Iunieta Sandu este antreprenor, slow traveler, digital nomad, o femeie fina, eleganta, sensibila, si – cum aveam sa descopar pe propria mea piele – un om foarte generos. Iunieta stie sa aprecieze si sa se bucure de viata. Mai mult, ea are ceva la mare cautare pe “piata” – auntenticitate, vulnerabilitate, gratie. Este mare lucru sa stii sa te arati lumii nu doar cu tot sufletul la vedere, ci mai ales cu asumare, eleganta si si finete. Iata povestea ei.
Cine este Iunieta Sandu? Ce visuri, dorinte, neimpliniri, bucurii, iubiri trăiește?
Iunieta Sandu este o fată care toată viața a visat să ajungă departe. Acel departe a însemnat în copilărie să fie ghid turistic, în facultate departe a însemnat să ajungă trainer internațional, să-și spună ideile pe scene din lumea-ntreagă.
Acum, departe înseamnă să îmi dau voie să fiu, să-mi accept povestea și copilăria, să ies din paradigmele învățate și să scap de etichete, pentru a ajunge la sens.
Dorințele mele se schimbă periodic, dar multe dintre ele se duc în zona de a aduce mai multă conectare în viețile oamenilor, mai multă claritate, mai multă bucurie, și să-mi trăiesc viața după bunul plac, nu condiționată de ceilalți.
Mult timp am căutat în oamenii din jurul meu sensul, le-am dat lor busola vieții mele și m-am ținut după ei, nu zic că oamenii din jur mi-au ghidat în totalitate viața până acum, dar deciziile pe care le-am luat, le-am luat așa cu jumătate de gură, neasumată.
Îmi doresc acum să ajung în punctul în care pot să dizolv tot ce știu despre mine și să-mi pot crea identitatea fix așa cum am chef. Dacă mâine vreau să pictez, să pot să devin pictor, dacă peste două luni vreau să devin chef vegan și să organizez cine fancy, să o fac.
Aici, în Bali, am conștientizat că toată viața mea am trăit condiționată de etichete. Etichete care mi-au limitat bucuria de a explora viața din mai multe perspective.
Esti digital nomad si antreprenor, ai locuit in mai multe tari din Asia de SE in ultimul an. Te-ai mutat pentru cateva luni, singura, in Bali. Cum ti se pare aceasta insula? Cu ce lectii a venit?
De când am pus piciorul în Bali am simțit că am ajuns acasă. Este un loc pe care mi l-am închipuit toată viața, fără să știu că există. Mereu mi-am dorit să locuiesc într-un loc liniștit înconjurată de natură, dar nu izolată, să fiu aproape de un oraș dinamic care-mi oferă acces la evenimente, comunități, cafenele. Am găsit asta în Ubud.
Toți oameni care mă urmăresc pe social media îmi spun că mă invidiază că sunt aici, viața mea pare desprinsă din filme, este da, dar un film care îți arată adevărata poveste.
Pentru mine să locuiesc în Ubud singură a fost cel puțin la început o mare provocare, am trecut prin stări acute de tristețe, izolare, singurătate, frică, incertitudine. Efectiv simt cum aici mă reașez ca om.
Să fii singur într-un loc în care nu te cunoaște nimeni, nu te iubește nimeni, te face să conștientizezi cât de important ești tu pentru tine, te ajută să-ți începi călătoria către iubirea de sine.
Cum ai descrie Bali in cateva cuvinte?
Bali se trăiește pe layere. Văd mulți turiști gălăgioși care aleg să-și petreacă timpul doar în zonele turistice pentru Instagram, la cumpărături sau restaurante. Dar așa ratează esența.
Bali nu se vizitează în viteză, Bali se trăiește. Bali înseamnă mirosul de bețișoare parfumate și frangipani, înseamnă zâmbetele calde ale indonezienilor, înseamnă tradiție și respect pentru obiceiuri, înseamnă conectarea cu natura, cu sinele, cu un ritm de viață calm, cu acceptarea.
