Sunt tot aici, pe drum.

12/27/2018
Cu 11 ani in urma, dupa Craciun, stateam singura la o masa micuta din garsoniera mea din Titan, in fata laptopului. De abia iesisem dintr-o relatie dupa 14 ani, intrasem abrupt intr-o noua relatie, si totul parea destul de confuz. 

Da, eram indragostita, insa fluturii din stomac erau si de frica. Spre ce naiba ma indrept?! Ce fac eu cu viata mea mai departe? 

Nu aveam job si tocmai inchisesem o revista online pe care am tot incercat sa o duc in spate cu munca grea si... inutila. Cautam ceva care sa aiba sens, care sa ma faca sa ma simt bine, in siguranta, ceva ce STIU sa fac cu ochii inchisi. 

Lucrasem la doua reviste online pana in acel moment si auzisem eu de chestia asta noua numita blog. Si cum Google is my best friend, am dat o cautare. Mi-a aparut blogger in prima pagina, am deschis, mi-am facut un cont. Pana si adresa mea de gmail era noua pe atunci. 

M-am prins putin cum se fac lucrurile, aveam niste texte scrise pentru job, dar "refuzate" pe motivul ca sunt "prea personale". Le-am urcat acolo, in haurile internetului. 

Si, m-am surprins, dupa vreo 5 ore de 'munca', treaza si fericita. Linistita. In the flow. Pusesem o pauza gandurilor pline de neliniste si indoiala. 

Asta nu inseamna ca aveam vreun gram de incredere in mine, stiam doar ca asta fac eu. Scriu. Ca asta ma tine in viata. Si asta imi place sa fac si era cam singurul lucru safe, cunoscut, pe care il faceam bine de mica. 



N-am avut niciun fel de planuri cu blogul, niciun fel de asteptari. Se numea simplu I's Blog si avea acolo tot felul de povesti. Despre mine, despre viata, intrebarile mele aruncate in lume. Care lume? Habar n-aveam. Nici nu ma asteptam sa citeasca cineva. 

In 2008 am continuat sa scriu, tocmai pentru ca eram stresata. Era metoda mea de relaxare, de vindecare. Imi puneam in pagina furiile, amuzamentul, frustrarea, dorintele. Cate o data, era un strigat. Si da, ca in citatul ala, daca m-ar fi 'citit' lupii, ar fi inteles ca era doar un planset. 

Tot in 2008 am iesit si prima data din tara, la Balcic. (cred!! Uneori amintirile sunt diluate si amestecate). Am scris zilnic de acolo, niste aberatii. 

In 2009 am fost la Amsterdam si m-am prins ca exista acolo, afara, o lume fascinanta, gata sa fie descoperita. Prin iunie-iulie, ne-am mutat in Tenerife. A fost un impuls, o razvratire. Ne-am strans TOATE lucrurile din casa si am plecat in strainataturi sa ne "facem" viata :)) 

La fel, am pus pe blog frustrari, dureri, plansete, revelatii. In anul ala am avut vreo 11 cititori, primeam deja mesaje de la ei. Hmmm, parca nu mai eram asa de singura in negura internetului. NU aveam facebook pe atunci, poate ceva Twitter, daca ma ajuta memoria. 



In 2010 ne-am intors in tara si asta mi s-a parut cel mai mare esec al vietii mele, am intrat in depresie, m-am reangajat si plangeam zilnic in autobuz. De asta am inceput sa merg pe jos din Rahova pana la Romana. Dupa vreo doua luni, ma simteam mai bine, aveam mintea mai limpede. 

Imi luam concediu din ce in ce mai des, in primul rand - ca sa nu mai merg la munca (daaahh!), in al doilea rand - ca sa scriu pe blog. Blogul era viata!! 

Am facut turul Romaniei si am descoperit ca imi place enorm sa fiu pe drum. Ca despre asta e vorba. Ca asta vreau sa fac. 

O prietena buna si cu experienta in domeniu m-a invatat ce sa fac, cum se scrie un proiect, mi-a deschis ochii. Am alcatuit eu un text din suflet, pe o pagina A4, si l-am trimis la TOATE companiile din Bucuresti. Ceream bani ca sa calatoresc si sa scriu de pe drum. 

Nu voi uita niciodata ziua cand am primit un email de la Romania Libera, drumul pana pe Nerva Traian, laudele lor ascultate printr-o ceata de ganduri si norisori roz. Am auzit atat: "DAAAAA!! Ah, la cum scrii, normal ca te sponsorizam." Am avut multe momente din astea in viata, insa primul nu se uita niciodata. Stiu ca am sunat-o pe mama si i-am spus ca voi fi vedeta :)) 

Am fost prin vreo sase orase din Italia si Spania, eu socotisem ca ne cam ajung 5 euro/ zi de mancare si cazare (insert rolling eyes here:), am stat in couchsurfing, ne-am intors muuult mai devreme decat am spus. 

