10 years of love. The portrait of an anniversary.

10/31/2017
In a sleepless night, I've walked out of my room, into the garden, and I looked at the most magical sky I've ever seen. It was the full moon, I could see millions of stars and I've whispered big dreams and crazy wishes. Because, you know, it was the right place and time to do it! 

Our 10-year anniversary of love was exactly on the night of the full moon. And we are in Bali. So, the most logical thing to do was to choose a wonderful hotel to celebrate this day. 

We are in love with Sanur. It is a very special place in Bali, with strong energy, elegance, openness, and a community dedicated to preserving Balinese traditions and history. Sanur was the first place where Dutch colonists arrived. It is a gate of calm waters, it is a city full of life and glory, and it is sometimes strange - I heard tales about black magic and out-of-this-world healings, about priests and sea-temples, it is an enclave of myths, stories, and manifestations. 



From the first time I've stepped into the Sanur Community, I felt I am home. I could sense strange feelings of belonging, of other-lives memories. Not in a fearful way, but in the calmest, peaceful, loving way. I was embraced in a warm, safe grip and I couldn't take Sanur out of my mind. 



So, it was my choice for our anniversary. To stay there longer, to understand, to discover, to let ourselves be carried away by the silence and energy of Sanur. 

At first sight, Sanur is just a seaside resort for middle-aged people, with a long promenade, and a beach washed by calm waters. And of course, there are tens of hotels along the shore. 



I chose Sudamala. This name means "portrait". And I was hooked by the Balinese traditions - sacredly respected in here, and by the old photographs on the Sudamala walls. Yes, it felt like a very strong message: "Go there, immerse yourself in this energy, explore, feel your ancestral memories!" 






From the outside world, these things might seem strange and even creepy. But, with all my reservations and "believe it when you see it" attitude, I had to surrender. 

We stayed 3 nights at Sudamala. In a luxury Garden Apartment, with three frangipani trees around us, with amazingly comfy beds, with colors and lights, with delicious food, with new friends and stories. 








I haven't slept in the first two nights. I was perfectly aware of the beauty of the sky, of scents, of stars, of Sanur, of this magical world. I was, maybe for the first time in my life, grounded, into a perfect mindfulness, breathing the pain out and letting the love in, healing myself with silence and beauty. 




After the waves of pain and limiting beliefs left me, I've raised my voice and dreams to the sky, and on the last night, I slept like a baby, imagining myself in another life, wearing a white dress and a hat, feeling at home. 





At Sudamala, you are surrounded by silence and flowers, you can only hear the birds and the water from the fountains, and you can spoil yourself with the most delicious food. 

Vlad asked me to tell you about the pumpkin soup - his favorite - the best soup he tried in Bali:) Yes, it was a masterpiece. 








Around the resort, you have large, clean, elegant streets (a little bit unusual for Bali), you have amazing vintage bars with Balinese coffee and cocktails, there is an old temple of the first King of Sanur, there are wonderful houses and villas, a beautiful alley to the beach, a scent of frangipani and sea, and a perfect atmosphere for your thirsty soul. 

I was thirsty for silence, for love, for waves. I was thirsty for stories. For magical people. For adventure. 

And I have found them here, at Sudamala. 






Beyond my reluctance to believe in the unseen world - there is something I can not deny. When you are in Bali, things happen. It is the most intense island I've ever seen. It is beautiful, no doubt about that. But it also has answers for those who dare to ask questions. For those who surrender and let the island make her number. And you will be surprised. 

After Bali, you will never be the same. 

For tourists and adventurers, for families with kids, for singles or for honeymooners - Bali is ready to offer something, or even to invent something right away. 



Walking, surfing, eating, and dancing will not be enough. You will want to stop and breathe. And when you stop, the island gets you. The energy of Bali is so strong and inexplicable that you will be lost in a free fall, into an avalanche of emotions.

You will want to leave. To pause your feelings. 

And when you will be away, safe and sound, only then you will taste the real magic of Bali - a shameless, unforgettable, hard love. 





More information, pictures and reservation details - on Sudamala site & Facebook


După trei luni. Povești balineze.

10/22/2017
Este seara târziu, stau pe terasa mea și admir licuricii jucându-se în câmpurile de orez. Pe lângă stele, avioane și câteva geamuri vecine, licuricii sunt singurele lumini din sat. Am o eșarfă roz pe care o strâng în jurul meu, respirând cu nesaț aerul parfumat al nopții. Trei luni. Unde au zburat?! 