Bali îți dă timp să te conectezi cu tine, într-o lume în care totul se trăiește în viteză. Asta aleg eu să trăiesc aici, dar bineînțeles că sunt pe grupuri de nomazi care merg la multe petreceri, la beach-baruri, la resorturi de lux, există câte ceva pentru toată lumea.
Ai avut vreodata frici sau anxietati pe drum? Ce ai invatat despre tine in ultimii ani? Care este cea mai mare frica a ta si cum o imbratisezi?
Decizia de a veni în Bali a fost una spontană. Treceam printr-o perioadă dificilă acasă, abia ce ieșisem dintr-o relație, și după ce am încheiat o sesiune de yoga, mi-a trecut această idee prin minte care-mi spunea: Ia-ți un bilet în Bali.
M-am ridicat, m-am dus la laptop, l-am cumpărat. Totul s-a întâmplat ca într-un vis, o fracțiune de secundă, nu am gândit prea mult, parcă am fost îndrumată să fac asta. M-am simțit total în siguranță din momentul în care m-am văzut cu biletul de avion cumparat.
Siguranța sau frica sunt emoții pe care le creăm în mintea noastră, iar eu am văzut cum funcționează la mine, tot timpul când îmi imaginez că o să fie bine, mă relaxez total și devine totul bine. Suntem crescuți cu mentalitatea asta să stăm tot timpul în siguranță, să ne facem griji pentru orice, generația lui “aoleu”. Părinții mei m-au crescut cu frici, mi le-au dat pe toate, dar în ultimii ani m-am scuturat de ele pe rând.
Despre mine în ultimii ani, am învățat că:
- Nu sunt firavă, așa cum mi-a spus mama toată viața
- Nu am nevoie să fac ceva zilnic să fiu valoroasă
- Banii vin nu doar dacă muncești pe brânci, ci dacă muncești cu plăcere și pasiune
- Mentalitatea de om sărac este o problemă mai mare decat sărăcia în sine
- În interiorul meu sunt toate răspunsurile pe care le caut.
Ce te deranjeaza cel mai mult la unii oameni? Ce simti ca ai putea face mai bine?
Că nu ascultă. Mi-aș dori foarte tare ca oamenii care socializează, au conversații de orice nivel, să asculte mai mult. Mi se întâmplă foarte des să observ chiar și la oameni care au investit mult timp în dezvoltarea lor personală această nevoie egocentrică de a face totul despre ei.
Dacă toată lumea vorbește încontinuu, cine mai ascultă?
De ce crezi tu ca oamenii nu fac tot ce le place pe lumea asta si nu isi urmeaza dorintele cele mai intime?
Sunt două motive, pentru că așa am fost crescuți, pentru că ne dorim să aparținem în societate. Să-ți urmezi visurile cele mai intime poate însemna să te muți din țară singur, să renunți la prietenii din copilărie, la ieșirile la bere, să înveți un skill nou, să stai cu traumele tale din copilărie, să te accepți. Pare ceva simplu? Nu este.
Și pentru că am fost crescuți să aspirăm la normal, nu la o viață care ne bucură, ne inspiră, o iubim de nu mai putem. Am văzut la părinții noștri cum și-au luat un job, și-au cumpărat o casă, merg la muncă și vin acasă, asta este viața. Am fost crescuți cu ideea că munca este centrul vieții noastre, și nu o muncă care să ne placă neapărat, ceva care să ne aducă bani.
Un om care iese din acest sistem este un om curajos, care aspiră la ceva mai mult și se înhamă să treacă prin orice provocare. Este un om care nu trăiește pe pilot automat. Dacă te uiți bine, societatea ne-a învățat să fim AI, înainte să apară AI-ul. Să respectăm regulile, fără să punem prea multe întrebări că deranjăm.
Unul dintre citatele mele preferate este de la Maya Angelou: “You only are free when you realize you belong no place — you belong every place — no place at all.” Unde te simti acasa, Iunieta, si ce inseamna libertatea pentru tine?