Insa pe drumul asta am avut parte de (poate) cea mai fericita zi din viata mea. Eram dupa o noapte teribila petrecuta pe strazile din Barcelona, ajunsesem odata cu rasaritul in Tarragona. Am stat amandoi pe o stanca deasupra Mediteranei si am hotarat asa: sa locuim candva langa mare, sa fim mereu asa, fericiti, liberi. Tin minte aerul parfumat cu pini si portocale. Si muzica de opera. Si hotelul micut. Si o alee magica si intortocheata ca visele mele. 

In 2011 ne-am reintors in Tenerife. Si ca sa nu mai "dau gres", imi luasem cu mine 5 (cinci) joburi. Faceam diverse pentru reviste online, intrase Facebookul in vietile noastre. Voiam ca totul sa fie perfect, sa castig o avere si sa ma si distrez. Insa stresul si-a spus cuvantul, am renuntat - again - la insula si ne-am intors sa "muncim si sa facem bani". 

Nici macar o secunda nu m-am gandit sa ma reangajez. 



In 2012, am plecat in Asia pentru prima data. A fost greu, foarte foarte greu. Si frumos, insa de asta mi-am dat seama cam la 6 luni dupa ce ne-am intors :))) Pe vremea aia, mi se parea ca toata lumea are ceva cu mine. Eram furioasa. 

Scriam pe blog si primeam ca raspuns aceeasi furie. Si deveneam si mai incapatanata. Preferam sa am dreptate, decat sa fiu fericita. 

In 2013, am primit cel mai bine platit job din viata mea de freelancer de pana atunci. Adunat cu celelalte salarii, traiam deja ca o regina. Ah, da, si cheltuiam pe masura. :)) Eram flamanda, insa nu de bani/ contracte/ faima, ci de viata. Ma cautam pe mine. 

Tot in 2013, am fost prima data in Africa, apoi ne-am intors in Tenerife, insa a fost asa... o escapada complet nereusita, pentru ca nu am gasit ce cautam :)) Go figure!! 

Si tot in 2013 am pierdut tot. Joburi, contracte, bani, tot. De ziua mea, in ianuarie 2014, am facut cea mai urata criza de depresie/ furie/ tantrum/ whatever. Insa m-am trezit. 

In 2014, in mai-iunie, am lansat cursul meu Travel Writing. Spre marea mea surprindere, s-au inscris 8 oameni. Waaaa!! 

Am inceput sa lucrez constant cu studentii mei, mi-au adus o fericire imensa, un scop, un sentiment de implinire, si magie, si iubire. 

N-am mai calatorit o perioada, m-am ocupat numai si numai de mine, de cresterea mea, am invatat ca nebuna, am facut TOT ce mi-a trecut prin cap sa vindec rani vechi, sa redevin eu insami, sa ma redescopar, am citit sute de carti, am urmat cursuri, am facut cele mai stupide (sau poate nu:) exercitii din lume, am plans mult, mi-am revarsat toata furia din mine, am sperat, am plans de usurare, mi-am scris pe toti peretii "I am enough". Ah, I did great!! 

Blogul a ramas in planul secund, evident. Iar 2015 este, asa, o ceata. Habar n-am daca am iesit din casa:)) 

In 2016, m-am ridicat. Ma simteam mai bine. Mult mai bine. Am trimis un email la Huffington Post si am inceput sa scriu pentru ei. Si pentru CNN, BuzzFeed, PlayBuzz, Bored Panda, etc. Am facut primul meu proiect international cu Singapore Airlines. Am plecat intr-o calatorie de 3 luni prin Asia, am stat la zeci de hoteluri de 5 stele, am invatat enorm, am cunoscut oameni care imi sunt si acum prieteni buni, chiar daca ne despart continente. 

Ne-am intors in Romania epuizati. Cat a durat odihna? Vreo doua luni. And again. 

In 2017 am luat-o de la capat - zboruri lungi, hoteluri de vis, povesti, tari noi, oameni minunati, aventuri. Ne-am dat noi seama ca tot ce facem - oricat de misto ar fi - este al naibii de obositor. In timp ce calatoream, aveam si joburi, semnam contracte, incheiam parteneriate, lucram cu oameni de pe 3 continente, trimiteam zeci de emails, schimbam la 2-4 zile hotelul/ destinatia. 

