De ce este greu sa ne decidem ce vrem



Exista multi oameni care stiu foarte bine ce vor, inca de mici. Nu asculta ce le spun parintii, prietenii sau societatea, pentru ca ei STIU ce vor face toata viata, detaliat, cu un plan bine stabilit. Si, chiar daca se mai impiedica pe drum, se ridica de fiecare data si merg cu incredere mai departe, spre visul lor. 

Am avut ocazia sa cunosc astfel de oameni si i-am admirat sincer. Chiar i-am invidiat. Mai mult, timp de aproape 40 de ani am facut parte din "grupul" lor. 

Inca de mica am stiut ca EU SCRIU. Si am scris mereu, de pe la 5 ani. La 18 ani, familia m-a intrebat ce vreau sa fac mai departe. Si am raspuns pe o singura rasuflare: sa citesc si sa scriu carti. Trecem peste faptul ca unii dintre ei au ras, pentru ca - desi reactia asta m-a afectat ani de zile - exact asta am facut. Am gasit o cale sa scriu. Mai intai pentru altii, apoi pentru mine - inca din perioada in care bloggurile erau putine in Romania. 

La fel a fost si cu calatoritul. De cand am pus piciorul in Amsterdam, prin 2009 (cred:)), am STIUT ca asta vreau sa fac - sa vad lumea. O prietena mi-a adus aminte ca acum vreo 10-11 ani in urma, i-am trimis un email in care refuzam un proiect fain pentru ca "eu vreau sa merg prin lume si sa scriu". 

Treaba cu "profa" mi-a atras atentia mult mai tarziu, prin 2014, cand am avut primii studenti la cursul meu de atunci, de travel writing. Cand eram mica tot ce faceam era sa asez papusile in rand si sa le predau lectii. Puteam sa fac asta ore si ore in sir, pana venea mama sa ma verifice, ingrijorata ca nu mai auzise de mine o zi intreaga. 

Si asa, pas cu pas, placerile si pasiunile mele si-au gasit singure drumul si momentul in viata mea. Scris, calatorit, predat. Intotdeauna m-am focusat pe the next dream, am pus in practica tot felul de idei, si visul s-a implinit. 

Pana in 2018. Fix la 40 de ani. Eram in Bali, imi implinisem visul asta mare, mare de a locui acolo, si m-am trezit intr-o zi ca nu stiu ce vreau mai departe. Ca nu mai am o dorinta din aia arzatoare si intensa, pt care sa lupt cu toata pasiunea din mine. Ca mi-e bine asa, dar nu chiar asa de bine. 

Si pentru ca am intors pe toate partile "problema", am ajuns la o singura concluzie. "Vreau un an sabatic, sa nu fac nimic, si sa imi dau seama ce imi place si imi doresc cu adevarat". 

Evident, Universul s-a dat peste cap si am primit exact asta: bani, timp liber, idei si sustinere - sa fac asta cel putin un an. 

A fost poate cel mai greu an din viata mea. Stiu ca eu l-am cerut, stiu ce am invatat, ce am inteles, ce "layers" mi-am descoperit, ce am vindecat, cat de mult am crescut. Insa tot a fost greu si n-o sa ma ascund dupa emotii. 

In anul asta de "stat si nefacut nimic" = 

* am plans cat pentru toata viata si am curatat ani de neputinta si durere. 

* am fost furioasa si suparata cam o zi da, una nu. 

* mi-am schimbat deciziile si dorintele ca pe ciorapi. 

* m-am vindecat de anxietate. 

* am invatat sa imi placa si apele tulburi. 

* am inteles ca tot "raul" era pentru mine si ca era de bine. 

Eh, si la final, m-am intors la SCRIS, CALATORIT, PREDAT :))) 


Acum vin la mine studenti care imi spun exact asa: "nu stiu ce vreau, nu stiu ce sa fac, nu am dorinte, vise, habar n-am de ce sa ma ocup". Iar eu sunt perfect "echipata" sa le raspund ca "You don't have to know what you want, you have to keep going". 


De ce este greu sa ne decidem ce vrem: 


1. Din lipsa de incredere in sine. 

Chiar daca ai un vis ascuns acolo, in sufletul tau, nu-i dai voie sa iasa la suprafata ca sa nu fii criticat, respins, judecat, din frica de succes sau esec, pentru ca altii fac acelasi lucru si "nu mai este loc", pt ca e "multa munca" si nu poti avea rezultate pe loc, pt ca "nu stii daca merita", pt ca te simti inferior/ not good enough/ fake. 