Doamne, ce am avut de furcă cu acest concept. Eu sunt din Brașov, dar am locuit peste 11 ani la București. Anul trecut, prietenii mei au început să se mute din București, unii s-au întors în orașul natal, alții la țară sau au plecat prin lume.
Iar eu am rămas suspendată, eram invidioasă pe ei că și-au dat seama care este acasă al lor. Eu nu simțeam nimic. Vidul s-a umplut când am început să călătoresc pe perioade mai lungi.
Îmi place la nebunie să fac din locurile în care merg acasă. Și cum fac asta? Îmi găsesc două – trei locuri pe care le frecventez mai des, îmi găsesc o comunitate, îmi stabilesc ancorele mele care să mă facă să mă simt acasă oriunde.
Așa am aflat că eu sunt de fapt slow nomad, am nevoie să locuiesc perioade lungi într-un loc ca să pot să înțeleg cultura, să explorez, să și lucrez. Nu sunt genul explorator și aventurier, cum am crezut inițial. Acasă pentru mine înseamnă oriunde îmi dezvolt rutinele mele.
În ceea ce privește libertatea, nu mai cred de mult timp că este un concept legat de spațiul fizic, ci mai degrabă de cel mental. Să fii liber înseamnă să-ți dai voi să fii tu așa cum ești, să te urmezi, să explorezi viața după cum simți.
Ce faci pentru sufletul tau zilnic? Cum te incurajezi si te iubesti?
Pentru sufletul meu zilnic meditez, fac yoga, scriu mult – mult în jurnal, îmi dau voie să stau cu stările mele, mă ascult. Mult timp mi-am băgat toate stările sub preș, deși simțeam nevoia să fiu tristă și să nu vorbesc cu nimeni, refuzam să accept acea nevoie. Am vrut mult timp să par puternică, când de fapt eu sunt o fată extrem de empatică și conectată la simțurile ei. Îmi arăt iubire prin faptul că îmi iau pauze, îmi ofer mâncare delicioasă, îmi fac cadouri, merg des la masaj, merg la dans, nu mai petrec timp cu oamenii care nu nu-mi plac, nu alerg după nimeni, las toate lucrurile să vină spre bine, nu încerc să controlez ce mi se întâmplă.
Daca vine cineva la tine si te intreaba cum poate deveni digital nomad – sa calatoreasca mai mult, sa-si urmeze visurile – ce il sfatuiesti? Povesteste-mi despre business-ul tau, te rog.
Ofer mai multe tipuri de servicii acum. La bază sunt specialist în comunicare, am 12 ani experiență de când jonglez cu organizare evenimente, copywriting, strategie de comunicare, PR.
Dintre toate, acum ofer doar partea de strategie. Creez strategii de comunicare online pentru clienți și țin workshop-uri pentru antreprenorii și freelancerii care vor să învețe să-și facă singuri o strategie de la zero.
Îmi place la nebunie să țin workshop-uri, este o senzație unică să văd cum se dezvoltă oamenii, cum înțeleg ce este aia o strategie și cum efectiv pot pune degetul pe ea. Să fii specialist în comunicare nu mai este așa o mare realizare ca atunci când am început eu să lucrez, au apărut mulți oameni care oferă servicii similare ca ale mele și este greu pentru un client să-și dea seama care este impostorul și care este de real one.
Eu le zic doar că, atunci când aleg să nu se uite doar la produse, să se uite la om ca un întreg. Pentru că un trainer, indiferent de workshop sau curs, nu îți predă doar informație, ci îți dă bucăți din el. Îți place deci de un om la nivel personal, aveți valori similare atunci cumpră-i produsele. Eu nu aș putea cumpăra niciodată de la cineva cu care nu rezonez.
Iar pe lângă serviciile mele de comunicare, creez cursuri, ebook-uri, workshop-uri pentru freelancerii care vor să se dezvolte personal sau profesional. Astea toate sub umbrela NO.MAD Talks, comunitatea freelancerilor pe care am înființat-o în 2018.
Toate lucrurile pe care le creez sunt disponibile pe cele două site-uri ale mele iunietasandu.ro și nomadtalks.ro.