Furia mea ajunsese la final. 

Ne-am dorit sa ne oprim putin. Si asa a venit Bali-ul. Dintr-un vis mai vechi, implinit intr-o zi magica. 



In anul petrecut in Bali, totul a fost dincolo de orice imaginatie. Stateam cu oamenii mei la masa, ne uitam unii la ceilalti si nu aveam cuvinte sa exprimam ce simtim, daca ce se intampla in jurul nostru este real sau de pe alte taramuri. 

As spune ca 2018 a fost un an greu. Asta e primul lucru care imi trece prin cap. Hmmm. Am reluat acum, luna cu luna, jurnalul din 2018 si nu a fost chiar asa. TOATE visele mele s-au implinit. Am facut niste salturi uriase in necunoscut. Mi-au fost testate toate emotiile. Si cele pe care nu stiam ca le am. 

Ne-am intors in Romania tulburati si schimbati. Am stat vreo doua luni, am plecat spre alte vise. 

Din octombrie suntem in Sicilia, in cel mai frumos palat din Catania. Am crezut ca ma voi dihni, imi voi linge ranile si totul va fi super smooth. 



Lectia principala a fost... surrender, letting go of control, trust & faith. 

Si iata-ma aici. Alt vulcan, alt cutremur, alte emotii. O prietena mi-a spus ieri ca, probabil, pamantul ma iubeste enorm si ii place sa ma legene in bratele sale. 

Am inteles ca, de fiecare data cand ma aman pe mine insami, cand refuz sa vad, sa imi ascult sufletul, sunt readusa - cu blandete, ce-i drept -  pe drumul meu. 

Dupa 11 ani, stau din nou la o masa, in fata laptopului. Ma intreb cine sunt si ce iubesc cel mai mult pe lumea asta. Stiu ca sunt pregatita pentru alte schimbari. Pentru ca eu le aleg, eu le creez, eu le cer. 

Si revin la marea mea iubire - singura constanta in toti anii astia - blogul. Mi-e dor sa imi las povestile sa curga din mine. Nu pentru ca acum sper sa ma citeasca cineva. Ci pentru ca asta sunt. Scriu. Am tot promis ca o fac, insa pana nu s-a miscat pamantul cu mine, am refuzat sa vad.  

Tot ce am vrut sa spun cu articolul asta este ca astazi, 27 decembrie 2018, sarbatoresc 11 ani de blog. Si o aventura magica -  drumul meu spre mine. 

Stiu foarte bine ce vreau, habar n-am cum, insa am incredere. Am credinta ca acest loc al meu de pe internet va vedea cuvintele.

Va multumesc din suflet pentru calatorie si pentru ca sunteti cu mine. Nu am promisiuni de facut si nici daruri. Ma am doar pe mine, asa cum sunt. 

I show up. 

Multumesc! 


PS. Iar daca vreti sa-mi cititi povestile nediluate - pe care le scriu doar in emails - va puteti inscrie mai jos. Trimit doar miercurea un singur email si daca nu va convin my F-words, va puteti dezabona cu un click. 


Do you wanna live your dreams? I'll show you how:

* indicates required


10 lucruri pe care le ador la viata mea in Sicilia

11/12/2018
E luni, ora 12 si afara ploua (cu poza de mai sus doar ma dau mare:). Doamna de vis-a-vis mi-a strigat un Buongiorno! entuziast, iar catelul ei a ridicat labuta in semn de salut. In palatul meu din Catania, am lumini de Craciun, flori roz in birou si spatiu cat cuprinde. Linistea este - destul de des - sparta de soferii italieni agitati (probabil de la espresso si micul dejun cu gogosi si croissante). 

Suntem in Catania de 20 de zile, ne-am plimbat putin, am avut si invitati, totul se simte ca un vis implinit. Cum vine asta? Cam ca o pizza cu aluat elastic si plina ochi de mozarella de bivolita, rosii uscate, ulei de masline si busuioc proaspat. Yammy yam. 



Iata lucrurile pe care le ador la Sicilia mea: 


1. Espressssssso. 

Sunt bautoare de ness de pe la 16 ani. De cand umblu prin hoteluri de lux, m-am invatat cu gustul cafelei bune, aromate, lightly roasted, si mi-am dorit sa imi fac si eu asa ceva. Aici, in Catania, am in fiecare zi alte arome. I'm in heaven! (ah, and Vanilio rullz). 



