-->

De unde vin banii de calatorii?

Este 7 dimineata si scriu textul asta dintr-un apartament airbnb din Malaga, aflat la 5 minute de plaja. Ah, living the dream. Dar nu a fost intotdeauna asa. Ce am invatat de-a lungul anilor de cand calatoresc prin lume este ca 'banii de calatorii' nu vin din lupta de a face bani de calatorii. Sa ma explic...

Cand am inceput blogul asta, acum 12 ani in urma, nu iesisem inca din tara. Nici nu aveam vreun plan in sensul asta. Imi placea sa scriu, urcam texte aici asa, de distractie. Era, de fapt, o refulare, imi revarsam emotiile pe o pagina a mea, convinsa fiind ca n-o s-o citeasca nimeni. ever. 

In primele luni de relatie cu Vlad, am fost intr-o vacanta la Balcic. Mi-a cam placut, insa nimic iesit din comun. Apoi am plecat intr-un city break la Amsterdam, platit de compania la care lucram in acel moment. Acolo am simtit ceva. Amsterdam a fost... my breakthrough moment. In mintea mea, am inteles pentru prima data, ca lumea aia superba de la televizor exista si ca - s-ar putea - sa am si eu o sansa mica sa o vad. :) 

Aici am de facut o paranteza - de ce sunt asa de melodramatica?! Pentru ca in familia mea nu s-a calatorit. Nu s-a iesit din tara. Nu au fost niciodata bani pentru chestii din astea. Asa am fost crescuta si nici nu aveam cum sa visez la mai mult. Citeam enorm, da, insa totul era in carti. Si la televizor. Calatoriile erau un fel de... eh, poate exista, but not for us. 

Dupa ce m-am intors de la Amsterdam, mi-am dat seama ca nimic pe lumea asta nu m-a facut mai fericita decat sa fiu pe strazile alea noi, sa vad, sa descopar, sa explorez. 

But wait... how? Slava Domnului ca aveam acces la internet. Am cercetat, am citit, am invatat. Enorm. Cu o pasiune iesita din comun. Practic, asta era tot ce voiam sa fac. 

Si pentru ca toata energia mea se ducea in aceasta directie - cum sa vad lumea, cum sa calatoresc - au inceput sa se deschida usi. O prietena buna mi-a spus de niste proiecte. Am scriu ce vreau, am trimis emails. Si am primit bani de o calatorie. 

Am plecat atunci fara frici. Fara emotii. Doar cu o imensa bucurie si un mare cantec in inima. In primul tur am avut parte si de cea mai fericita zi din viata mea, until now. 

Insa banii s-au terminat si ne-am intors. And now, what's next? 

Vreo 4 ani am mers pe varianta asta. Facut proiecte, scris, trimis la companii, primit bani, calatorit, intors (mai devreme, ca se terminau banii :). 

Apoi am vrut mai mult. Mi-am luat vreo 5 joburi online si mergeam cu toate dupa mine. Au fost ani gloriosi, foarte grei, foarte misto, am calatorit peste tot unde am visat. Daca ma intrebai atunci - nu primeai acelasi raspuns :)) 

Mi-am dorit si mai mult. Si am 'pierdut' tot ce aveam atunci, toate joburile, toate sursele de venit s-au inchis, toate colaborarile au picat, toate calatoriile s-au incheiat. Dupa o depresie cat o iarna lunga, am zis cam asa: "stai putin, ca eu nu vreau bani. Vreau doar sa vad lumea." 

Si am inceput sa ma uit la poze de prin lume. Sa imi pun pe desktop, sa apreciez ce am, sa scriu, sa respir. 

Intr-o zi de mai prin 2014 - habar n-am de unde - mi-a venit ideea asta cu Travel Writing School. Stiam asa: scriu foarte bine (si sunt suficient de modesta:)), am calatorit, am facut proiecte fabuloase - daca eu nu mai pot sa calatoresc - macar sa-i invat pe altii sa faca asa, sa se bucure, si eu sa ma bucur de implinirea lor. 

Sa nu crezi ca din cursul asta am facut vreo avere. Si nu, nu am inceput sa calatoresc din nou (doi ani a durat transformarea). Ce mi-a adus? O imensa bucurie, lacrimi de fericire cand cunosteam oamenii astia care-mi sunt studenti. Onoare.  O placere imensa sa fiu profa lor. Ah, iar rezultatele lor au fost pansament. 

