-->

Momentum - o vara plina de energie

6/28/2019


In ultima vreme am fost intr-un fel de rollercoaster. Dar nu din ala de vacanta, in care te dai cu zambetul pana la urechi. 

Inainte de a ma intoarce in Bucuresti, mi-am dorit timp pentru mine si emotiile mele, sa stau acasa si sa lucrez la... mine. Sa ma regasesc, intr-un fel. Sa imi rezolv niste issues pe care le banuiam de ceva timp. 

Si cum toate visele mele se implinesc, asa s-a implinit si asta. Ah, si ce-am mai primit :))

Am fost "fortata" sa aleg - plec din nou, fug, sau raman si ma uit cu atentie la mine, la ce simt. Am ales sa stau dintr-o atractie inexplicabila spre masochism. I know :) Pain is, sometimes, pleasure. 

Au venit peste mine tot felul de dureri fizice: ba o masea (pe mine nu ma dor maselele ever), ba un lesin, ba m-am luptat cu caldura, ba cu niste deficiente de calciu. Si tot asa. Am vrut sa fug, OMG!! si ce-am mai vrut sa fug. Insa, de fiecare data, simteam ca ma tradez intr-un fel. Cand ceva nu se lega cu plecatul, rasuflam usurata. Bai, daca am zis ca stau, stau. Sa vedem :) 

Emotiile nici ele nu sunt de ici colea. Valuri de tristete, lacrimi, renuntari, apoi fericire din aia cu fluturi, si inspiratie, si abundenta. Ca in ziua urmatoare sa revin in frustrare, lupta, neputinta. Si tot asa. 

Acum - sunt convinsa ca ceva foarte misto este in toate astea. De obicei, cu cat sunt mai puternice aceste contraste, cu atat schimbarea va fi mai mare. Plus, de ceva timp lucrez la niste dorinte din alea uriase, minunate - planuiesc sa-mi schimb complet viata, face parte din ciclul de 10 ani - cand CEVA se cere upgradat, schimbat, imbunatatit. Si nu asa, orisicum, ci HUGE. 

Ca exemplu, in perioada 2006-2010, am luat decizia sa ma mut in Bucuresti, am vandut tot, am plecat, m-am maritat, am divortat, am intrat in alta relatie, mi-am dat demisia si am hotarat ca vreau sa fiu freelancer, sa calatoresc prin lume. Ceea ce am si facut. Schimbari de genul asta :)) A fost greu? Hell, YES. Este mai usor acum, ca stiu despre ce este vorba si o fac constient? Hmm, o mai iau eu pe aratura, dar da, categoric, este muuult mai usor si mai fun. 

Doar ca... in ultimele doua saptamani, am observat o tendinta accentuata de a pica inapoi in butoiul cu frustrare, de fiecare data cand ceva nu functioneaza my way. Din frustrarea asta ma duc si mai jos spre guilt, powerless, anger. Si iar sus, si iar jos. Iar cercul asta si-a cam spus cuvantul pe starea mea fizica si mentala. Ma simt confuza in cele mai bune zile. Amortita, obosita, fara chef, plictisita, slabita fizic, fara energie. 

Si am hotarat sa fac ceva in privinta asta. Pentru ca, mama ma-sii de viata, am invata vreo doua chestii de-a lungul timpului, stiu cum se rezolva asta, stiu exact ce am de facut. I am good like that :)) 

Iar ieri am primit inspiratie pentru un program de vara - MOMENTUM - care sa ne ajute sa ne refacem, recalibram, regasim bucuria, pacea, claritatea, calmul, multumirea, satisfactia. Adica, exact starea aia de bine pe care o cautam cu atata inversunare. 



 

Cui se adreseaza programul asta:


* daca esti super frustrat intr-un anumit domeniu din viata/ pe un anumit subiect si nu stii ce sa faci sa iesi din asta. 

* daca te simti obosit, plictisit, chiar nervos mai tot timpul. 

* daca iti doresti ceva, simti ca este fff aproape, ca mai ai un pas, dar nu mai ai putere sa continui, nu stii ce sa faci. 

* daca simti o graba, o nerabdare pe un anumit subiect. 

* Fizic - daca te simti obosit, fara energie, balonat, constipat, cu "mancarimi" de oase, diverse iritatii/ inflamatii. 

* daca ceva te super enerveaza intr-un anumit domeniu si nu poti iesi din nervii astia. 

* daca esti apatic, fara chef, nimic nu te intereseaza, totul e plat, fara sens. 

* daca ai nevoie ASAP de idei noi, inspiratie si claritate. 

* daca ai o problema de ceva timp si nu pare sa se rezolve prea curand.


Cui NU se adreseaza:


* daca stii ca esti in victim mentality, te plangi tot timpul de ceva, consideri o cauza pierduta fiecare problema. 

* daca esti mereu lipsit de putere si consideri ca tre' sa fii ajutat de altii sau se schimbe conditiile exterioare inainte de a fi tu multumit. 

* daca esti in anger, blame, shame, guilt. 

* daca suferi de "fake syndrome" - consideri ca nu meriti sa ai tot ce vrei sau nu crezi prea tare in visele tale/ nu le crezi posibile/ ti se par uriase. 

* daca nu ai de gand sa faci TOT ce poti pt tine si sa o faci cu bucurie, sa o lasi sa fie o distractie. 


