesaj excelent azi" sau "ce frumos ar fi să primesc o mărire de salariu". Urmaţi paşii de mai sus. Simţiţi-vă bine. Credeţi în voi şi în dorinţa voastră. Şi tot ce veţi cere, veţi primi! Garantat! 

Eu te pot ajuta să-ți împlinești toate dorințele și, mai ales, să înveți cât mai multe lucruri despre tine și despre viața ta. Iată cum!

Citește aici partea a doua a articolului: Cum să-ți împlinești o dorință!

On the Island

5/25/2013
 
Din prima clipă în care am citit despre insulele Istanbulului, am prins o poftă de viaţă şi de drum fantastică. Deşi eram obosită după zeci de kilometri străbătuţi pe jos prin metropolă, am stat trează şi am făcut research despre insule şi posibilităţile lor. Iar la 4 dimineaţa eram în picioare, pregătită de o nouă aventură. Care s-a dovedit a fi muuult peste aşteptările noastre... Iată detalii...

On the Heybeliada Island


Vreme perfectă de dimineaţă. Soare arzător, miros de flori şi oraş agitat. Citisem pe internet că este indicat să te fereşti de o plimbare pe insule duminica, din cauza aglomeraţiei. În plus, era şi Ziua Internaţională a Mamei, deci motiv de drumeţie... Însă acesta nu este un motiv rezonabil ca să ma ţină departe de o plimbare cu ferry-ul, atât de mult aşteptată şi dorită. 

Staţia de îmbarcare precizată pe net: Eminonu. Cu tramvaiul am făcut doar câteva minute. Aglomeraţie de nedescris în mijloacele de transport, mirosuri greu de suportat. În port ni s-a spus că bărcile pleacă spre insule din Kabatas, de pe partea asiatică. Alt tramvai, bilete de vapor cumpărate greşit, oameni fericiţi care se îmbarcau pentru croaziere pe Bosfor. 



În Kabatas era măcel. Sute de oameni se înghesuiau la ghişeele (închise) de bilete sau de informaţii. Vasul era pregătit. Am reuşit să cumpăr bilete de la automate (5 lire/persoană) şi ne-am avântat în marea de oameni, sperând să prindem un loc pe barcă. 

Şi am prins. În curând, vasul s-a umplut până la refuz, într-o avalanşă de culori, de zâmbete, de batice, de ceaiuri negre şi de mirosuri de năduşeală şi de mare. Două ore a durat drumul din Kabatas spre insule. (Aici trebuie să fac o paranteză: sunt 9 insule, din care doar 4 deschise publicului. Ultimele două - Heybeliada şi Buyukada - sunt cele mai mari şi mai frumoase). 



Drumul a fost minunat, încă o dată am realizat că ador să merg pe mare. Nu aveam un traseu făcut de acasă, mi-am propus să cobor pe insula care mă inspiră la prima vedere. Buyukada se vedea măreaţă şi extrem de aglomerată în depărtare. Şi aşa, am ales să coborâm pe Heybeliada... Iar în acel moment, când am pus piciorul pe ţărm, am pătruns într-o lume total diferită de ce văzusem până atunci. 



Imaginaţi-vă o insulă tropicală, cu vile în stil colonial, cu mici case din lemn, cu trăsuri şi cai cu flori la urechi (maşinile sunt interzise pe insulă), cu terase cochete şi magazine de suveniruri. Cocoţate pe deal, parcă domneau reşedinţele private ale unor sultani, după mărimea şi frumuseţea acestora... 



Mergând pe aleea principală am ajuns într-un parc naţional, cu o taxă de 4 lire. Însă îşi merită banii. Pădurile parfumate de pini lasă din când în când la vedere Marea Marmara şi vasele albe şi graţioase. Portocalii sunt înfloriţi, răspândind aroma lor halucinantă. Iar la final, stâncile se prăbuşesc în mare, cu o deschidere la o plajă privată, părăsită. 

Parcul este luat cu asalt de turişti şi localnici care fac grătare şi ne zâmbesc. Niciun nor pe cerul Heybeliadei, niciun zgomot fără sens. Lumea se distrează simplu, fără tam-tam. Am stat pe o bancă din lemn şi am privit marea, de la umbra pinilor. Oraşul din depărtare părea construit pentru prinţi, în nuanţe de alb-argintiu şi sclipiri de aramă. Doar pescăruşii însufleţeau peisajul de poveste, cu ţipetele lor atât de umane.



La întoarcere ne-am oprit la o terasă cu vedere la mare, cu amulete albe agăţate de tavan, cu perne moi, cafea turcească în vase de argint, muzică live şi atmosferă de grădină privată, imperială. M-am simţit răsfăţată şi foarte norocoasă că am ajuns acolo.



În port, am luat masa la o terasă simplă, cu servire bună şi preparate proaspete, alături de câteva pisici care ne dădeau târcoale şi chiar se urcau pe noi, cerşindu-şi porţia de alint (şi de mâncare:).

Drumul înapoi spre Istanbul a fost fan-tas-tic. Am mers cu un ferry uriaş, cu trei etaje, cu un "salon de bal" la primul nivel, cu vedere superbă pe toate părţile, cu punţi înţesate de îndrăgostiţi şi oameni simpli, întorcându-se de la picnic. Călătoria a durat mult mai puţin, maxim o oră, însă Istanbulul la apus, privit de pe Marea Marmara, te lasă fără cuvinte...



Nu are rost să vă mai povestesc. Vă las cu fotografiile lui Vlad, care cu siguranţă spun mult mai multe. Şi staţi aproape, poveştile din Istanbul continuă...

 

Heybeliada - galerie foto

 

Escapada #laIstanbul ne-a fost oferită de Fly.ro şi Eximtur. Dacă vreţi şi voi un city break la Istanbul, iată aici o ofertă excelentă! Urmăriţi şi poveştile din Istanbul ale prietenilor mei Alex, Alexandra şi Ioana