69 de zile pe drum. InvisibleUs - prima parte.

7/31/2016
M-am trezit astăzi cu o fericire în suflet pe care nu am mai simțit-o vreodată. O fericire calmă, intensă, recunoscătoare, plină de sens. După 10 săptămâni pe drum, după locuri divine, după oameni și povești senzaționale, după lecții și frici, după energii și schimbări puternice - pot spune un singur lucru: "Thank YOU, World!" Iată căteva detalii, cifre, curiozități... 

1. M-am îndrăgostit definitiv și irevocabil de balinezi. Sunt cei mai calzi, mai zâmbitori, mai dezinhibați, mai spirituali și mai buni oameni pe care i-am cunoscut vreodată. 

2. InvisibleUs - prima parte - în cifre: 8 zboruri (peste 60 de ore petrecute prin aeroporturi și în zbor), un drum de 12 ore cu bus-ul din Singapore în Kuala Lumpur, 18 hoteluri, 9 plaje senzaționale, 3 orașe imense, 2 insule exotice, peste 500 de fotografii, +200 de emails schimbate cu marketeri, comunicatori și directori de branduri. La restaurante și mâncăruri am pierdut șirul...




3. Mâncarea preferată de pe drum: chicken rendang (malaysian style). Ne-am cumpărat condimentele necesare și pentru acasă, aroma este foarte intensă, ușor spicy. Este de fapt carne fiartă în lapte de cocos, cu lemongrass, galangal, ghimbir, scorțișoară, kaffir lime leaves și cuișoare. 

4. Lecția sufletului meu. 

Eram în Bali. În fiecare dimineață, majordomul meu venea cu mașina să ne ducă la micul dejun. (Susi are în jur de 30 de ani, a studiat arhitectura în Peru și acum lucrează ca personal butler la KupuKupu Ubud Bali). De fiecare dată îl întrebam: "How are you today, Susi?". Iar el făcea o pauză de o secundă și, cu toată recunoștința, blândețea și bucuria din lume răspundea: "Veeery goood, thank you!" - pe o singură respirație, într-o singură tonalitate - a fericirii, a vieții, a insulei. 

Cum ar fi să răspundem și noi, de fiecare dată, așa?! Pentru că avem atât de multe motive să fim recunoscători, atât de multe. 

5. Lecția numărul 2: ascultă-ți instinctul, ascultă bucuria din tine. Dacă vrei ceva, cere, și apoi primește cu inima deschisă tot ce ți se oferă. 

6. Nu refuza nicio experiență, niciun dar. Nu știi unde te pot duce. 



7. Energia din Bali este reală. Am râs de ea, m-am izbit de ea, am luptat cu ea, am lăsat-o să fie, am crezut în ea, am sperat să mă vindec și și-a desăvârșit opera într-un mare stil. Voi scrie mai multe, însă tot ce ține de magia acestei insule trebuie trăit pe propria piele. 

8. Când crezi că nu ai nicio putere de decizie, mai gândește-te o dată. Când crezi că ai obținut the best you can get, mai gândește-te o dată. Visează și mai înalt, este bine să vrei mai mult, este bine să ceri, să îți dorești și să primești. Totul va fi perfect croit pe măsura ta. 



 9. Am scris pe Facebook (pe 26 mai) că mi-ar plăcea să trăiesc în Singapore. Eh, la doar două luni după asta, am primit o ofertă să rămân și să lucrez acolo. Am ales altă oportunitate, care este mai aproape de sufletul meu acum, după perioada de schimbări pe care am traversat-o (uneori foarte abrupt). 

De fapt, am ales să petrec o singură noapte într-un hotel din Dubai, în locul celor 90 de nopți în Singapore. 



10. Alte schimbări: nu mai folosesc niciun fel de medicamente, spray-uri, pastile, inhalatoare, nimic. "Prețurile, vremea, știrile, politica, bârfele" = subiecte total neinteresante, pe care nu le mai aud. Dacă cineva se plânge de ceva, mă întorc și plec sau schimb subiectul. Mă simt foarte bine oriunde (și la 2 și la 5 stele), găsesc ceva frumos în orice loc, în orice subiect, în orice om.

11. Lumea mă tot întreabă unde mi-a plăcut cel mai mult sau care este locul meu preferat. Și răspund mereu la fel: la mine în suflet, când sunt entuziasmată de ceva și plâng de fericire. Iar pe drumul ăsta am plâns mult:) 



12. Ce am pe desktop: o piscină din Bali. Ce am pe telefon: plaja viselor (Nusa Dua, Bali). Ce văd când închid ochii: orezăriile, norii, fumul, cerul, apa. De ce mi-e dor: de Susi & Diana (our butlers from Ubud). Ce nu aș mai încerca: durian, sambal (un sos din creveți fermentați) și ciocolată sărată. Hotelul de vis: o vilă privată, din sticlă, cu infinity pool și vedere la ocean - Samabe, Bali. Unde aș mai merge: Kempinski - toate! 



Ce vom face mai departe? După o scurtă pauză, ne apucăm de scris și de fotografii. Revin cu detalii și povești de pe drum. Mergem la Rihanna. Ne bucurăm de București. Ne refacem pașapoartele și ne pregătim de partea a doua. Soon. Very soon. 

Vă mulțumesc că ne sunteți aproape! 


Timpul și Insula Zeilor

7/05/2016

Scriu rândurile astea de pe un acoperiș de hotel (Litus Mesten Nusa Dua), cu o mulțime de chinezi în jurul meu, luând micul dejun zgomotos, dar zâmbindu-și fericiți. Cocoșii cântă din toți plămânii, am pe masă un pahar de lapte proaspăt de la văcuțele din curte, și văd pădurile Baliului până departe, la Oceanul Indian.


