Scriu rândurile astea de pe un acoperiș de hotel (Litus Mesten Nusa Dua), cu o mulțime de chinezi în jurul meu, luând micul dejun zgomotos, dar zâmbindu-și fericiți. Cocoșii cântă din toți plămânii, am pe masă un pahar de lapte proaspăt de la văcuțele din curte, și văd pădurile Baliului până departe, la Oceanul Indian.
Miroase a pământ reavăn, a dor și a casă. Încă de la 6 dimineața, stăpânii locului au dus ofrande la templu și mi-au zâmbit cu cea mai caldă, mai fericită și mai plină de sens expresie pe care am văzut-o vreodată pe chipul unui om. Ah, și nu, nu am “nimerit” noi bine. Așa este peste tot…
Am înțeles în ce constă magia acestei insule. Încă mai am de învățat enorm, însă după două săptămâni în Bali, am să vă povestesc ce am observat și simțit.
– natura este desăvârșită. Oamenii tratează copacii, marea, animalele, florile, păsările, muntele cu cel mai mare respect, le consideră protectori și chiar așa și sunt. După câteva ore în natură, lângă un Banyan Tree, sau lângă ocean, sau dacă iei cina sub un Frangipani, te simți altfel. Senin. Fericit. Liber. Uneori această energie este palpabilă, starea ta schimbându-se definitiv.
– oamenii sfințesc locul. Nu este parte a lumii mai potrivită ca să vezi asta, ca aici, în Bali. Și nu este vorba doar despre ospitalitate, servicii și zâmbete. Este vorba despre natura oamenilor, despre blândețea și bunătatea lor, despre ridurile de fericire, despre poveștile neștiute scrise în atitudinea lor, despre temple, despre ofrande și dimineți cu binecuvântări de ape, despre mâncarea cu dragoste, despre bucuria și energia lor când ție îți este bine și, mai ales, când te ajută să-ți fie bine, despre înțelegerea fără cuvinte, despre iubirea în cea mai pură formă a sa.
În munca mea, am întâlnit comunicatori desprinși de pe alte planete, primesc email-uri care mă fac să plâng de fericire și să spun o sută de “Thank YOU!”, că am ajuns să corespondez cu astfel de oameni.
Totul se rezumă la un singur cuvânt: kindness. Iar pe o statuie am citit ceva de genul: “we are here to be of service”.
Aren’t we all?!
– spiritualitatea. Și nu vreau să vorbesc despre religie, deși hinduismul balinez este o fațetă a propriului meu adevăr. Vreau să vă vorbesc despre bunătatea ca stare de spirit, despre zâmbetul-medicament, despre vrajă, despre magie, despre ofrande închinate spiritelor, despre moartea ca trecere și nu ca sfârșit, despre ardere, despre creativitatea ca sens al vieții, despre iubirea ca rost, despre familie ca împământare, despre apa ca purificare, despre muntele pierdut în nori care exercită o energie divină.
Probabil ați citit o mulțime de “texte” despre Bali, pornind de la celebra carte a lui Gilbert și până la misticele povești ale căutătorilor de vindecări miraculoase.
Ei, da, toți au dreptate!
Pentru că aici, în Bali, ești ca într-o oglindă. Ești pus în fața propriei tale ființe. Dacă ai frici, limitări, nesiguranțe, toate vor ieși la suprafață, tocmai ca să le poți vindeca ușor și rapid. Dacă ai vise, acestea se împlinesc pe loc – și nu, nu glumesc! Gândurile tale se manifestă în realitate cu o viteză de nedescris.
Te gândești la… înghețată, aceasta apare în meniu sau în fața ta. Te gândești la o plajă de vis, a doua zi dimineață te trezești cu ea la picioare. Te gândești la un retreat în natură, lumea se dă peste cap și ajungi acolo orice ar fi. Și am o mulțime de exemple.
Mai mult, trecutul îți este pus pe tapet, ca să te eliberezi de el și să îți creezi viața pe care ți-o dorești. Prezentul este exact așa cum ți l-ai imaginat sau chiar mult, mult mai bun. Viitorul nu are sens aici. El este în tine, este în puterea ta, în credința ta.
Acum 8 luni în urmă îmi spunea o prietenă: “ție îți este mai frică de ziua de mâine, decât ai încredere în El”. Abia ieri am înțeles și am eliberat limitarea asta. Am avut o zi pe muchie de cuțit, nebună, cu lacrimi și zbateri. Până nu am renunțat la luptă, nimic, dar nimic nu a funcționat: nu am putut să scot bani de la niciun ATM, nu am găsit niciun loc unde să dormim, nu am primit răspuns la niciun email. Însă când am ridicat ochii din laptop și am privit în jur, la infinita frumusețe a insulei, și când am ascultat mesajul pe care trebuia să-l primesc – totul s-a eliberat într-o secundă.
Poate nu este simplu de înțeles. Însă în Bali totul este acum și aici. Nu vii ca să “încerci” vindecătorii și shamanii, nu vii ca să simți magia – ci vii ca să te simți pe tine. Să te vezi pe tine. Dacă nu ești pregătit să o faci, să îți dai voie să te vezi exact așa cum ești, nimic din ce spun eu aici nu are sens și nici insula nu te ajută.
Da, am fost și la celebrii “vindecători”. La cea mai tânără preoteasă din Bali și la o doamnă care mi-a spus niște amănunte din trecutul meu uluitoare și care mi-a deschis ochii spre niște frici pe care nu știam de unde le am.
Însă Bali nu este despre asta. Nu este despre Ubud. Nu este despre ocean și plaje. Nu este despre vacanțe și turiști și petreceri. Este despre Tine.
Bali, Insula Zeilor, este oglinda timpului Tău. Singurul lucru pe care îl ai de făcut este să privești în ea cu lumină și curaj. Și să lași totul să fie…