Si foarte multi dintre noi am ingropat visele astea atat de adanc si le-am sigilat atat de bine, incat acum ni se pare ca asa a fost intotdeauna - ca n-am stiut niciodata ce vrem. 

Doar ca nu este adevarat. Meriti sa faci si sa ai tot ce vrei, acum si aici. 

Cum incepi? Reconstruindu-ti incredere in tine. Incuranjandu-te zilnic. Iubindu-te si dandu-ti voie sa gresesti, si sa nu stii, si sa fii exact asa cum esti tu, cu bune si mai putin bune. Acceptand drumul pe care esti acum. 

2. Ne complacem in "victim mentality". 

Incepi sa te plangi ca nu stii ce vrei si o tii tot asa pana cand crezi lucrul asta ca pe cel mai sfant adevar. 

De aici vine o stare de moleseala, de lancezeala, din care iesi foarte greu. 

Cum schimbi asta? Actionand! Energia trebuie sa circule. Fa miscare. Limpezeste-ti gandurile si corpul. Schimba-ti dialogul interior. Urmeaza-ti impulsurile si intuitia. Ia-ti un hobby. Fa ceva diferit, nou, interesant si fa lucrul respectiv cu pasiune. Si, mai ales, constant. Small steps every day! - asta e cheia. Fa ceva, orice, doar ridica-te de pe canapea. 

3. Ne uitam in gradinile altora. 

Desi stim ca social media nu este reala si ca ne prezinta situatii "ideale", care n-au nimic de-a face cu ce gandesc/ simt/ cred oamenii respectivi, insistam sa facem sau sa ne dorim ce au altii. 

Daca tu iti doresti sa fii Lady Gaga, atunci esti de acord sa primesti si partile mai putin bune: ca anxietatea, singuratatea. Daca vrei sa calatoresti 3 ani prin lume ca altii - atunci esti de acord sa ai si ce simt oamenii aia - nu apartin, sunt singuri, sunt obositi. Nu te minti ca tu vei trece doar prin soare si curcubee. 

N-ar fi totusi mai bine sa-ti croiesti propriul drum? 

* sa alegi ce-ti place si ce nu. 

* sa faci o lista de lucruri/ exeperiente pe care ti le doresti din suflet, nu pt bani sau faima. Cu multe detalii. 

* sa faci un pas mic in fiecare zi spre ce-ti doresti, fara sa te gandesti CUM si CAND o sa se intample. 

4. Vrem rezulatate pe loc. 

Nu este nimic rau in asta si se pot obtine. Doar ca depinde de motivatia din spatele acelor rezultate. 

Daca deschizi un business ca sa faci bani, cand de fapt tu vrei sa calatoresti long term -> business-ul NU va merge. 

Daca vei cumpara 100 de cursuri/ carti/ seminarii care sa te invete sa faci ceva pt ca tu n-ai curaj sa faci nimic... guess what?! Tot nu vei face nimic. 

Daca vrei cititori din dorinta de a fi apreciat, si de a te simti bine cu tine, si a avea succes -> Nu ii vei avea ever. Oamenii ii urmeaza nu pe cei care se lupta si se chinuie sa atraga atentia, ci pe cei care isi vad de viata si pasiunile lor, fara sa "cerseasca" aprecieri si aplauze. 

Lasa rezultatele, focuseaza-te pe bucurie. 

5. Crezi ca ce-ti doresti tu nu-ti va aduce bani. 

* In primul rand, daca te focusezi pe bani si nu pe ce vrei cu adevarat, nu vei avea niciodata bani. 

* In al doilea rand, arta ta nu este obligata sa-ti aduca bani. 

Banii chiar nu sunt un scop in sine, visele tale da.

6. Crezi ca o decizie este permanenta. 

Iti umbla prin cap ideea ca - daca iei acum o decizie sa faci ceva anume, n-ai s-o mai poti schimba, ca poate nu e bine ce faci, ca poate n-o sa iasa nimic, ca poate, poate... 

Nimic nu este permanent pe lumea asta. 

Habar n-ai daca e bine sau nu ce faci daca nu incerci. 

Daca nu iese nimic, oricum ai invatat multe pe parcurs si oricand poti schimba traseul. 


So. Daca nu stii ce sa faci si te lupti cu cautarea asta, fa urmatoarele: 

1. Accepta faptul ca nu stii si ca este bine asa. 

2. Misca-ti corpul si energia. Limpezeste-ti mintea. Opreste-te din dialogul interior critic si orientat spre tot felul de judecati. 