Iata mai multe detalii:


MOMENTUM - dureaza 30 de zile = 10 iulie - 8 august. 

* daca esti plecat in perioada asta, il poti relua oricand. Insa exercitiile zilnice se pot face si in vacanta, sunt super easy & fun. chiar recomand sa fie urmat in vacanta. 

* in fiecare zi vei primi un email de dimineata, in care iti voi da un exercitiu super simplu de urmat in ziua respectiva. Maxim 5-10 minute, la orice ora vrei tu, cum vrei tu. 

* lucrez si eu impreuna cu tine. ma gasesti pe email pentru orice intrebari si nelamuriri. 


Ok. Si ce rezultate asteptam: 


* deblocare sau breakthrough in orice domeniu vrei tu. (iti recomand sa alegi o singura dorinta pe care sa lucrezi). 

* un flow de energie, claritate, inspiratie. 

* o stare de bine. te simti mai bine fizic si psihic. mai usor, mai puternic, mai increzator. 

* treci de la frustrare la bucurie. simti usurinta si entuziasm. 

* poti sa ai revelatii pe parcurs - anumite probleme se pot rezolva de la sine, unele vise se pot implini fara sa faci nimic altceva. 

* dorinte mai vechi, blocate, uitate intr-un colt de minte - pot sa devina - fie din nou de actualitate (sa stii ce sa faci in privinta lor, cu usurinta), fie - sa dispara de tot si sa fie inlocuite cu dorinte noi, adaptate celui care esti acum. 

* sanatate. Yeap. Daca suferi de afectiuni minore, poti sa ai o surpriza :) 

* putere personala - la finalul lunii vei simti ca poti orice, ca esti pregatit si STII exact ce iti place si ce sa faci. 


Inscrierile se fac pana pe 9 iulie, inclusiv, pe email la budeanu.ioana@gmail.com. 

Pretul programului este de 400 lei. Se poate achita pe link-ul asta

Plata se mai poate face si in cont bancar (Libra) sau prin Revolut. Da-mi mesaj si te indrum :) 


Pe 8 august vei primi ca free bonus cateva surprize de la mine - cursul meu despre bani (Make Money Your Friend) + o consultatie cu mine pe email/ whatsapp. 

Let's have some fun together!! 


Huge love & hugs,
Ioana

Te pupa Mamaia!

6/06/2019


Zilele astea am fost pe litoralul romanesc si am cateva impresii la cald :) 

Ne-am dorit de ceva timp o escapada asa, pe aproape de casa, in care sa fim doar noi doi, marea si cerul. Duminica pe la 5 dimineata am facut rezervarea, iar la 11 eram deja in Constanta. 

Iata si ce am vazut/ facut + concluzii: 

1. Vremea este perfecta la mare, la inceput de iunie. Soare cat sa te arda putin, nori, vant, ploaie, racoare. Toata gama. Aer conditionat doar in prima zi. Maxim 25 de grade. 

2. De la Cazino Mamaia pana la plaja H2O sunt aproape toate deschise - hoteluri, crasme, terase, magazine, plajele amenajate. Gasesti absolut tot ce-ti doresti, la preturi decente. 

3. Asta stiam, dar repet - constantenii sunt cei mai misto oameni. Au ceva special - o vulnerabilitate, o blandete, o candoare unice. Sunt atat de autentici, te privesc in ochi, nu se grabesc, nu fac un capat de lume din nimic, sunt acolo sa te asculte, ajute, sa iti zambeasca. Ii ador. 

4. Plajele sunt superbe, perfect oraganizate, au toalete, sezlonguri, beach bars, mancarea e buna buna, ca la tara la bunica. Limonadele sunt mari si cu multa menta delicioasa. Frappeurile sunt ca la carte. Magazinele de familie te asteapta cu hamsii si turkish delights. Este plin de clatitarii si altele de genul. Nimeni nu te agaseaza, eu am stat de vorba cu femeia de vindea pufuleti pe plaja (singurul vanzator ambulant in perioada asta). Nu am auzit nicio manea, doar muzica faina, mai un Aerosmith, mai un jazz, mai cate o piesa de corazón caliente. 




5. Sunt cam pretentioasa la cazari, hotelurile sunt... asa si asa. Evident, exista optiuni comfy si elegante, insa - din pacate - sunt si multe "gauri", cladirile alea vechi comuniste, care zau daca mai au vreo sansa. Normal, in Mamaia s-au ridicat o multime de blocuri cu apartamente, asta a fost si alegerea mea - Tomis Garden - un apartament cu doua dormitoare, living, chicineta, doua balcoane - o bijuterie. (da, am platit, nu e reclama:). Intotdeauna va exista Iaki, pentru care are o mancare fabuloasa. Si imi place mult Turquoise Venus, statiunea copilariei mele. 

6. In Constanta am fost doar la mall :))) Yeah, I know. Dar eram ff doriti sa "scapam" de oras si sa ne retragem pe plaja. Transportul in comun functioneaza perfect (in loc de maxi-taxi de Mamaia, au bagat autobuze noi cu air con si internet), plus exista varianta mea preferata - Black Cab. Ah, si daca tot vorbim de transport, am facut 1 ora si 55 de minute din Bucuresti, trenul merge perfect, la clasa I au bagat niste fotolii senzationale. Mi-a cam placut :) 

7. Marti, pe la pranz, era anuntata furtuna. Am iesit la plaja, ne-am bagat sub o umbrela uriasa, am comandat limonada si am ascultat ploaia si valurile. Perfect moment!! 