Apoi, intr-o zi, am fost invitata in Delta, cu niste presari, colegi de-ai mei. In autobuzul ala am spus asa: "eh, eu NU mai astept. NU mai astept, nu mai pot. Ce daca nu am bani? Ma urc in autobuzul ala din Rahova care pleaca la Istanbul si asta este. Ma duc acolo si vad dupa." 

In Delta am cunoscut pe cineva, am facut un proiect si am plecat in jurul Romaniei. A fost fabulos!! Iar cand m-am intors, am primit un email, o invitatie la o conferinta Singapore Airlines la Intercontinental Bucuresti. Am stiut in clipa aia ce va fi!! 

A durat cam 6 luni sa fac un proiect cu SIA, sa imi tin sub control fricile, sa visez putin mai inalt. In lunile astea, toate usile mi s-au deschis (EU le-am deschis, goddammit!!). Scris in presa internationala, colaborari, companii, bartere, texte platite cu mii de dolari. 

Cand m-am urcat in avionul de Singapore, la business class, stiam ca va fi beyond imagination. Si a cam fost. Am plecat de acasa cu maxim 2000 de lei. Am stat 3 luni in Asia - de la vile pe insule exotice, pana la resorturi care si acum ma intreb daca sunt reale. M-a apucat la un moment dat the fake syndrome. Cine pana mea sunt eu sa am toate astea? Sa merit toate astea. 

M-am intors in tara. Dupa doua luni, am luat-o de la capat. A fost even better - Ritz-Carlton (my love), plaje, eleganta, lux. Apoi ne-am mutat in Bali pentru un an. Si aici a inceput o curatare si o vindecare mai profunda a credintelor, a lipsei, a ideilor vechi. 

Eram pe o strada cu vile dintr-un cartier rezidential din Jakarta, cand i-am spus lui Vlad - "bai, as vrea sa vad lumea asta toata stand in cele mai misto airbnbs". Am ras amandoi ca de o poanta buna. Cand ne-am intors in Bali, eram la o terasa in orezarii, am ales Catania sa ne fie the next destination si am sarbatorit. La plecare, ne-au inconjurat mii si mii de licurici. Dansau in jurul nostru si se asezau pe noi - si da, a fost un moment obisnuit in Ubud. Acolo vezi multe :) 

In mai putin de trei luni, ne-am mutat intr-un palat din Catania. Sufletul meu visa Malaga de foarte multi ani, stiam io ca e ceva aici. 

De 5 saptamani suntem in Malaga, schimband airbnb-urile ca pe sosete :)) 

What's next? Hmmm. Visez la barci, la mare, mi-e dor de niste oameni, visez la verde, la flori, la croaziere, la locuri mai mult sau mai putin cunoscute, la mai mult, si mai mult. 



No, acum ca te-am dezgustat cu ego-ul meu nemasurat, sa-ti spun si unde vreau sa ajung cu textul asta. 

NU A FOST NICIODATA VORBA DESPRE BANI. 

O, daaaa, am visat munti intregi de bani. Fara numar. Am plans, am urlat, am incercat tot. Insa, exact in momentele in care visam sa fac bani (din scris, din curs, din jobs, de la loterie, din sales & whatever) - exact atunci aveam tot mai putini. 

Cand lasam la o parte subiectul asta si ma concentram pe ce imi place in momentul prezent, pe ce STIU sa fac, pe chestiile de care sunt pasionata, pe visele mele, pe imagini, viziuni, dorinte, emotii = mai, al naibii sa fie, banii curgeau. 

Am primit nenumarate mesaje ciudate pe Linkedin: 

* un tip - cantaret rock din Florida - m-a intrebat daca fac PR. Am ras cu lacrimi. Serios? PR pt un rock band? Am spus "mdaaaa". Ce aveam de pierdut? Tipul mi-a raspuns imediat: "aaa, nope. voiam sa-l cunosti pe seful meu, care se ocupa de calatorii si vrea sa te plateasca sa scrii pt el." Asa a inceput cea mai misto si mai profitabila relatie de business din viata mea. Cu Josh. Imi dadea subiectele si banii (multi!) si eu ii dadeam links. 