2. Florile. 

Catania nu este un oras tocmai verde. Stam langa Gradina Botanica, ce-i drept, dar in rest sunt cladiri, blocuri, biserici, muuulte restaurante, balcoane cu cactusi si cam atat. Eh, la doua minute de mine este un sicilian care are o florarie mica. Rasare soarele cand imi zambeste si imi impacheteaza cu grija crizantemele, orhideele, trandafirii. Si fiicele lui de vreo 5 & 15 ani il ajuta. Afacere de familie. 

In piata de peste, gasesc in fiecare duminica buchete de flori la 1 euro, o minunatie. Le completez cu rodii si capsuni :)



3. Gogosile. 

Am o obsesie recenta pentru gogosi. Din alea uriase, pline, delicioase, care te fac sa plutesti pe un nor de zahar pudra. 

Aici NU intra biscuitii cu limoncello, prajiturile cu crema nocciola, fursecurile coapte in casa si nici torturile cu fistic. Toate astea merita o categorie aparte. 



4. Ciao, bella! 

Italienii sunt foarte frumosi si foarte agitati. Gesticuleaza, vorbesc tare, ce mai... fratii mei. Doar la timing nu ne potrivim, ei ies noaptea din casa si mananca kebabi pe la 3 AM. Ah, si pasiunea lor de a vorbi prin gesturi ii face sa isi piarda controlul la volan si, evident, sa stea cu mana pe claxon. 

Doamnele ies la plimbare cu catelul si poseta Dior, barbatii au cei mai misto pantofi din lume, parfumul Malizia este o stare de spirit aici. 

Cand Antonio - proprietarul palatului in care stam - m-a strans in brate, am simtit iubirea unui popor intreg. Ciao, bella! se pronunta apasat, dar dulce, convingator, insinuant, cald. 

Un alt domn, proprietar de crasma, mi-a spus ca bunastarea vine din pizza, vin si... AMORE. 

Oamenii astia stiu sa-si traiasca viata din plin. Nu fac niciun efort si aleg doar ce le place. E che sara, sara!



5. Noto

Caffe Sicilia este o bodega veche de pe la 1900, cu prajituri pentru care poti face o pasiune pe viata. Asa cum s-a si intamplat. Nu voi povesti aici despre Corrado Assenza, ci iti recomand sa vezi episodul despre el si Caffe Sicilia, din Chef's Table, Pastry pe Netflix. 



6. Mazzaro 

Practic, satul este celebru pentru ca lumea coboara aici din Taormina, la plaja. Noi am gasit o portiune pustie, (aproape toate hotelurile sunt inchise in noiembrie), unde Mediterana este de un albastru orbitor. Ah, si am descoperit si o crasma cu vedere la valuri si Isola Bella, cu peste proaspat, lasgna de vis si vin ieftin sicilian. 



7. Gara din Taormina

Sunt obsedata de gara asta Art Nouveau. Are un pavaj alb-negru, din piatra lucioasa. Lumini galbene si calde ca in targurile de Craciun. Salile de asteptare sunt ca de muzeu, cu banci din lemn masiv, podea de la 1900 si tavane inalte, de palat sicilian. Pe peron este un bar cu bere din Messina, gogosi cu ciocolata amaruie, de casa, si sandvisuri inecate in mozzarela si ulei de masline. 

Da-mi doua ore in gara asta si sunt cel mai fericit copil!! 



8. Taormina

O bucurie de sat. Mi-au zambit 358 de italieni, pana credeam ca am niste paste pe fata sau ceva :)) Doar ca... Taormina este mega-ultra-hiper turistica, aici vin oameni care stau cu nasul in telefoane, cu ochii dupa Gucci si Prada, putin bosumflati si plictisiti. 

Si cand apar eu pe strada, toata un zambet, ranjind la gelato, privind oamenii in ochi, uneori plangand de fericire cand vad marea printre cladiri si Etna cu zapada pe creasta, si pastele desavarsite, si vinul stralucind in pahare - eh, aici se schimba discutia cu localnicii. 

I see you! I celebrate you, Taormina! 



9. Bisericile

Mai exact, sunt indragostita de Basilica della Collegiata, construita la 1700 si aflata fix in centrul Cataniei, pe strada aia cu shopping si cafenele. 

Este o biserica normala, asa cum sunt toate in Italia :))) LOL

Insa la Collegiata simti ca totul este posibil. Aici vin doamnele din Sicilia imbracate in dantela neagra, ca intr-o reclama D&G. Gesticuleaza si rad infundat, lumina curge pe peretii de culoarea untului, iar cand cobori treptele bisericii se vede Etna invelit in nori. 