8. Ne-am plimbat, ca de asta am venit. Nu ai foarte multe optiuni, noi am mers pe plaja, prin apa, pana pe la H2O si inapoi, in alta zi am mers pana in satul de vacanta si ne-am intors cu telegondola. Casti gura prin magazine, te opresti la terase pentru un peste delicios, mai probezi niste rochii din in, mananci porumb fiert sau hamsii, te mai opresti pentru un cocktail sofisticat la un beach bar cu canapele in forma de barca si lumini batute de vant. Ah, si vis-a-vis de Tomis Garden este un Mega Image. Preturile sunt usor mai mari ca in Bucuresti, insa sunt mai diversificate produsele. Multa mancare gatita, delicioasa - am gasit inclusiv Nasi Goreng sau taitei thailandezi. :) Asa, pentru asiaticii din noi. 

9. Foarte multe cupluri cu copii mici. Plajele sunt imense, acum cam pustii, toata lumea e fericita. La tot pasul dai peste maci uriasi, lavanda, papadii, nisip fin purtat de vant, pui de pescarusi si de pisici. Lacul sclipeste magic la apus, se poate face windsurfing. Pe mare se da lumea cu banana si alte nebunii. Apa e cam rece, daaaar... era plina marea de copii, poate nu mai suntem noi asa de caliti :)) Marea este crystal clear, de un turcoaz transparent - se vad pestii :) Pescarusii sunt fericiti. 

10. Concluzie: cel mai mult si mai mult mi-au placut: macii, lavanda, oamenii, plajele curate, marea, ploaia si apartamentul in care am stat. Mai mergem. 




As putea sa stau in Constanta o perioada, intr-o dulce uitare. Asta pana incepe agitatia de sezon. Apropo de asta, sezonul e anuntat de pe 16 iunie. Mai ai timp sa dai o fuga, sa te bucuri de mare, de turcoaz, de liniste, de flori. 

Te pupa Mamaia! 


Huge love & hugs,

💓

Ioana


PS. Daca iti plac articolele de genul asta, in fiecare miercuri trimit un email cu o poveste. In aceste emails aberez despre viata, calatorii, descoperiri personale, explorari inside & outside of my world. Nu ma retin de la istorisiri (deloc) amuzante despre alcool, anxietate, succese desantate, frivolitati, gif-uri cretinele si, mai ales, F-words. I am that I am. Te poti inscrie aici



Bali, Lucifer si alte povesti

5/29/2019


Astazi am sa-ti povestesc cum un an in Bali si un serial de pe Netflix m-au invatat ca merit sa am tot ce-mi doresc in viata. 

In cele 12 luni petrecute in Bali, s-au intamplat chestii. :) Am avut mai multi prieteni decat in 40 de ani de viata. Am slabit 15 kilograme. Am avut bani pentru absolut tot ce am vrut. Am trecut prin dureri si frici cu un curaj de care nu ma stiam in stare. Am invatat ceva din toate astea? Hmmm, la prima vedere, nu prea. Insa mesajele s-au "scris" undeva, in mintea si inima mea. Le-am primit. Doar ca n-am stiut ce sa fac cu ele. 

Dupa Bali am mers prin Europa si am invatat si pe acolo chestii. Am descoperit cel mai frumos oras din viata mea. Am observat de ce italienii nu se ingrasa desi mananca muuuulti carbsi. Am reinvatat ca ne luam emotiile cu noi oriunde am merge. 

Aici, in Bucuresti, am venit "pregatita" de schimbare. Doar ca schimbarea asta m-a dat peste cap. Dureri, confuzie, lacrimi, lupte, incercari, apatie. 

La indemnul unei prietene, m-am uitat la Lucifer (un serial Netflix). Si, uite asa, toate mesajele din ultimul an, pe care le aveam deja in cap, dar zaceau acolo, nefolosite, s-au aliniat. Tot ce au spus/ simtit/ gandit personajele din Lucifer - au fost de fapt toate lectiile invatate de la Bali incoace. 

* "iadul" este auto-impus si este vina pe care ne-o purtam noi insine. Nimeni nu ne judeca, nu ne pedepseste, nu ne impune ceva. Doar noi o facem. 

* kindness & love are the keys to... well, anything. 

* you have only what you think you deserve. 

* nothing really matters too much. we have free-will, and - no matter what we decide and choose - we are going in the same direction - to what we want and desire. 

* money is just money. and it is the easiest thing to receive. 

* laziness is the biggest "sin". the biggest trap we fall in. and laziness means that we are not willing to use the energy (gifts, talents, love, joy, pleasure, fun, life) we have. we are not willing to enjoy life. 

* nu conteaza ce cred/ spun/ fac alti oameni, pt ca tu esti unic, valoros si bun exact asa cum esti. Orice alt sfat ai urma, orice "forma"/ masca ai purta - nu functioneaza, nu are cum. Lumea are nevoie de cine esti tu. 