3. Ridica-te si fa ceva, orice. 

4. Fa o lista cu chestii marunte (si aparent lipsite de sens) care iti plac si fa-le doar pt ca se simt bine. 

5. Aplauda-te pt fiecare pas pe care il faci. 

6. Deschide-te la orice oportunitate si emotie pe care le ai. 

7. Cand apare o idee, just do it, no matter what. 


 And keep going! Follow the curiosity. Follow that damn thing that excites you the most. And let everything else just be. 
Huge love & hugs,
Ioana


Let’s start from here to create the life of your dreams:

* indicates required






Read more
Niciun comentariu:
Etichete: , , , ,

Tu ce ai face cu un venit pasiv nelimitat?



Toti oamenii viseaza la un venit pasiv, intr-o forma sau alta. Intrebarea este 'de ce'?! 

Am lucrat cu sute de studenti in ultimii ani si cei mai multi dintre ei scriau la rubrica "ce-ti doresti cel mai mult pe lumea asta" = libertate financiara. 

Iar discutia continua in felul urmator: 

* Ok, foarte bine. Si ce inseamna libertate financiara pt tine? 

* Paiiii... sa fiu liber sa fac tot ce-mi place, sa nu ma mai ingrijorez de bani. 

* Ok. Si ce iti place sa faci? 

* Sa calatoresc, sa ma trezesc dimineata si sa beau cafeaua cu partenerul meu, sa citesc, sa vad locuri frumoase, sa traiesc la malul marii, sa merg in Seychelles si Maldives, sa ajut oamenii, sa beau un vin cu prietenii. 

SAU

* Sa fac si eu ce vad la altii ca aduce profit, ca poate asa am si eu succes. Pentru ca eu nu stiu exact ce vreau sa fac, dar daca oamenii astia pot, pot si eu. 


Iar din acest punct, munca mea cu ei incepe sa prinda contur. De ce? Pentru ca am fost in ambele situatii si niciuna nu mi-a adus libertatea mult dorita. 

* am locuit la malul marii si pe insule exotice. 

* am calatorit prin lume 10 ani. 

* am vazut locuri superbe si am baut vin cu prietenii. 

* am incercat TOT ce fac altii si le aduce profit. 

* am ajutat oamenii. am daruit. 

* am lucrat si in corporatii, si ca freelancer, si m-am facut si antreprenor. 

* mi-am luat si ani sabatici, in care n-am facut nimic. 


Concluziile mele sunt urmatoarele: 


1. Banii NU aduc libertate. Banii nu fac decat sa amplifice starea in care esti deja. Daca tu nu te simti liber, puternic, apreciat -> banii vor sublinia exact asta. 

2. Dupa ce locuiesti la malul marii si pe insule exotice, si vezi lumea, si bei cafelele alea si vinurile cu prietenii, vei ajunge de unde ai plecat. Sa te intrebi ce faci tu cu viata ta. 

3. Daca tu crezi ca venitul pasiv te va elibera de griji - atunci probabil ca esti super ok cu urmatoarele: ai un sistem bine pus la punct, automatizat. delegi ca un excelent manager. te ocupi de tot ce-ti place si o faci constient, constant si cu bucurie. stii deja care este menirea ta si ai vise inalte. stii tot ce tine de vanzari, sisteme de plata, firme, juridic, etc sau esti foarte pregatit sa inveti cu bucurie toate astea. Iti asumi criticile si nu le dai nicio atentie. Stii exact unde vrei sa ajungi si care este pasul urmator. Iei decizii la foc automat si ai incredere in tine. Iti asumi sa platesti taxe - cu cat castigi mai mult, cu atat mai mari. Stii deja ca oamenii NU au nevoie de ajutorul tau si ca nu dau doi bani pe ce stii tu, ci ca te urmeaza doar daca te vad ca esti autentic, asumat, liber, fericit. Stii exact cum sa-ti gestionezi banii, in ce conturi, ce dobanzi sunt, ce investitii sa faci. 

4. Ca sa ai un venit pasiv - esti complet de acord sa nu te mai uiti in curtea altora, ci sa faci numai ce-ti place tie, sa iti asumi posibilul esec sau succes peste medie. Esti de acord ca, dupa ce valul de adrenalina cu calatorii si fantezii va trece, vei ramane doar tu cu emotiile tale curente. Si ca viata nu este despre momente mari si impresionante, nu este despre entuziasm si urcat pe pereti de fericire, ci despre momente mici - de multumire, implinire, satisfactie. 