10. Palatul

Pe o strada din centrul vechi al Cataniei, la numarul 23, este o poarta masiva din lemn. O deschizi, urci un etaj pe o scara cam intunecata si coscovita. Doua usi duble te introduc intr-un spatiu cum numai in visele mele am vazut. Tavane inalte, de la 1900, pictate manual. Podele cu mozaicuri arabe. O bucatarie albastra, cu un cuptor urias, in care abia astept sa bag cozonacii. Candelabre vintage din cristal, muzica in pereti, lampadare de printesa, smart TVs, lumanari cu parfum de vanilie si portocala si limoncello in frigider. 

I live here! 



Ah, mai sunt chestii pe care le ador. Berea artizanala, alba, nefiltrata, cu busuioc si citrice. Cand trece trenul prin Acireale, iar view-ul este ireal :)) Intre Etna si Mediterana te simti ca un copil jucaus. Cafeneaua la care mananc savarine cu fistic. Crema de portocale si fisitic, ricotta, lasagna cu ciuperci de padure, mozarella, rosiile cherry si valeriana, vinetele la gratar, biscuitii primiti in dar de la o italianca draguta, mirosul de paine coapta de pe scara palatului, chioscul cu cea mai buna fragolata, pestele spada in invelis de pesmet si fistic, branza cu nuci si cornurile aburinde cu prosciutto, Pecorino si masiline murate cu ardei iute. 

Vremea e perfecta. Pana acum am avut 25-28 de grade, cu unele emotii de vreo 17-18 grade, in zilele ploioase. 

Si sper ca ti-am facut pofta, pentru ca mai am doar cateva locuri in gasca mea siciliana :) Mai jos detalii: 


1. Eat, Pray, Love in Catania with me


Date: 30 noiembrie - 2 decembrie

Avion: Wizz, direct din Bucuresti si Iasi. Pretul zilei. (in acest moment, Bucuresti-Catania, 500 lei/ persoana/ dus-intors, cu bagaj mic de mana inclus). 

Cazare: in jur de 100 euro/ persoana/ 2 nopti, in apartament tipic sicilian, in centrul Cataniei, stil duplex, super safe, cu parchet masiv, pat dublu, bucatarie, baie, internet, balcon, de toate. 

Ziua 1: te astept la aeroport si te conduc la apartament. Apoi iesim la cina, te tratez cu pizza, vin, bere artizanala, povesti de prin toata lumea si muuulte luminite de Craciun. 

Ziua 2: plimbare surpriza. Munte, mare si mancare :)) + lansarea Targului de Craciun. 

Ziua 3: mergem la biserici, ne cocotam pe acoperisuri, bem espresso si mancam gelato de fistic, facem si putin shopping, primesti un cadou si te trimit la aeroport. 

Pretul este de 250 de euro, include toate cele 3 zile (cine, brunch, cafea si breakfast, vin & bere, paste si peste, biserici, tren, autobuze, taxiuri, tot, tot). NU include cazarea si avionul - pe care le luam separat. 

Te invat sa iti setezi intentii pentru noul an, sa faci lumina in dorintele tale, si sa traiesti ca un italiano vero: cu pizza, vin si amore :) 



2. Taormina Christmas Blue


Date: 26-28 decembrie - cand se aseaza sarmalele si vrei putina diversificare. 

Zbor: Wizz, pretul zilei. (acum este 650 de lei/ persoana/ dus-intors). 

Cazare: la un palat in Taormina, cu vederi naucitoare la Etna si Mediterana. Pret: aproximativ 150 euro/ persoana/ 2 nopti. 

Ziua 1: te astept la aeroport in Catania si mergem spre Taormina, sa ne cazam. Iesim la o cina cu paste, vin si lumini de Craciun, admiram cea mai frumoasa piata din Italia, impodobita de Sarbatori. 

Ziua 2: SPA de lux, bere artizanala, gelato, shopping, luam pranzul la o cafena dedicata penisului (ma scuzat, dar am invatat de la balinezi ca asta inseamna prosperitate, so... here we are:)). Seara ne-o petrecem la un restaurant sicilian, intr-o gradina de vis. 

Ziua 3: plaja, soare, mare cu vedere la Etna imbracat in zapada. Si apoi mergem in gara aia fabuloasa, de iti povesteam mai sus, sa ne umflam cu gogosi si sa luam trenul spre aeroport. 

Pretul este de 350 euro/ persoana, totul inclus (mai putin cazarea si avionul, pe care le luam separat). 



Stiai ca...


* Taormina este in TOP 10: cele mai frumoase orase din lume de Sarbatori? 

* Catania are niste reduceri fabuloase in decembrie, pentru pasionatii de shopping? 