Acum, zilele astea, simt o imensa usurinta si claritate. Simt ca "nu si-a batut Universul gura de pomana cu mine". Ca a fost necesar sa trec prin toate ca sa vad si sa inteleg. 

Si simt ca, in sfarsit, merit. Merit tot ce vreau pentru ca sunt in viata si pentru ca eu aleg. si pt ca am dreptul sa ma bucur. am responsabilitatea asta sa ma bucur de tot ce este. sa imi folosesc energia si talentele si iubirea ca sa creez, sa daruiesc, sa inspir. 


Azi m-am trezit super happy & ready to do my work. 

Asa caaaaa, relansez doua dintre cele mai misto programe ale mele: 

The8 - Trezeste-te si bucura-te de viata!


(curs online de 8 saptamani, in care invatam sa ne jucam, sa ne exprimam emotiile si sa iesim din starea asta de apatie, de amorteala, de laziness, de durere inexplicabila. si sa alegem ce ne dorim cu adevarat). 

Make Money Your Friend! 


(curs online de 5 saptamani, in care ne schimbam relatia cu banii, o curatam, o reconfiguram, invatam sa primim, sa acceptam banii in viata noastra si sa fim constienti ca meritam sa-i avem). 


Locurile sunt limitate, asa ca - daca citesti acum si vrei - te astept cu mare, mare drag. 

Informatii (incepem pe 3 iunie!! + pret + altele) gasesti pe link-urile de mai sus. 



Un singur lucru te intreb: 

De ce crezi ca nu meriti sa ai tot ce iti doresti? Pentru ca toata lumea, tot Universul conspira sa iti dea ce vrei. Numai tu nu prea esti convins sa primesti. 


Huge love & hugs,

💓

Ioana


PS. Daca iti plac articolele de genul asta, in fiecare miercuri trimit un email cu o poveste. In aceste emails aberez despre viata, calatorii, descoperiri personale, explorari inside & outside of my world. Nu ma retin de la istorisiri (deloc) amuzante despre alcool, anxietate, succese desantate, frivolitati, gif-uri cretinele si, mai ales, F-words. I am that I am. Te poti inscrie aici



Ce inseamna sa fii "a multi-passionate entrepreneur"

2/17/2019
Prima data cand m-am izbit de termenul asta a fost cand am inceput s-o ascult pe Marie Forleo, acum cativa ani in urma. Zic "m-am izbit" pentru ca - din prima secunda - am simtit ca s-a "inventat" o nisa si pentru cei ca mine, fara nisa :)) 

Chiar daca suntem in anul 2019 si este plina lumea de digital nomads, de energy workers, de oameni care calatoresc si fac tot ce sunt inspirati sa faca - adica numai ce le place, de oameni care se reinventeaza si te uimesc cu pasiunile lor "neasteptate" - inca mai exista dinozauri care iti recomanda cu caldura sa te nisezi. 

Adica sa iti gasesti UN SINGUR LUCRU pe care sa-l faci si sa-l faci perfect. (aici as avea nevoie de emoticonul ala care se tavaleste pe jos de ras). 

Din punctul meu de vedere, sa iti limitezi placerile in viata inseamna sa traiesti mai putin. Inseamna regrete. neimplinire. o durere pe care nu stii de unde s-o apuci, care nu e depresie, dar pe acolo. Never enough. 

Am fost acolo. Ooo, da, mult timp. Am incercat sa fac totul perfect, asa cum spun altii, cum fac altii, cum credeam eu ca "ar prinde", ca sa obtin rezultate. And guess what! Am avut ceva succes. Insa succesul asta a fost volatil, ca cele 15 minute de faima. Dupa ce trece valul, ramai cu un gust amar de... not enough, neimplinire, neterminare. 

De cate ori ai gandit sau simtit ceva de genul: "mai, oare asta e tot? oare nu este mai mult de atat? ca e cam trist!" 

Dupa ce am auzit la Forleo de termenul asta de "a multi-passionate entrepreneur", am luat cuminte o foaie de hartie si am scris acolo ce-mi place mie sa fac. M-am trezit in fata unei liste in care, fiecare linie imi spunea ceva, insa - luate impreuna - ma faceau sa plang. Cum naiba sa 'asamblezi' gatitul cu scrisul si calatoritul, cu mersul la plaja, cu cititul, cu filmele, cu predatul, cu uitatul la cer si cu plimbarile cu barca, cu schitatul rochiilor pe spatele unei agende - si... sa mai faci si bani din asta?! 

Am ajuns la o singura concluzie: plm. Am aruncat foaia. 

M-am intors la lupta. Sa imi fac un site nou, sa fiu in trend. Sa scriu mai des. Sa ma promovez. Sa fiu activa in social media. Sa vand. Sa creez continut de calitate (hahahaha, doamne, ce ma face sa rad numai expresia asta:))). Ah, da, acum cativa ani incercam chiar sa ma duc si la diverse adunari din astea - conferinte. 

Am inceput sa invat despre energie si despre "intentional resting". Bai, si jur ca am incercat sa ma odihnesc. Cam un an. Ma odihneam atat de tare, ca ma apuca o plictiseala din aia de ma urcam pe peretii mei de bambus din Bali. 