Dacă cineva s-ar putea gândi că aici se trăiește o viață liniștită, ca la țară, ar fi foarte departe de adevăr. Viața este așa cum vrei tu să fie. Iar dacă vii în Bali agitat, obșinuit cu un anumit ritm, insula te întoarce pe toate părțile ființei tale, lăsându-te să plutești într-o avalanșă de emoții fără sfârșit. 

După ce ne-am mutat în noua casă, am avut o perioadă de "avânt", în care mi-am forțat visurile să se întâmple. Am avut inocența să cred că totul este pregătit, aranjat, done!. Ah, și ce-a mai râs Universul de mine. Mi-a trimis îndoială, frici, amintiri dintr-un trecut pe care îl credeam "rezolvat", "iertat" și "pus la păstrare" într-un sertat prăfuit. Mi-a dat seri cu prieteni și întrebări grele. Mi-a dat aripi să zbor, însă n-am avut curajul să o fac. 



Apoi, când totul părea prea dificil de digerat, am plecat patru zile în vacanță, în Kuala Lumpur. Au fost zile intense, de shopping & amazing food. M-am super distrat, mi-am cumpărat rochii din mătase, am mâncat cele mai delicioase preparate din lume. Și când eram mai relaxată, o altă avalanșă de frici și emoții a venit peste mine. 

Ne-am întors în Bali, am trecut prin ploi tropicale care îți răscolesc imaginația și care te fac să te întrebi mereu și mereu "de ce?", "de ce am ales asta?", am fost la plajă cu prietenii, am descoperit restaurante noi în Ubud, ne-am împrietenit cu localnicii, am băut nenumărate strawberry smoothies și am mâncat chicken curry. 



Mama m-a întrebat dacă nu ne plictisim aici. O întrebare foarte bună, de altfel. Acesta a fost sentimentul pregnant din ultima lună. Plictiseală, cu accente de furie, de frustrare, de frică, de bucurie și iubire. Este dificil să vii dintr-o lume în care mereu se întâmplă ceva, în care ai fost învățat să acționezi, să muncești din greu pentru visele tale - și să dai peste o insulă care nu te lasă să faci nimic și se ocupă singură de tot ce ai nevoie, incluzând câteva miracole, niște magie și ceva sincronicități out-of-this-world. Practic, tot ce ai de făcut aici este să-ți pui dorințe și să le lași să fie, să le primești. Tot ce ai în cap se manifestă aproape instant. 



Când ne-am întors din KL, a venit vestea cu vulcanul. Câteva zile am stat pe canalele de știri interne, pe grupurile de pe FB. Însă după vreo săptămână, m-am săturat să văd aceleași și aceleași prostii, fake news, panici nejustificate și întrebări absurde. Tabloul pictat de media este unul complet diferit de realitatea de aici. Localnicii merg la muncă, țin slujbe la temple, consideră că dacă vulcanul va erupe este o mare binecuvântare pentru Bali, au aranjat zboruri, transferuri, bărci pentru turiști - în cazul în care ar fi nevoie - și, per total, își duc viața liniștiți și bucuroși. Mulțumind muntelui, și insulei, și naturii pentru tot. 



Când am fost invitată să particip la campania #IAmInBaliNOW, am acceptat cu toată bucuria și credința că pot schimba ceva. Balinezii trăiesc din turism. Dacă social media, emisiunile TV și ziarele pot scrie că Mt. Agung a erupt deja - ce să mai creadă turiștii?! Foarte mulți și-au anulat vacanțele, fără să știe adevărul - oficialitățile sunt super pregătite, chiar și în cazul anulării zborurilor. Nimeni nu rămâne blocat pe insulă. 



Săptămâna trecută am sărbătorit 10 ani de iubire. Am ales să petrecem cinci zile la plajă, în Sanur și Nusa Dua. A fost o vacanță magică pentru noi, am cunoscut oameni fascinanți și am descoperit două resorturi superbe. Am să povestesc detaliat despre aniversarea noastră:) 



De câteva zile, în Ubud este soare. Avem parte de răsărituri roșii, intense, și de apusuri blânde, cu vânt și povești. La templul de lângă noi se țin slujbe lungi, până în creierii nopții. Este plin de licurici, de stele, de avioane. Sărbătorim iubirea, liniștea, bucuria din noi și pe Mamma Bali. Totul e așa cum trebuie să fie, așa cum alegem noi să fie. 



Să nu uitați nicio clipă: NOI avem puterea de a alege ce simțim, ce lăsăm în viața noastră, cum reacționăm la ce se întâmplă. NOI alegem ce drum urmăm - dacă mergem cu bucurie înainte sau dacă stăm agățați de dureri trecute. 