* eu vorbesc atat de mult, incat vei fi nevoit sa bei carafe intregi cu vin ca sa ma suporti?! :)) 


Da-mi un email la budeanu.ioana@gmail.com si hai sa vezi magia. 

Multumesc, te astept!! ❤

De ce am plecat din Bali?

9/02/2018
Este o duminica blanda, cu un rasarit portocaliu, cald, de inceput de toamna. Sunt in Iasi, acasa la mama. In ultimul an nu am prea scris, m-am ocupat mai mult de propriile mele emotii. Ok. Nu sunt sincera aici. Nu am putut sa scriu. Nu vedeam rostul. Insa dincolo de rezultate si asteptari (absurde!), stiu un singur lucru: eu scriu. Asta sunt. Imi aduce bucurie, pur si simplu. Si iata-ma in fata paginii albe. Tot ce vreau este sa scot la lumina povestile inimii mele. 

De cand m-am intors in Romania, am primit intrebarea din titlu sub diverse forme: curiozitate, mirare, uluire (da, o tipa pe care nu o cunosc mi-a scris: WTF are you doing?!:)), dezamagire, bucurie. 

Sa facem lumina spun! 

Iata de ce am plecat din Bali: 

1. Nu am spus ever ca ma mut acolo definitiv, pe viata. Asta am scris in primul articol despre Bali

"Cat va dura asta? 

Atat timp cat voi simti fericirea asta imensa cand ma trezesc dimineata si respir aerul parfumat al insulei. Restul nu conteaza." 

Evident. Cand n-am mai fost fericita, am plecat. As simple as that! 

2. Exista o infinitate de locuri superbe pe lumea asta. Visul meu a fost si este sa vad lumea slowly, la pas. Sa stau. Sa ma bucur. Sa respir. Si apoi sa merg mai departe. 

3. Inca din decembrie anul trecut, am simtit ca ceva nu mai functioneaza. In martie am vrut sa ne intoarcem. Insa nu mi-am ascultat inima. Cand in jurul tau este o frumusete fara seaman, mintea se impotriveste. "Las' ca o sa fie bine!" A fost si nu a fost. 

4. In aprilie a murit bunica. In mai a murit tata. Inca ma impotriveam. 

5. Iunie si iulie au fost doua luni de framantare si indecizie: sa mai stam, sa plecam, de ce, ce simtim, ce vrem cu adevarat. 

6. Si factorii externi au ajutat: sub balconul meu din Bali a "aparut" o constructie, cu tot zgomotul de rigoare. Da, puteam sa ma mut. Insa nu am vrut asta. Ah, si trebuie sa spun ca zgomotul este "cuiul" meu cel mai ascutit. 

* Aici fac o paranteza: 

Un tanar ajunge la casa invatatorului sau si aude un caine urland. Si il intreaba pe guru: "de ce plange cainele tau?" 

"Pentru ca s-a asezat pe un cui". 

"Pai si de ce nu se ridica de acolo?" 

"Pentru ca nu-l doare suficient de tare". 

7. Apoi, in august, au urmat cutremurele. Trei mari, de 6-7 grade. Si foarte multe mici. Ma uitam la o instalatie de lumini de pe geam si se misca tot timpul. 

Nu cred ca m-am speriat de cutremure, ci de miscarea din mine. Aveam acelasi feeling ca in avion: ca pierd controlul. Ca stomacul meu nu mai suporta. 

Iubesc pamantul asta enorm. Nimic nu s-a miscat in casa. Am fost super safe. Doar ca pierdusem controlul de mult. Ma feream sa iau o decizie. 

8. Am plans cand am vazut un video de la ziua tatalui lui Vlad. Cu toata familia fericita si imbratisandu-ne virtual. Dar nu lacrimat din ala de domnita. Ci plans cu muci si hohote. 

9. Nu mi-am dat voie sa-l plang pe tata. "Tre' sa fiu tare, sa fiu stapana pe situatie." Ihmm. 

10. Uram sa ies din tara la fiecare doua luni, desi aveam o viza business pe un an. Asta a dus la overstay si la plata unei amenzi cat chiria pe 4 luni. Not fun! 

11. Si cea mai mare lupta. Timp de un an am lucrat la mine si la emotiile mele, mi-am pus intrebari, am simtit, trait, experimentat chestii uluitoare. Insa nu am creat. Nu am scris. Nu am simtit ca ies din carapacea mea, ca apar in lume, asa cum sunt. Nu am simtit incredere sa ma expun, sa fiu vulnerabila, sa scriu, sa fac tot ce-mi place si-mi aduce bucurie. 