5. Un venit pasiv se intampla daca tu creezi valoare, daca oferi ceva, daca te pui acolo, pe scena, si esti dispus sa primesti tot ce vine odata cu asta. Inclusiv partile mai putin placute. Iar ca tu sa creezi valoare, esti foarte constient de faptul ca TU AI O VALOARE MARE. Ca meriti. Ca esti suficient de bun, orice ai alege sa faci. 

6. O persoana cu venit pasiv are curaj sa se arunce in lume, fara parasuta. 

7. Un om bogat stie ca bogatia nu vine din cifrele contului, ci din momentele de placere pe care le are in viata. Iar placerea nu vine din stat la malul marii, ci din impartasit cu oamenii cantecul din inima ta. 

8. Stiu ca toti ne dorim chestii senzationale si magice. Insa implinirea pe termen lung vine din momentele in care esti vulnerabil, autentic - si oferi asta lumii - imaginea ta nediluata. 

9. Este foarte usor sa-ti creezi un stream de venit pasiv, mai ales in lumea online. Creezi un produs (care iti place, la care te pricepi) si ii dai drumul pe net. Insa prima intrebare la care ar trebui sa respunzi este: And then, what? Cum iti umpli zilele, ce faci, ce creezi mai departe? 

10. Mi-am numit scoala de Digital Nomads - Travel the world, doing what you love! 

Sunt doua componente aici: 

* Travel the world -> asa te descoperi pe tine, inveti, te deschizi la tot ce este nou si interesant, te pui in situatii dintre cele mai provocatoare, cresti, devii confortabil cu necunoscutul. Calatoritul asta nu a adus efectiv bani nimanui. 

* Doing what you love -> fie ca scrii, predai, compui muzica, dansezi, vindeci, faci coding sau fotografie - intotdeauna exista in tine o chemare, un cantec - pe care il poti impartasi cu lumea si care iti poate aduce si bani. 


Nimic din ce fac altii n-o sa-ti aduca succes pe termen lung. Poate sa functioneze la inceput. Insa succesul inseamna sa fii fericit, sa fii multumit cu tine, sa te simti implinit. Si toate astea vin din curajul de a da voie copilului din tine sa se manifeste. 

Nu exista lucru pe lumea asta pe care sa nu-l poti face cu succes daca asta iti doresti din tot sufletul. Incepe cu inceputul: asculta-te! Vezi ce spune omuletul ala din tine, curios si jucaus si pus pe pozne. 


Toate visele alea care iti susura in ureche ca - daca ai bani - vei putea sta pe malul marii linistit, si vei putea sa faci diferenta in viata oamenilor daruindu-le bani/ timp, si ca vei fi complet fericit facand doar asta - vin din dorinta ta de a inceta cu tampeniile pe care ti le spui si pe care le faci, vin din dorinta de renuntare la lupta pe care o duci acum, vin din conceptia veche ca oamenii bogati zac/ fac ce vor toata ziua, vin din oboseala de a duce o viata care nu este a ta. 

Practic, tot ce iti doresti este sa te odihnesti dupa ani de zile in care ai facut ce au spus altii si sa te asculti poate pentru prima data, sa te pui pe tine pe primul loc, sa iti oferi atentie si incredere si iubire. 


Daca tot ce vrei acum este sa calatoresti - atunci ia-ti un bilet doar dus, mergi in lume si bucura-te. Ia-ti mini-jobs remote, te descurci tu. Si dupa ce vezi despre ce este vorba, vei ajunge tot in punctul asta - sa te intrebi: Now what? 

Daca vrei sa fii fericit si implinit - atunci amana putin calatoriile si uita-te in interior. Doar acolo vei gasi raspunsul. Si doar din starea aia de bucurie si satisfactie vor veni si banii. 


Sunt o profa rea si nu-mi invat studentii cum sa castige bani peste noapte (desi stiu cum:) si, recunosc, lucrul asta nu e prea profitabil. Insa ideile pe care le aduc in discutie cu ei, transformarea lor profunda, bucuria reintalnirii cu ei insisi - este nepretuita. 

Pentru ca asta sunt eu - an uplifter. Sau cum imi place mie sa spun - a gladiator of light. Aprind lumina si o tin aprinsa pana ei au curajul sa se priveasca in oglinda. 