Miroase a pământ reavăn, a dor și a casă. Încă de la 6 dimineața, stăpânii locului au dus ofrande la templu și mi-au zâmbit cu cea mai caldă, mai fericită și mai plină de sens expresie pe care am văzut-o vreodată pe chipul unui om. Ah, și nu, nu am "nimerit" noi bine. Așa este peste tot...


Am înțeles în ce constă magia acestei insule. Încă mai am de învățat enorm, însă după două săptămâni în Bali, am să vă povestesc ce am observat și simțit. 

- natura este desăvârșită. Oamenii tratează copacii, marea, animalele, florile, păsările, muntele cu cel mai mare respect, le consideră protectori și chiar așa și sunt. După câteva ore în natură, lângă un Banyan Tree, sau lângă ocean, sau dacă iei cina sub un Frangipani, te simți altfel. Senin. Fericit. Liber. Uneori această energie este palpabilă, starea ta schimbându-se definitiv. 



- oamenii sfințesc locul. Nu este parte a lumii mai potrivită ca să vezi asta, ca aici, în Bali. Și nu este vorba doar despre ospitalitate, servicii și zâmbete. Este vorba despre natura oamenilor, despre blândețea și bunătatea lor, despre ridurile de fericire, despre poveștile neștiute scrise în atitudinea lor, despre temple, despre ofrande și dimineți cu binecuvântări de ape, despre mâncarea cu dragoste, despre bucuria și energia lor când ție îți este bine și, mai ales, când te ajută să-ți fie bine, despre înțelegerea fără cuvinte, despre iubirea în cea mai pură formă a sa. 

În munca mea, am întâlnit comunicatori desprinși de pe alte planete, primesc email-uri care mă fac să plâng de fericire și să spun o sută de "Thank YOU!", că am ajuns să corespondez cu astfel de oameni. 

Totul se rezumă la un singur cuvânt: kindness. Iar pe o statuie am citit ceva de genul: "we are here to be of service". 

Aren't we all?!



- spiritualitatea. Și nu vreau să vorbesc despre religie, deși hinduismul balinez este o fațetă a propriului meu adevăr. Vreau să vă vorbesc despre bunătatea ca stare de spirit, despre zâmbetul-medicament, despre vrajă, despre magie, despre ofrande închinate spiritelor, despre moartea ca trecere și nu ca sfârșit, despre ardere, despre creativitatea ca sens al vieții, despre iubirea ca rost, despre familie ca împământare, despre apa ca purificare, despre muntele pierdut în nori care exercită o energie divină. 



Probabil ați citit o mulțime de "texte" despre Bali, pornind de la celebra carte a lui Gilbert și până la misticele povești ale căutătorilor de vindecări miraculoase. 

Ei, da, toți au dreptate! 

Pentru că aici, în Bali, ești ca într-o oglindă. Ești pus în fața propriei tale ființe. Dacă ai frici, limitări, nesiguranțe, toate vor ieși la suprafață, tocmai ca să le poți vindeca ușor și rapid. Dacă ai vise, acestea se împlinesc pe loc - și nu, nu glumesc! Gândurile tale se manifestă în realitate cu o viteză de nedescris. 

Te gândești la... înghețată, aceasta apare în meniu sau în fața ta. Te gândești la o plajă de vis, a doua zi dimineață te trezești cu ea la picioare. Te gândești la un retreat în natură, lumea se dă peste cap și ajungi acolo orice ar fi. Și am o mulțime de exemple. 

Mai mult, trecutul îți este pus pe tapet, ca să te eliberezi de el și să îți creezi viața pe care ți-o dorești. Prezentul este exact așa cum ți l-ai imaginat sau chiar mult, mult mai bun. Viitorul nu are sens aici. El este în tine, este în puterea ta, în credința ta. 



Acum 8 luni în urmă îmi spunea o prietenă: "ție îți este mai frică de ziua de mâine, decât ai încredere în El". Abia ieri am înțeles și am eliberat limitarea asta. Am avut o zi pe muchie de cuțit, nebună, cu lacrimi și zbateri. Până nu am renunțat la luptă, nimic, dar nimic nu a funcționat: nu am putut să scot bani de la niciun ATM, nu am găsit niciun loc unde să dormim, nu am primit răspuns la niciun email. Însă când am ridicat ochii din laptop și am privit în jur, la infinita frumusețe a insulei, și când am ascultat mesajul pe care trebuia să-l primesc - totul s-a eliberat într-o secundă.

Poate nu este simplu de înțeles. Însă în Bali totul este acum și aici. Nu vii ca să "încerci" vindecătorii și shamanii, nu vii ca să simți magia - ci vii ca să te simți pe tine. Să te vezi pe tine. Dacă nu ești pregătit să o faci, să îți dai voie să te vezi exact așa cum ești, nimic din ce spun eu aici nu are sens și nici insula nu te ajută. 

Da, am fost și la celebrii "vindecători". La cea mai tânără preoteasă din Bali și la o doamnă care mi-a spus niște amănunte din trecutul meu uluitoare și care mi-a deschis ochii spre niște frici pe care nu știam de unde le am. 



Însă Bali nu este despre asta. Nu este despre Ubud. Nu este despre ocean și plaje. Nu este despre vacanțe și turiști și petreceri. Este despre Tine. 

Bali, Insula Zeilor, este oglinda timpului Tău. Singurul lucru pe care îl ai de făcut este să privești în ea cu lumină și curaj. Și să lași totul să fie...