Hello!! Yes!! Poti sa te plictisesti si pe cea mai sexy insula exotica din lume. Si la cel mai de 5 stele resort. Si sa te apuce dracii la plaja, ca te mananca ceva si nu stii ce este si nu te poti scarpina in public :)) 

Toata mancarimea asta s-a oprit cand m-am dat cu o barca. Am iesit in larg, am incercat sa ma las purtata, sa simt valurile. (anxietatea mea se manifesta prin frica de movement - so, it's not always easy to surrender). 

M-am intors acasa, am pus un video pe Instagram de pe barca. Si am inteles ca NU VREAU SA RENUNT LA NIMIC DIN CE-MI PLACE. Ca le vreau pe toate. Ca pot sa le fac pe toate.



Iar mintea mea a inceput sa faca tot felul de conexiuni. Unele so fucking obvious, ca iti dai ochii peste cap. 

1. in viata este vorba despre placere. Adica, rostul nostru este sa fim fericiti. Cu cat avem mai multe placeri (multumiri, satisfactii), cu atat ne simtim mai bine, cu atat vin si banii si alte chestiile faine. Am scris ieri despre asta.

2. fricile nu dispar niciodata, mai bine le accepti si razi de ele. Ok, merge si un gin sau ceva. 

3. suntem prea orientati pe rezultate. Facem chestii in viata doar pt ca asa credem noi ca o sa obtinem ceva. Ne intalnim cu oameni, poate ne ajuta in cariera. Mergem la sedinte, ca asa trebuie. Ne sacrificam - am fost invatati ca fara sacrificiu nu se poate, ca e ceva mandrie in durere. Vindem/ scriem/ cream ca sa facem bani. Mergem la un loc de munca, sa avem salariu. Ne amanam vietile pentru altii, pentru like-uri, pentru faima si influenta, pentru praise. 

Gandim undeva in mintea noastra ca - daca facem totul "cum trebuie" - la final, poate poate o sa ne simtim good enough. Ca poate o sa avem timp sa respiram. 



Am inteles ca tot ce scrisesem eu pe foaia aia avea sens.

* pot sa gatesc cu pasiune doar pentru familia mea. Nu tre' sa fac asta public, ma pot bucura in bucatarie de una singura, chiar daca n-o sa stie nimeni ever ce prajituri divine inventez. 

* pot sa ma dau cu barca si sa merg la plaja si sa nu ma simt vinovata de asta, este timpul meu, placerea mea. Si da, pot sa studiez navigatia doar pentru ca imi aduce o imensa bucurie. 

* pot sa scriu si sa fac publice texte care nu "vand", care sunt citite de 3 oameni. Doar pentru ca eu simt sa le scriu. 

* pot sa nu postez nimic pe retelele sociale, lumea n-o sa se duca naibii fara mine. si nici afacerea mea. 

* pot sa predau si sa tin cursurile mele fara sa ma ingrijorez de cat de profitabila e chestia. Daca mie imi place, atunci e bine. 

* pot sa iubesc, fara sa astept sa fiu iubita. Fara sa slabesc mai intai. Fara sa fac pe plac altora. Fara sa imi fie frica de ce spun, ce fac, ce decizii iau. 

* pot sa fiu pasionata de orice, oricat de frivol pare, fara vina ca deranjez pe cineva cu vesnicile mele subiecte de discutie: aviatie, design, fashion, astrologie si shamani, hoteluri si arhitectura. 


Nu suntem o linie dreapta, care se termina la un moment dat. Nici Universul nu este. De ce ne-am limita si n-am face TOT ce ne place, oricat de ciudat ar fi? 






Definitia din dictionar la entrepreneur = go-getter, high flyer, success story, mover and shaker, idea person, promoter, author, creator, showman, supporter, forwarder. 


Ca sa fii antreprenor - nu inseamna neaparat numai sa faci bani din afacerea ta - ci, mai intai: 

* sa iti spui in cap povestea TA despre succes. sa definesti ce anume inseamna succesul pentru tine. S-ar putea sa nu semene cu al altora. 

* sa faci mici pasi spre ce te face fericit. 

* sa fii multumit cu tine si viata ta. sa stii ca esti good enough, no matter what, si ca meriti sa ai tot si sa faci tot ce vrei. 

* sa iti misti corpul si mintea. sa te debarasezi de "the old school", sa iti faci propria scoala de "simtit bine". Si sa fii bland si ferm cu tine :) 

* sa pui pe foaie ideile care iti vin cand te simti cel mai bine. si sa le urmezi. REZULTATELE NU CONTEAZA. CUM TE SIMTI CONTEAZA. 

* sa te promovezi pe tine si pe cei din jur. sa le spui cat ii admiri. 

* sa fii responsabil pentru ce scrii, spui, creezi, si sa fii tu insuti, original. Sa fii autorul propriei vieti. 

* sa iesi pe scena. Oricat de tare ar durea asta. Oh, fuck, I know. 

* sa fii suporter pentru cei din jur, sa ii incurajezi, sa ii vezi, sa le spui ce crezi, sa ii ridici. 

* sa urmaresti, sa ajuti, sa sustii, sa iubesti, sa daruiesti fara sa astepti ceva inapoi. 

* sa iei decizii si sa le sustii, chiar daca ti-e teribil de frica. 