* povestea s-a repetat cu un tip din UK, o tipa din Norvegia, o tipa din New York. Toti imi sunt prieteni acum. 

Pe email primeam propuneri de statea matza in coada. Si da, faceam 'mofturi', intotdeauna ceream exact ce voiam - sumele dorite, plata in avans, conditiile mele. 

De fiecare data cand ma intorc in cautare, in lupta, de unde am eu bani, ce sa fac, ce sa vand, ce sa scriu = totul inceteaza. 

Cand dau drumul la pasiune, la iubire, la vise, si imi misc fundul spre ce naiba vreau - se redeschide robinetul. 

Blogul NU este obligat sa-ti aduca bani. 

Arta ta NU este obligata sa-ti aduca bani. 

Calatoriile, in general, nu aduc bani. 

Insa visele tale, da. Daca stii ca vrei sa calatoresti, sa vezi lumea, sa scrii sau sa creezi ceva, si faci pasi foarte mici in directia asta, se intampla ceva.

N-am sa afirm ca stiu cum naiba functioneaza lucrurile. Habar n-am. Astea sunt doar observatiile mele. 

Cand incetezi sa crezi ca NU AI suficient si sa te uiti cu placere la ce ai deja si la ce iti doresti - abia atunci primesti chestii. 

Banii si abundenta NU trebuie sa vina cum crezi tu. Cum vrei tu. Cum si cand comanzi tu. Open your mind. Invata-te sa vezi abundenta in tot si in toate. 

Calatoriile sunt un background. Daca asta e si pasiunea ta, atunci incepe sa calatoresti. Fa ce te face fericit. Fie ca iei tramvaiul pt un tur mai lung, ca iti permiti doar biletul ala. Fie ca mergi pe jos vreo 10 km, visand si bucurandu-te de lume. Daca iubesti sa calatoresti - atunci iubesti orice loc din lume, inclusiv orasul in care traiesti acum. 

Daca iti mai place sa faci si altceva - sa scrii, sa desenezi, sa pictezi, sa canti, sa vorbesti, sa gatesti, sa dansezi, sa vindeci, sa predai, sa asculti - fa si asta. Combina pasiunile. 

Cu cat mai multe placeri si bucurii ai in viata, cu atat mai multi bani primesti. 

In definitiv, iti doresti bani nu de dragul lor, ca sa-i tii in casa pe televizor, langa peste si mileu. Vrei bani ca sa poti face anumite chestii cu ei. Chestii care tu esti convins ca te vor face sa te simti bine, sa fii fericit, sa fii liber, sa calatoresti, etc. 

Cum ar fi sa te duci direct la ce-ti doresti? Sa sari putin peste subiectul "bani", cu muuulte implicatii emotionale, si sa incerci - as good as you can - cu ce ai acum, sa te simti bine, sa fii fericit, sa fii liber, sa calatoresti, sa faci TOT ce te pasioneaza si iti face sufletul sa cante, si sa pui arta ta in lume, sa o daruiesti.

Daca nu publici ce creezi, daca nu daruiesti munca ta oamenilor, ii privezi de o chestie pe care nu o mai gasesc nicaieri in alta parte: ii privezi de TINE, de darul tau, de iubirea ta, de viziunea ta, de perspectiva ta unica. 

ARTA TA NU ESTE DATOARE SA-TI ADUCA BANI. 

Insa placerea cu care creezi arta asta - are acest obicei - sa reverse bani, abundenta, satisfactie, implinire, bogatie in viata ta. 

NU din ce faci vin banii. Ci din cum te simti cand faci ce faci. More pleasure, more money :) 


So, forgive my language: move your ass and do your shit. Sing that song. Follow that dream. You already have everything you need. 


Huge love & hugs,
Ioana 


PS. Daca esti masochist si iti plac articolele de genul asta, in fiecare miercuri trimit un email cu o poveste. In aceste emails aberez despre viata, calatorii, descoperiri personale, explorari inside & outside of my world. Nu ma retin de la istorisiri (deloc) amuzante despre alcool, anxietate, succese desantate, frivolitati, gif-uri cretinele si, mai ales, F-words. I am that I am. Te poti inscrie aici