Si intr-o zi de august, m-am trezit dimineata, l-am hranit pe Arnold, iubirea vietii mele, mi-am luat rucsacul in spate si am plecat. Fara sa ma uit inapoi, fara regrete, fara frici. Doar noi doi si lumea. Ca tare bine ne sta pe drum!! 



Iar concluzia a venit abia aici, in Iasi. 

Ceea ce simt eu este complete freedom: I belong to no place and to every place. 

Sunt pregatita sa scriu. Sa traiesc. Sa plec. Sa vin. Sa fim din nou, impreuna, pe drum. Indiferent ce inseamna asta. 





PS. Bali is a huge love, but a mad love. 

11 luni de magie. Ce și cum să faci în Bali.

6/17/2018
Este început de iarnă în Bali, o iarnă cu 27 de grade și vânt prăfos care scutură frangipanii. N-a mai plouat de ceva timp, iar când a plouat noi eram prin Jakarta. Astăzi împlinim 11 luni de locuit, trăit și simțit (uneori fooaarte intens) în Bali. Mai exact în Ubud, locul ăla pe care toată lumea îl visează ca pe un panaceu al vindecării și transformării totale, prin yoga și mers desculț prin junglă. :)) De fapt, este un oraș obișnuit, fără trotuare, cu multe temple și cu o energie care te copleșește. Însă pentru fiecare se simte diferit... 

În Bali, și în special în Ubud, trăiesc foarte mulți români, este o comunitate faină de oameni care, la un moment dat, au primit un impuls să vină pe insulă. O idee. O chemare. Și e ca în basmele balineze - dacă Mamma Bali te place, nu te mai lasă să pleci :))) Glumesc, evident. 



Dacă visezi și tu la Bali, la magie și la povești, astăzi ți-am pregătit un cadou - 11 locuri pe care le-am descoperit în explorările mele și pe care le iubesc din tot sufletul. 

1. Tanah Lot - este unul dintre templele cele mai vechi si mai celebre de pe insulă, însă puțin mai sus de el, vei găsi niște plaje absolut spectaculoase și pustii, accesibile uneori doar cu... privirea și aparatul foto, din cauza valurilor imense.  

Noi am stat la Natya Hotel Tanah Lot, pe care îl recomand din suflet. Budget-friendly.  



Dacă nu vrei să rămâi peste noapte, poți avea cea mai reușită aventură combinând Tanah Lot (mergi în jur de ora 10-11, după ce pleacă autobuzele cu turiști) cu Hotel Tugu Canggu (unul dintre cele mai interesante și magice locuri din Bali). La Tugu poți încerca masajul special de full moon (este făcut de o preoteasă balineză) și Cina Regală cu dansuri tradiționale. 



2. Plaja ascunsă de la Samabe - un resort de 5 stele, priveliști spectaculoase, păuni, lacuri cu lotuși, o scară vintage spre o peșteră. Însă nu trebuie să te aliniezi cu prețurile de 5 stele - plaja este publică (toate plajele din Indonezia sunt!). 




3. Parcul din Nusa Dua. Habar n-am dacă se numește în vreun fel, însă se află lângă Melia Bali și Shopping Mall Bali Collection. Este o zonă elegantă, cu statui uriașe, copacii din Avatar, alei cu flori gigant și se termină cu Waterblow - practic o stâncă prin care oceanul răsuflă. Un spectacol!

Apropo de Melia - este aici un restaurant indonezian care merită efortul. 


4. Serangan Beach - este o plajă de care puțini localnici știu. Se află la ieșirea din Sanur spre Denpasar, pe Insula Țestoaselor, are nisip fin și ape turcoaz. Nu băga în seamă drumul până la plajă :D 



5. Big Garden Corner este un loc de joacă, templu, restaurant și parc de distracții. Se află la intrarea în Sanur. De aici, îți recomand să mergi la Segara The Seaside Restaurant în Sanur și să te plimbi pe toată esplanada de la ocean, până ajungi la Griya Santrian. 



Hotelul ăsta mi-a furat inima. Este locul în care toate tradițiile s-au păstrat intacte, poate și pentru că aparține regelui din Sanur. 

Un secret! Dacă te cazezi la Griya Santrian în weekend, sâmbătă poți merge la Palatul Regelui din Sanur for free!!




6. Blue Lagoon Beach este cea mai frumoasă și mai boemă plajă din Bali. Se află în estul insulei, în Padang Bai. Dacă ai o zi întreagă la dispoziție, mergi cu mașina până în Candidasa, apoi ia o barcă până în Padang Bai. Tot în zona de est îți recomand și The Water Palace. 