Si daca, totusi, consideri ca asta vrei cel mai mult - bani - tot ce ai de facut acum este sa incorporezi in viata ta de zi cu zi - ce crezi ca vei face cand vei fi independent financiar. 

* sa nu te mai ingrijorezi de unde si cum vin banii. 

* sa bei cafeaua aia in liniste cu partenerul. 

* sa iesi la vin cu prietenii. 

* sa iti iei calatorii in locurile pe care le visezi. 

* sa daruiesti oamenilor timp, bani, atentie. 

* sa iti urmezi pasiunile, oricat de copilaresti ar fi ele. 

* sa muncesti in fiecare zi la acel lucru care te face sa uiti de timp si spatiu.

* sa admiri si sa fii in preajma oamenilor bogati. 

* sa iti platesti taxele cu bucurie. 

* sa fii fericit acum. 


Huge love & hugs,
Ioana

Let’s start from here to create the life of your dreams:

* indicates required






Read more
Niciun comentariu:
Etichete: , , , , ,

Ce am invatat de la studentii mei in ultimii 5 ani



Anul 2014 a inceput nasol. De ziua mea, in ianuarie, eram intr-un apartament de lux din Bucuresti, si m-am trezit in mijlocul noptii plangand. Cu sughituri. M-am dus in living, sa nu-l deranjez pe Vlad, si m-am chircit pe canapea. Mi-am continuat sedinta de bocete, pana nu a mai ramas nicio lacrima in mine. Pai si de ce atata drama, te intrebi? 

2013 a fost un an foarte bogat. Aveam vreo 5 joburi, care de care mai solicitant, ma simteam stapana lumii, cheltuiam pe masura. Work hard, play hard. Right?! Wrong. Ce nu faceam era sa-mi ascult intuitia si sufletul. Practic, aveam o credinta care spunea cam asa: "daca o sa muncesc suficient de mult si de greu, facand ORICE, o sa am eu bani pana la urma. Si de ce vreau bani? Sa calatoresc, of course!" Tot ce-mi doream era sa vad lumea. Ma gandeam ca "mai bine mor, decat sa nu calatoresc". Si da, a fost un fel de moarte lenta, prin munca fara sens si bucurie. 

Iar in acel ianuarie, cadou de ziua mea, toate colaborarile mele au incetat, ca prin minune. Am simtit ca lumea se sfarseste acolo, cu mine, pe canapea. 

Trei luni dupa ziua mea nu stiu exact ce am facut, am fost intr-o ceata totala. Tin minte doar dezamagirea si furia si frustrarea. 

Prin februarie, mi-a scris o prietena si m-a intrebat ce sa faca. Voia sa plece in Africa si nu avea bani de bilet de avion, nici blog, nici vreo prezenta stralucitoare pe social media. Am invatat-o ce sa faca. A obtinut biletul, a plecat. 

Apoi, intr-o zi de primavara tarzie, m-am asezat la laptop si am scris un text, in care anuntam ca lansez un curs online de travel writing. Era practic ce stiam eu sa fac. Ce imi placea enorm sa fac. Nu am considerat vreodata ca sunt cea mai buna la asta, ci doar ca as putea sa dau mai departe si sa-i invat pe altii sa fie mai buni ca mine. Nu aveam asteptari, nu aveam nimic scris dinainte. Nici vreun plan. 

Si, peste noapte, m-am trezit cu 8 oameni inscrisi la curs. Am lucrat cu ei, saptamana de saptamana, creand un material dupa dorintele si nevoile lor. Apoi s-au mai inscris si altii, cursul a evoluat, ne-am facut "calatori profesionisti". Nu tin minte sa fi facut vreodata in viata ceva atat de provocator, de intens, de satisfacator, care sa ma implineasca mai mult. Au fost 3 ani de bucurie pura, de iubire. 

In 2017, intr-un februarie de poveste, am lansat un mini-curs de travel for free si l-am tinut de 4 ori pe an, timp de 3 ani. Am avut peste 5000 de oameni inscrisi. Feedback-ul a fost uluitor, am depasit orice "cifre" si "norme" spune industria ca sunt posibile. Cateva sute de oameni m-au ales apoi sa le fiu profa, sa mearga cu mine pe drumul asta. 

Daca te uiti acum la peisajul bloggerilor si calatorilor din 2017 incoace (activi si bine infipti in piata), rar mai gasesti pe cineva care sa nu fi lucrat cu mine. S-au facut si emisiuni la TV despre "meseria" asta si toti invitatii erau studentii mei. S-au scris articole, s-au facut campanii. 