Si dupa toata vorbaria asta, concluzii:

1. Renunta la asteptari si rezultate. Se poate mai bine decat considera mintea ta. 

2. Schimba povestea pe care ti-o tot spui in cap, despre ce poti si ce nu. 

3. Fa loc in viata ta, zi de zi, la cate putin din toate placerile pe care le ai.  

4. Tot ce vrei sa primesti - daruieste mai intai. 

5. Chiar daca ai un job si nu esti pe cont propriu - esti pe cont propriu. Esti responsabil pentru cat de bine te simti. Gaseste in jobul ala o ancora, o mica placere zilnica - sau pleaca. Este chiar atat de simplu, am fost acolo. 

6. Banii vin in "cantitati" direct proportionale cu placerea pe care o simti. Cand ai facut ultima data ceva care sa te bucure pana la lacrimi? Ok, da, sexul se pune!! Inclusiv solo. 

7. Iti mai amintesti ce faceai cand erai mic(a), de nu te mai auzeau ai tai prin casa si credeau ca te-a rapit cineva? Sau ce faci acum cu atat de multa usurinta incat nu consideri prea important? Aia e! (gaseste o varianta moderna, ca plastilina e ciudatica :))

* apropo - eu asezam papusile pe toate scaunele din casa, le predam lectii si le bateam cu rigla daca nu invatau. (rolling-eyes, bad teacher)

8. Scrisul ajuta enorm. Chiar daca "nu stii sa scrii". Este o eliberare. 

9. Timpul nu exista. Poti sa ai tot timpul din lume si sa faci incet, lejer, simplu, minunat toate chestiile care iti plac. Si poti sa nu mai ai timp si sa te pierzi in kakaturi si enervari zilnice. Este alegerea ta. 

10. Daca gasesti mereu scuze, orice fel de scuze - ca ti-e frica sa te exprimi, ca nu poti, ca nu stii ce si cum, ca de maine, ca nu ai bani, ca nu este momentul - vei simti ca ceva doare in tine. ca nu esti ever enough. Si chestia asta NU ESTE ADEVARATA!! You are enough! 

11. TOT nu stii ce sa faci azi, acum, in viata asta, desi ti-ai pierdut timpul citind textul asta? :)) 

Fa exact ce se simte cel mai bine in acest moment. 

Fa ce-ti este cel mai frica sa faci, desi te atrage cel mai tare. 

Fa pace cu tine. Lasa-te vazut asa cum esti. 

Fa primul lucru nebunesc pe care il simti si care te face sa razi cu lacrimi. 


A multi-passionate entrepreneur inseamna sa crezi in tine si sa-ti respecti placerile, sa te joci, sa elimini orice scuza, sa stii ca meriti sa fii platit pentru ceea ce creezi, sa accepti ajutor si sa oferi ajutor. Si sa desenezi cat de des poti in afara conturului. 


Beach day today. Papapa. 


Huge love & hugs,
Ioana


PS. Daca iti plac articolele de genul asta, in fiecare miercuri trimit un email cu o poveste. In aceste emails aberez despre viata, calatorii, descoperiri personale, explorari inside & outside of my world. Nu ma retin de la istorisiri (deloc) amuzante despre alcool, anxietate, succese desantate, frivolitati, gif-uri cretinele si, mai ales, F-words. I am that I am. Te poti inscrie aici

De unde vin banii de calatorii?

2/16/2019
Este 7 dimineata si scriu textul asta dintr-un apartament airbnb din Malaga, aflat la 5 minute de plaja. Ah, living the dream. Dar nu a fost intotdeauna asa. Ce am invatat de-a lungul anilor de cand calatoresc prin lume este ca 'banii de calatorii' nu vin din lupta de a face bani de calatorii. Sa ma explic...

Cand am inceput blogul asta, acum 12 ani in urma, nu iesisem inca din tara. Nici nu aveam vreun plan in sensul asta. Imi placea sa scriu, urcam texte aici asa, de distractie. Era, de fapt, o refulare, imi revarsam emotiile pe o pagina a mea, convinsa fiind ca n-o s-o citeasca nimeni. ever. 

In primele luni de relatie cu Vlad, am fost intr-o vacanta la Balcic. Mi-a cam placut, insa nimic iesit din comun. Apoi am plecat intr-un city break la Amsterdam, platit de compania la care lucram in acel moment. Acolo am simtit ceva. Amsterdam a fost... my breakthrough moment. In mintea mea, am inteles pentru prima data, ca lumea aia superba de la televizor exista si ca - s-ar putea - sa am si eu o sansa mica sa o vad. :) 

Aici am de facut o paranteza - de ce sunt asa de melodramatica?! Pentru ca in familia mea nu s-a calatorit. Nu s-a iesit din tara. Nu au fost niciodata bani pentru chestii din astea. Asa am fost crescuta si nici nu aveam cum sa visez la mai mult. Citeam enorm, da, insa totul era in carti. Si la televizor. Calatoriile erau un fel de... eh, poate exista, but not for us. 

Dupa ce m-am intors de la Amsterdam, mi-am dat seama ca nimic pe lumea asta nu m-a facut mai fericita decat sa fiu pe strazile alea noi, sa vad, sa descopar, sa explorez. 

But wait... how? Slava Domnului ca aveam acces la internet. Am cercetat, am citit, am invatat. Enorm. Cu o pasiune iesita din comun. Practic, asta era tot ce voiam sa fac. 