Dacă vine cineva la mine și mă întreabă cum poate deveni digital nomad îi invit într-o călătorie. Le spun să-și deseneze o hartă și să înceapă cu destinația. În loc să scrie o țară unde vor să plece, să scrie transformările pe care și le doresc în viața lor, să fie mai liberi, mai relaxați, în natură, mai conectați cu ei?
După ce și-au notat ce vor să obțină, să se uite la obstacole și să se întrebe ce-i oprește să plece, lucruri de natură materială sau cele care țin de mindset și frici, următorul pas este să se gândească la două soluții pentru fiecare obstacol, apoi la o acțiune pe care o pot face să depășească obstacolul, apoi un plan.
Să fii digital nomad nu presupune să-ți iei un bilet de avion și să pleci, este un proces mental pe care trebuie să-l parcurgi înainte.
Este viata pe drum satisfacatoare in sine sau ai si momente de dor, de indoiala, de longing for more?
Viața pe drum este tot viață. Să terminăm cu ideea asta că dacă ești în altă parte decât acasă nu ai probleme. Îmi e dor și mie de familie, de străzile din Brașov, de întâlnirile offline cu comunitatea mea, de mâncare de acasă, de limbă, de confort :)) Am momente când, deși am conversații în limba engleză, dacă mă simt super bine cu oamenii încep să vorbesc brusc în română. Fără să-mi dau seama, limba română pentru mine înseamnă conexiune profundă.
Ce daruiesti si ce primesti tu de la viata, Iunieta? Ce iubesti cel mai mult pe lumea asta?
De la viață primesc ceea ce sunt capabilă să văd, să-mi imaginez, să simt, să-mi ofer, să împărtășesc. Primesc bucurie foarte multă, dar și lecții dureroase, grele. Îmi place la nebunie că sunt prezentă în viața mea, că încep să înțeleg din ce în ce mai bine cum funcționează. Cel mai mult iubesc pe lumea asta pacea interioară.
What’s your secret power? Ce faci foarte bine si foarte usor, dar nu stiu multi despre asta?
Am fost la un healer în Bali care mi-a spus că super putere mea este sensibilitatea. Reușesc să simt extrem de repede oamenii, emoțiile lor, energiile lor, și să mă conectez rapid la un nivel profund și intim. Îmi place că aduc această abilitate și în munca mea, când creez strategii de comunicare, modul în care le gândesc sunt tot din prisma profunzimii, prin mesaje și tactici, mă conectez rapid cu audiența.
Crezi in ideea de “paradis”? Am o multime de studenti care imi scriu la exerciutul The Perfect Day despre casa pe plaja, valuri turcoaz si stat pe prispa toata ziua. Iar eu la spun ca, de fapt, isi doresc altceva. Ca paradisul exterior este strict legat de cel interior si nu de un loc. Ca de fapt vor relaxare, sa inceteze luptele cu ei insisi si sa respire. Ah, si am si citatul meu favorit dintr-un film cu Clooney – “Paradise can go fuck itself” 🙂 Pentru mine – paradisul inseamna sa inspiri-expiri viata profund, oriunde ai fi, sa dai si sa primesti bucurie. Pentru tine?
Anul trecut, pe cea mai frumoasă insulă din Thailanda, am trăit ceea ce credeam atunci că este cea mai mare dramă a vieții mele, o despărțire. Mă uităm la apa turcoaz, la nisipul alb, și tot ce simțeam era durere și disperare. Deci nu are nicio treabă exteriorul cu interiorul.
Paradisul se construiește în interiorul nostru și se poartă cu grijă, un mediu frumos amplifică starea din interior, dar dacă tu ești gol pe interior, nu vei simți și nici nu vei vedea Paradisul.
Multumesc mult, Iunieta 🙂 Pe Iunieta o gasiti pe IunietaSandu.ro si pe NOMADTalks. Pe conturile de social media, puteti urmari calatoriile ei si cum arata viata de slow nomad: Instagram. Facebook. NO.MAD Talks Group.