Mi-a placut tare mult sa stau pe margine, pentru ca nu era despre mine. Cand studentul e pregatit, profesorul apare. Eu am fost doar un instrument, un mic ajutor. M-am bucurat enorm de toate reusitele lor. Mi-au devenit prieteni. 

Anul asta, in octombrie, am mai facut un pas, tot datorita rugamintilor lor. Am creat Scoala de Digital Nomads, si am cunoscut alti oameni atat de misto, atat de hotarati, atat de dornici sa-si schimbe viata, incat acum - practic - nu mai stiu cine invata pe cine si ce anume :) 



Suntem o familie, am studenti intre 16 si 65 de ani. Toti stiu ca oricand pot veni la mine, cu orice nelamurire, rugaminte, cerere, intrebare. Intotdeauna sunt aici pentru ei. Si asta nu asa, dintr-o mare generozitate a inimii mele, ci pentru ca ei imi sunt cei mai buni profesori. Ne completam. 

* am invatat de la ei ca loialitatea nu se cumpara nici cu vorbe mari, nici cu promisiuni, nici cu bani, nici cu decoratii in piept. Loialitatea este, pur si simplu. Vine din energia pe care o pui in lume.  

* am invatat ca familia inseamna tot. Ei sunt copiii mei si as face orice pentru ei. Si invers. Oh, de cate ori mi-au sters lacrimile, si m-au facut sa rad, si m-au imbratisat, si m-au sustinut! 

* am invatat ca vulnerabilitatea este singura care conteaza. Daca te deschizi si esti asa cum esti tu, poate ai mai putini in jur care te plac, dar cei care sunt sunt pentru totdeauna. 

* am invatat ca nu exista concurenta. Ca nu mai traim in "era concurentei". Ca totul pe lumea asta este despre noi, toti, impreuna. Despre colaborare. Am muuulti studenti care m-au depasit atat de dramatic, ca ar fi trebuit sa-mi fac bagajele si sa ma mut din tara :)) Au trecut pe langa mine cu viteza luminii. Insa nu despre asta e vorba, ci despre momentul ala in care am facut un plan impreuna. Cu sufletele pe masa. Ma bucur enorm pentru toti si eu sunt cea mai mare fana a lor, din culise, uneori plangand de bucurie, alteori aplaudand zgomotos. 

O foarte mica parte din povestile lor o gasesti aici. 

* am invatat sa ii cred pe cuvant cand spun ca ce le ofer eu este valoros, si bun, si magic. Nu prea au de ce sa ma pupe in locul fara lumina, ca deja m-au platit si asta este. 

* am invatat sa daruiesc fara sa astept nimic in schimb. Mereu spunem ca o sa facem asta cand o sa avem mai mult, mai bine. Insa uitam ca avem de daruit nu doar chestii materiale - ci si timp, si energie, si emotii, si imbratisari, si un cuvant bun. 

* am invatat ca pot exista un milion de oameni care sa transmita acelasi mesaj, fiecare in modul lui personal, dar ca intotdeauna vor exista oameni care au nevoie sa il auda de la tine. 

* am invatat ca nu exista pierderi, nereusite, greseli. Tot ce ni se pare ca pierdem, primim de fapt inapoi de 10 ori mai mult si mai bine. 

Toti avem locul nostru in lume, toate povestile noastre au sens, si viata este exact asa cum ne-o facem. Iar la un moment dat, cand te incapatanezi sa te tii de balustrada, vin si furtuni minunate, care te fac sa dai naibii drumul la ce tii asa de strans, si sa iti urmezi inima. 

Level up, bitch, it's all good!! 



Read more
2 comentarii:
Etichete: , , , , , ,

Ce sa faci in Malaga intr-o vacanta mai lunga



De cand a dat frigul in Romania, ma tot gandesc la plaja superba din El Candado, cartierul meu de suflet din Malaga. Am locuit acolo doua luni (ianuarie-martie 2019) si am avut parte de tot felul de revelatii. 

Cu multi ani in urma, cand inca nu calatoream intensiv, aveam eu o lista foarte scurta cu orase in care as vrea sa locuiesc: Los Angeles, Singapore si Malaga. Nu stiu exact de ce si cum alesesem eu locurile astea. Intre timp, am fost putin prin lume, am adunat povesti si, mai ales, emotii. 