Si pentru ca toata energia mea se ducea in aceasta directie - cum sa vad lumea, cum sa calatoresc - au inceput sa se deschida usi. O prietena buna mi-a spus de niste proiecte. Am scriu ce vreau, am trimis emails. Si am primit bani de o calatorie. 

Am plecat atunci fara frici. Fara emotii. Doar cu o imensa bucurie si un mare cantec in inima. In primul tur am avut parte si de cea mai fericita zi din viata mea, until now. 

Insa banii s-au terminat si ne-am intors. And now, what's next? 

Vreo 4 ani am mers pe varianta asta. Facut proiecte, scris, trimis la companii, primit bani, calatorit, intors (mai devreme, ca se terminau banii :). 

Apoi am vrut mai mult. Mi-am luat vreo 5 joburi online si mergeam cu toate dupa mine. Au fost ani gloriosi, foarte grei, foarte misto, am calatorit peste tot unde am visat. Daca ma intrebai atunci - nu primeai acelasi raspuns :)) 

Mi-am dorit si mai mult. Si am 'pierdut' tot ce aveam atunci, toate joburile, toate sursele de venit s-au inchis, toate colaborarile au picat, toate calatoriile s-au incheiat. Dupa o depresie cat o iarna lunga, am zis cam asa: "stai putin, ca eu nu vreau bani. Vreau doar sa vad lumea." 

Si am inceput sa ma uit la poze de prin lume. Sa imi pun pe desktop, sa apreciez ce am, sa scriu, sa respir. 

Intr-o zi de mai prin 2014 - habar n-am de unde - mi-a venit ideea asta cu Travel Writing School. Stiam asa: scriu foarte bine (si sunt suficient de modesta:)), am calatorit, am facut proiecte fabuloase - daca eu nu mai pot sa calatoresc - macar sa-i invat pe altii sa faca asa, sa se bucure, si eu sa ma bucur de implinirea lor. 

Sa nu crezi ca din cursul asta am facut vreo avere. Si nu, nu am inceput sa calatoresc din nou (doi ani a durat transformarea). Ce mi-a adus? O imensa bucurie, lacrimi de fericire cand cunosteam oamenii astia care-mi sunt studenti. Onoare.  O placere imensa sa fiu profa lor. Ah, iar rezultatele lor au fost pansament. 

Apoi, intr-o zi, am fost invitata in Delta, cu niste presari, colegi de-ai mei. In autobuzul ala am spus asa: "eh, eu NU mai astept. NU mai astept, nu mai pot. Ce daca nu am bani? Ma urc in autobuzul ala din Rahova care pleaca la Istanbul si asta este. Ma duc acolo si vad dupa." 

In Delta am cunoscut pe cineva, am facut un proiect si am plecat in jurul Romaniei. A fost fabulos!! Iar cand m-am intors, am primit un email, o invitatie la o conferinta Singapore Airlines la Intercontinental Bucuresti. Am stiut in clipa aia ce va fi!! 

A durat cam 6 luni sa fac un proiect cu SIA, sa imi tin sub control fricile, sa visez putin mai inalt. In lunile astea, toate usile mi s-au deschis (EU le-am deschis, goddammit!!). Scris in presa internationala, colaborari, companii, bartere, texte platite cu mii de dolari. 

Cand m-am urcat in avionul de Singapore, la business class, stiam ca va fi beyond imagination. Si a cam fost. Am plecat de acasa cu maxim 2000 de lei. Am stat 3 luni in Asia - de la vile pe insule exotice, pana la resorturi care si acum ma intreb daca sunt reale. M-a apucat la un moment dat the fake syndrome. Cine pana mea sunt eu sa am toate astea? Sa merit toate astea. 

M-am intors in tara. Dupa doua luni, am luat-o de la capat. A fost even better - Ritz-Carlton (my love), plaje, eleganta, lux. Apoi ne-am mutat in Bali pentru un an. Si aici a inceput o curatare si o vindecare mai profunda a credintelor, a lipsei, a ideilor vechi. 

Eram pe o strada cu vile dintr-un cartier rezidential din Jakarta, cand i-am spus lui Vlad - "bai, as vrea sa vad lumea asta toata stand in cele mai misto airbnbs". Am ras amandoi ca de o poanta buna. Cand ne-am intors in Bali, eram la o terasa in orezarii, am ales Catania sa ne fie the next destination si am sarbatorit. La plecare, ne-au inconjurat mii si mii de licurici. Dansau in jurul nostru si se asezau pe noi - si da, a fost un moment obisnuit in Ubud. Acolo vezi multe :) 

In mai putin de trei luni, ne-am mutat intr-un palat din Catania. Sufletul meu visa Malaga de foarte multi ani, stiam io ca e ceva aici. 

De 5 saptamani suntem in Malaga, schimband airbnb-urile ca pe sosete :)) 

What's next? Hmmm. Visez la barci, la mare, mi-e dor de niste oameni, visez la verde, la flori, la croaziere, la locuri mai mult sau mai putin cunoscute, la mai mult, si mai mult. 



No, acum ca te-am dezgustat cu ego-ul meu nemasurat, sa-ti spun si unde vreau sa ajung cu textul asta. 

NU A FOST NICIODATA VORBA DESPRE BANI. 