7. Campuhan Ridge Walk este obligatoriu în Ubud - este cel mai frumos traseu din oraș. Însă nu te duce ca înecatul la singura cafenea specificată de ghidurile de turism (Karsa Kafe & SPA), ci mergi să te dai în leagăn la Alam de Ubud sau oprește-te la NAMO Warung (cel mai ieftin și mai minunat loc ever!!). 

Dacă ai chef de ceva fancy, mergi la Jungle Fish, o piscină pentru expați și turiști, suspendată peste junglă. 




8. Joglo Organik este cel mai bun restaurant (rooftop, aș putea spune:)) din Ubud. Până aici ai un drum seducător, începi urcarea de lângă Pura Dalem Temple Ubud, treci de Dragonfly Village și Cafe Pomegranate (nu te opri decât pentru 2656 de poze!), și apoi continui pe alee, printre orezării, până la Joglo. Vei vedea la intrare două bărci, o plantație de papaya și cai care pasc liniștiți.  



9. Pentru o mâncare bună, bună - mergi la mine-n sat (Penestanan), la Indus. Este un restaurant elegant, cu vedere la Mt. Agung și cu balcon peste junglă, iar lunea au seară de salsa. 

Secret: Ia-ți aici un fresh de ananas și apoi mergi câteva sute de metri mai sus, la Naughty Nuri's Ubud pentru cele mai tari, mai impresionante și mai alcoolice cocktailuri din viața ta. (este un loc celebru pentru Pork Ribs - dar stai departe de porcul balinez, nu e ce trebuie! Băuturile sunt the shit). 



10. Pentru o zi spirituală în Ubud, îți recomand să începi de foarte dimineață. Mergi mai întâi la Tirta Empul Temple (locul cu energia cea mai mare de pe insulă), fă o baie în apele sfinte (și reci ca gheața), apoi mergi la Bali Pulina la o degustare de cafea și un leagăn peste junglă (cafeaua și leagănele sunt spirituale, right?!), oprește-te la Om Ham Retreat, poate ai norocul să iei prânzul cu Guru Ketut Arsana sau să participi la o ședință de yoga, iar apoi mergi la Balian Pak Man, Jl. Tirta Tawar No.12, Petulu. 




Daca te nimerești prin Petulu în sezonul ploios, poți vedea la apus peste 50 de mii de păsări albe (heroni) zburând peste sat. 

Cina ia-o la Waroeng Bernadette, în centrul Ubudului, unde vei găsi cea mai spirituală mâncare din Asia de SE - Rendang :)) 



11. Dacă iubești apusurile, mergi la The Sayan House. Este un bar-restaurant cu vedere la junglă, la un râu învolburat și la toată proprietatea Four Seasons, unde a stat Obama. 



Bonus: un alt loc foarte special pentru mine este Kupu Kupu Barong, unde vei găsi o masă inclusă în "Top 50: Best tables with a view in the world". 



Evident, mai știu vreo două locuri pe aici.:)) Știu și cum să-ți iei o viză pentru o ședere mai lungă. Știu și cei mai buni șoferi din Bali - familia mea balineză care ne răsfață și ne duce peste tot. Știu prețuri, case, hoteluri și tot felul de ciudățenii legate de magie, de shamani, de videcări spectaculoase, de cocoși de luptă (și nu luptele alea dintre Uber și taximetriști:)), de ceremonii, unde-i mai ieftin, ce-i mai bun, de ce să fugi mâncând pământul. Înveți multe într-un an de Bali, fie că vrei sau nu. 

Ah, da, și veșnica întrebare: "Da' cum e vremea în Bali?" E bine, soare, ploaie.:)) Lunile cele mai bune pentru o vacanță aici sunt martie-iunie și septembrie-octombrie. Cu accent pe ultimele (pentru că în aprilie mori de cald). 



Multe alte detalii găsești în ghidul meu complet despre Bali, care costă cât niște Pork Ribs și-o bere :)) Îl poți cumpăra de aici

Ce mai afli din ghid? Shamani balinezi, cu adrese și numere de telefon. Hotelurile cele mai faine (ținând cont că sunt peste 50 de mii de hoteluri în Bali, eu m-am rezumat la 10, să fie bine). Restaurante. Prețurile care este. ATMs și bănci. Ce să faci, vezi, mănânci, bei în jurul insulei. Și alte informații extrem de prețioase, care o să-ți schimbe viața definitiv :))) 



Și dacă ajungi în Bali, să-mi scrii să lauzi ghidul, ok?! :))

Huge hugs,
Ioana