Los Angeles nu cred ca este pentru mine. In Singapore am fost de... 7-8 ori. Cred :)) M-am indragostit la prima vedere, iar la a doua n-am mai fost asa de incantata. Am tot mers ba dupa o viza, ba dupa o poveste, ba sa cunosc niste oameni magici. Clar, este un oras fain, insa nu de stat long term acolo, decat daca ai un business/ job super mega interesant si care implica deplasari in zona. In decembrie trecut, m-am hotarat sa dau o sansa Maltei si Andaluziei :) 

Noi am fost in ianuarie si februarie - toata iarna este vremea perfecta, insa as recomanda o vacanta in martie si poate la inceput de aprilie (pana la Paste), cand infloresc toti portocalii, iar orasul miroase divin. 



Am aterizat noaptea in Malaga, iar Vlad mi-a spus in taxi ca "orasul asta nu are nimic deosebit". I-am zambit si i-am zis ca "exact asa vreau sa fie orasul viselor mele. Deloc iesit din comun." 

Timp de doua luni am stat in 3 airbnbs. Anyway, oricat de faina ar fi Malaga, sta prost la capitolul hoteluri. 

Iata ce cazari recomand in Malaga: 


* AC Hotel by Marriott Malaga Palacio - asta daca esti pe fuga si vrei sa fii in centrul actiunii sau daca esti la vreo intalnire business. Aici gasesti si cel mai frumos rooftop din Malaga. 

* Gran Hotel Miramar Málaga, un hotel de 5 stele, cu o pozitie perfecta pe Malagueta, pentru zile de rasfat. Arata foarte bine si au tot felul de evenimente interesante. 

* Hotel California - este de 2 stele, o solutie budget foarte buna!! Cochet, cu preturi faine, in spirit andaluz si cu un rooftop cu vedere la mare. Se afla intr-un cartier rezidential din Malaga, El Limonar, ai supermarketul la 100m si plaja la 200. 



Noi am stat in 3 airbnbs: 

* un apartament fix langa Farul din Malaga, in prima linie la plaja, de unde vedeam niste rasarituri senzationale. 

* apoi am stat in El Limonar, intr-o vila privata, cu multa liniste si gradina cu veverite. (tot la max 100m de plaja). 

* iar o luna am stat in El Candado, unde mi-a placut si cel mai mult. Aici nu vezi picior de turist, plajele sunt uriase si pustii, iar crasmele au un farmec aparte. Toata zona este foarte colorata si linistita. 



Cand m-am trezit in prima dimineata in Malaga, soarele a rasarit din mare si mi-a oferit un super spectacol. Era 5 ianuarie. 

Ne-am grabit la Mercadona - supermarketul nostru preferat inca de pe vremea cand locuiam in Tenerife. 

Daca in Bali eram extrem de mandra de aleea mea care ducea la market (o zona de jungla si case superba), in Malaga am trecut la alt nivel. Cum este sa mergi la supermarket pe plaja, prin nisip, cu 25 de grade, pe 5 ianuarie? Perfecto! 



Mai mult de atat, Malaga a venit cu o mare surpriza. 

Stii oamenii aia de fac vision boards cu tot felul de poze din locurile in care isi doresc sa ajunga? Ei, bine, eu aveam asa ceva in cap - cu locuri/ emotii/ amintiri perfecte de peste tot pe unde fusesem. Am strans de-a lungul anilor imagini mentale despre cum as vrea sa arate orasul perfect din visele mele. 

* o alee umbrita de copaci imprumutata din Tenerife. 

* o plaja cu valuri din Bali. 

* trotuare albe si curate din Singapore. 

* muzica din alte vremuri. 

* respect fata de oameni. o lejeritate si diversitate pe care le vazusem in Dubai. 

* cladiri coloniale din alta epoca. 

* un parc din Santa Cruz. 



Toate astea, and even more, le-am gasit in Malaga exact ca in visele mele. A fost "a perfect picture", a fost ca un film pe care il mai vazusem pe bucati, dar pastram nostalgia aia, feelingul, emotia. 

Mai mult, noi ca doi carcotasi ce suntem, am strabatut Malaga de la nord la sud si de la est la vest, (da, am fost si la periferie:)), si am tot cautat ceva, orice, care sa nu ne convina, sa nu ne placa. Sa spunem: "mda, aici se putea mai bine". Nu am gasit. Nimic. Nada. 

Orasul este perfect pentru locuit, trait si iubit. 


Dintre locurile mele preferate, iata ce-ti recomand: 


* Galopain De París - este o cafenea pentru localnici, detinuta de un francez superb, cu o engleza perfecta, si unde am baut cea mai buna cafea vietnameza din viata mea. 