O, daaaa, am visat munti intregi de bani. Fara numar. Am plans, am urlat, am incercat tot. Insa, exact in momentele in care visam sa fac bani (din scris, din curs, din jobs, de la loterie, din sales & whatever) - exact atunci aveam tot mai putini. 

Cand lasam la o parte subiectul asta si ma concentram pe ce imi place in momentul prezent, pe ce STIU sa fac, pe chestiile de care sunt pasionata, pe visele mele, pe imagini, viziuni, dorinte, emotii = mai, al naibii sa fie, banii curgeau. 

Am primit nenumarate mesaje ciudate pe Linkedin: 

* un tip - cantaret rock din Florida - m-a intrebat daca fac PR. Am ras cu lacrimi. Serios? PR pt un rock band? Am spus "mdaaaa". Ce aveam de pierdut? Tipul mi-a raspuns imediat: "aaa, nope. voiam sa-l cunosti pe seful meu, care se ocupa de calatorii si vrea sa te plateasca sa scrii pt el." Asa a inceput cea mai misto si mai profitabila relatie de business din viata mea. Cu Josh. Imi dadea subiectele si banii (multi!) si eu ii dadeam links. 

* povestea s-a repetat cu un tip din UK, o tipa din Norvegia, o tipa din New York. Toti imi sunt prieteni acum. 

Pe email primeam propuneri de statea matza in coada. Si da, faceam 'mofturi', intotdeauna ceream exact ce voiam - sumele dorite, plata in avans, conditiile mele. 

De fiecare data cand ma intorc in cautare, in lupta, de unde am eu bani, ce sa fac, ce sa vand, ce sa scriu = totul inceteaza. 

Cand dau drumul la pasiune, la iubire, la vise, si imi misc fundul spre ce naiba vreau - se redeschide robinetul. 

Blogul NU este obligat sa-ti aduca bani. 

Arta ta NU este obligata sa-ti aduca bani. 

Calatoriile, in general, nu aduc bani. 

Insa visele tale, da. Daca stii ca vrei sa calatoresti, sa vezi lumea, sa scrii sau sa creezi ceva, si faci pasi foarte mici in directia asta, se intampla ceva.

N-am sa afirm ca stiu cum naiba functioneaza lucrurile. Habar n-am. Astea sunt doar observatiile mele. 

Cand incetezi sa crezi ca NU AI suficient si sa te uiti cu placere la ce ai deja si la ce iti doresti - abia atunci primesti chestii. 

Banii si abundenta NU trebuie sa vina cum crezi tu. Cum vrei tu. Cum si cand comanzi tu. Open your mind. Invata-te sa vezi abundenta in tot si in toate. 

Calatoriile sunt un background. Daca asta e si pasiunea ta, atunci incepe sa calatoresti. Fa ce te face fericit. Fie ca iei tramvaiul pt un tur mai lung, ca iti permiti doar biletul ala. Fie ca mergi pe jos vreo 10 km, visand si bucurandu-te de lume. Daca iubesti sa calatoresti - atunci iubesti orice loc din lume, inclusiv orasul in care traiesti acum. 

Daca iti mai place sa faci si altceva - sa scrii, sa desenezi, sa pictezi, sa canti, sa vorbesti, sa gatesti, sa dansezi, sa vindeci, sa predai, sa asculti - fa si asta. Combina pasiunile. 

Cu cat mai multe placeri si bucurii ai in viata, cu atat mai multi bani primesti. 

In definitiv, iti doresti bani nu de dragul lor, ca sa-i tii in casa pe televizor, langa peste si mileu. Vrei bani ca sa poti face anumite chestii cu ei. Chestii care tu esti convins ca te vor face sa te simti bine, sa fii fericit, sa fii liber, sa calatoresti, etc. 

Cum ar fi sa te duci direct la ce-ti doresti? Sa sari putin peste subiectul "bani", cu muuulte implicatii emotionale, si sa incerci - as good as you can - cu ce ai acum, sa te simti bine, sa fii fericit, sa fii liber, sa calatoresti, sa faci TOT ce te pasioneaza si iti face sufletul sa cante, si sa pui arta ta in lume, sa o daruiesti.

Daca nu publici ce creezi, daca nu daruiesti munca ta oamenilor, ii privezi de o chestie pe care nu o mai gasesc nicaieri in alta parte: ii privezi de TINE, de darul tau, de iubirea ta, de viziunea ta, de perspectiva ta unica. 

ARTA TA NU ESTE DATOARE SA-TI ADUCA BANI. 

Insa placerea cu care creezi arta asta - are acest obicei - sa reverse bani, abundenta, satisfactie, implinire, bogatie in viata ta. 

NU din ce faci vin banii. Ci din cum te simti cand faci ce faci. More pleasure, more money :) 


So, forgive my language: move your ass and do your shit. Sing that song. Follow that dream. You already have everything you need. 


Huge love & hugs,
Ioana 


PS. Daca esti masochist si iti plac articolele de genul asta, in fiecare miercuri trimit un email cu o poveste. In aceste emails aberez despre viata, calatorii, descoperiri personale, explorari inside & outside of my world. Nu ma retin de la istorisiri (deloc) amuzante despre alcool, anxietate, succese desantate, frivolitati, gif-uri cretinele si, mai ales, F-words. I am that I am. Te poti inscrie aici