Puterea de a alege ce simțim în fiecare clipă este infinită, este cel mai important dar pe care l-am primit vreodată. Cam atât avem de făcut pe lumea asta: să alegem ce vrem, să fim bucuroși, să sărbătorim iubirea, pacea și tot ce avem acum - cu recunoștință, și să ne urmăm inspirația. 


Cum se simt visele împlinite

10/04/2017
Prin martie, anul acesta, eram într-un autobuz care gonea pe șoselele din Malaysia. Eram complet pierdută în vise, ascultam la nesfârșit Million Reasons de la Lady Gaga, și îmi imaginam o casă în Bali, orezării, prieteni, liniște și iubire. Habar n-aveam ce va fi, cum va fi.

După acea aventură în estul Malaysiei, viața mea a căpătat alte sensuri. Am făcut proiecte care au eșuat, mi-am cumpărat bilete de avion către Bali - avion în care nu m-am urcat, am ajuns în Sri Lanka, m-am întors în București. Și, într-o dimineață de mai, am spus "Stop" - gata, nu mai lupt, nu mai încerc să fac lucrurile să se întâmple. I'm done! 

M-am ocupat de alte idei și am schițat alte visuri pe foaia albă a vieții mele. Nu eram descurajată, dar nici foarte fericită. Doar priveam spre viitor cu încredere și curiozitate. 



Și, în acel moment, am văzut un anunț pe Facebook, după cum v-am mai povestit și aici. Într-o lună ne-am mutat în Bali, în casa unei prietene. Toata treaba asta a venit cu o avalanșă de emoții și stări contradictorii. This is it?!



Timp de două luni și jumătate, am avut parte de transformări profunde, schimbări uriașe, idei nebunești, întâlniri și sincronicități out-of-this-world. "Avalanșă" este un cuvânt prea modest pentru tot ce am experimentat. Uneori simțeam nevoia să mă ridic și să plec, să stau cu mine însămi, să diger toata magia acestui loc și a tot ce se întâmpla în viața mea. 

Mi-am făcut planuri. Mi-am lăsat imaginația să zburde ca veverițele din fața casei. Nimic nu mi-a ieșit, eram cufundată într-un ocean de emoții, de dorințe "stricte". Dacă nu iese cum vreau eu, ce rost are?! :)) 



Și apoi a venit timpul să ne mutăm din casa prietenei noastre și să ne găsim propriul cuib. Scenariile, fricile, grijile din mintea mea se puteau compara doar cu un concert fabulos al broaștelor din balta de lângă casă.

Am căutat casă lângă ocean. Am vrut vilă și am vrut să fiu safe. Să am confort și eleganță și pace. N-am găsit. Iar în ultima zi, am ales varianta cea mai ușoară: o casă aflată la 5 minute de noi, ieftină, disponibilă, safe. Ne-am mutat în două ore. 



În prima seară, stăteam în balcon și priveam apusul peste orezării, simțeam parfumul de frangipani umplându-mi inima de bucurie. Însă, cel mai important - am observat niște lumini la casele din jur, lumini calde, de cuib, de familie, de life-as-it-is. Și m-am simțit ca în seara de Crăciun. 

Pentru prima dată în viața mea, după ani și ani de căutări, de drumuri, de fugă, de lacrimi, am fost acasă.



Am tot ce am visat vreodată: grădină, casă cu scară interioară, lanuri de un verde incredibil, flori și păsări, lumină caldă, bucătărie superbă, paturi confortabile, duș în aer liber, birou în mijlocul naturii, lumină, pace, siguranță, bucurie. 


A post shared by Vlad Semen (@vlad.semen) on

Aseară am ascultat din nou Million Reasons. Și am realizat că, doar în 6 luni, visul meu s-a împlinit. Sunt acasă. Chiar dacă am ales căile mai puțin ușoare și vizibile, chiar dacă m-am îndoit de nenumărate ori de mine, chiar dacă am alergat prin lume fără sens și mi-a fost frică, tot aici am ajuns. Acasă. Așa cum am visat. Așa cum am exprimat clar, și concis, și cu tărie. 

Visele împlinite nu au în ele nici entuziasm, nici 'jumping on the walls with joy', nici senzațional. Visele împlinite le-ai trăit deja, în inima ta, atunci când a apărut ideea. Visele împlinite sunt pace, calm, recunoștință, tăcere, lumină. 


A post shared by Vlad Semen (@vlad.semen) on



Visele împlinite se simt ca seara de Crăciun.