* Parque de Málaga - este o fasie lunga si exotica putin mai sus de port, care desparte practic Malagueta de centrul vechi. Este un parc vintage, elegant si plin de papagali si flori tropicale. 



* Rooftop barul de la Marriott. Au happy hour si o priveliste ametitoare. Ah, si piscina. 

* Casa Aranda, una dintre locantele celebre si vechi din centru, renumita pentru churros si ciocolata calda. Mergi dupa 11, dimineata este super full. 

* El Corte Inglés pentru shopping, sunt mereu reduceri si gasesti acolo de la Gucci la designeri spanioli si mass market. 

* Noviembre Healthy Food, in inima centrului vechi, este locul meu preferat pentru smoothies. Sunt foarte talentati si au si o bautura care se numeste "Bali" si are ghimbir, lemongrass si alte minunatii. Daca esti familiarizat cu Spania, stii deja ca ei servesc mai mult bere si cafea, decat sucuri. Ei, la Noviembre, vei fi rasfatat. 

* Dulces Dreams Boutique Hostel & Café Gallery - are o terasa pe acoperis foarte intima si romantica. Vederea este la centrul vechi si cateva biserici superbe. 

* Playa de la Caleta -> it's a big NO! Este turistica, iar crasmele scumpe si mancarea proasta. 

* daca faci o plimbare mai lunga pe jos, vei descoperi El Balneario - Baños del Carmen. Este un restaurant din alte vremuri, cu chelneri scortosi si fete de masa albe. Insa preturile sunt divine, iar valurile ajung foarte des pe terasa. Un spectacol in sine. Fostele gradini ale bailor andaluze sunt acum parasite, adica vei vedea doar pini si portocali. 

* continua plimbarea pana in El Palo si vei descoperi un cu totul alt oras. Mult mai apropiat de America Latina decat de Europa, cu crasme si muzica live pe plaja, cu case mici si colorate, pisici, oameni veseli, si niciun turist. Duminica se aduna toti malaguezii acolo, la peste prajit si fructe de mare. Preturile sunt si ele complet diferite fata de cele din centru :) You are welcome! 



* in El Candado, restaurantul meu de suflet este El Pescador, un fel de bodega pe plaja, cu musama pe mese si un peste spada divin. Cred ca am comandat acelasi fel de mancare de vreo 5 ori aici (peste spada cu cartofi nature si lamaie), o chestie care nu-mi sta deloc in caracter :)) Ah, iar berea vine in halbe inghetate si costa 2 euro. 

* intr-o duminica din februarie in care toate plajele erau asaltate de localnici, am descoperit si Playa Peñon del Cuervo, pustie si cu un mic restaurant elegant. Noi ne-am luat sampanie de acasa si am stat acolo, sa ascultam valurile. 



Normal, am fost la Carrefour (mai multe locatii, in afara orasului), ne-am cumparat telefon din Malaga, ustensile de cafea, si muuulte nimicuri de pe la magazinele chinezilor. 

Imi placea ca duminica sa fac ce faceau toti localnicii din El Candado: mergeam la biserica de cartier, apoi la loterie (o adevarata pasiune in Spania), stateam la o cervecita la soare si imi cumparam flori, apoi mergeam amandoi pe plaja la un loc al nostru ferit de stanci. 



Cea mai frumoasa zi din Malaga a fost cand am descoperit frangipani in Soho, ne-am plimbat prin centru, am fost la Mercado Central de Atarazanas si am mancat smochine cu migdale de la un domn in varsta tare simpatic, ne-am dat o ora cu un catamaran si am baut mojito, am mancat la un restaurant indian din Muelle Uno (Amigos), am fost la Mercadona dupa fresh de portocale, iar acasa am cules lamai din gradina complexului in care locuiam si am facut gem :) 


Da, ne-am cautat casa in Malaga si in Marbella (care nu mi-a placut deloc!!), insa eram intr-o perioada de mare plictiseala in viata mea si parca voiam mai mult. 

Malaga este un oras perfect de trait, iubit, locuit, poate insa doar iarna sau doar de la o anumita varsta incolo, cand nu te mai macina dorurile si chemarile lumii. 

In fiecare miercuri, trimit un email cu astfel de povesti unui grup fantastic de peste 2K de oameni. Hai si tu sa faci parte din gasca noastra :) Radem, plangem, invatam, visam impreuna. Let's have some fun! 



Read more
Niciun comentariu:
Etichete: , , , , ,