Acum 4 ani, într-o zi de august, primesc un email cam așa: “În primul rând vreau să te felicit pt tot ceea ce faci și să știi ca te apreciez mult. Deși pot să spun sincer că te invidiez într-un fel pentru că ai viața pe care mi-o doresc, ești o adevărată sursă de inspirație. Mă numesc Andrada, anul acesta am absolvit Facultatea de Drept la Cluj, însă nu vreau să practic acum dreptul. Nu vreau asta pt că îmi doresc să călătoresc și să mă pierd în următorii ani prin lume. Motivul pt care îți trimit acest email este că aș vrea să te întreb cum ai reușit să călătorești atât de mult? Și pe de altă parte, aș vrea să știu dacă există posibilitatea să încep să fac ceea ce ai făcut tu? Nu mă gândesc neapărat să fac bani din asta, ci pur și simplu aș vrea să ajung să împărtășesc oamenilor trăirile mele.” 
 
Am schimbat câteva emails cu Andrada, s-a înscris la cursul meu de atunci (travel writing), apoi – la doar câteva luni de la prima discuție – m-am uitat pe facebook, să vâd ce mai face. Îmi aduc aminte că am plâns de bucurie. Știam cât de mult își dorește să călătorească și am descoperit că – 1. și-a făcut un site senzațional. 2. scrie des și foarte bine. 3. a plecat în lume exact cum a spus. 4. are niște colaborări uluitoare, care mi-au cam stârnit invidia :)) 
 
De-a lungul anilor ne-am ocolit cu talent prin Kuala Lumpur, prin Singapore, prin Bali sau prin București, însă am ținut legătura online. Am învățat enorm de la ea – pot spune cu mâna pe inimă că datorită Andradei am prins curaj să cer mai mult de la viață și să accept ajutorul celor din jur. Anul trecut ne-am cunoscut face to face și am văzut ceea ce intuisem doar până atunci – Andrada este genul ăla de om de pus la inimă. Este blândă, bună, frumoasă, cu suflet mare, care vrea să inspire și să ajute oamenii indiferent de ce-i oferă ei viața. Andrada este vulnerabilă, este extraordinar de talentată, știe ce vrea și își urmează visurile cu încăpățânare și pasiune. 
 
Andrada și Petri – partenerul ei de viață și de călătorii – au un curaj fantastic de a spune NU ideilor vechi și crispate despre cum să-ți trăiești viața și au în ei toată frumusețea nebună a oamenilor care vor mai mult și nu se sfiiesc să ceară asta. 
 
Lumea este a lor, fără îndoială. Și ne-o oferă, cu generozitate, în dar. 
 
Iată mai jos povestea Andradei, scrisă cu minunatul ei condei. 
 
 
 
 
Andrada, cine ești tu și ce faci?
 
Îmi este destul de greu să răspund la această întrebare, pentru că sunt într-o continuă schimbare. Long story short, la o zi după ce am terminat facultatea, am plecat în lume, la propriu. Am călătorit aproape 4 ani, timp în care am făcut naveta între Asia și Europa. În momentul de față am revenit pe meleaguri românești și lucrez de cu zor la propria mea afacere (care are mare legătură cu călătoriile și despre care vorbim puțin mai târziu) și m-am reprofilat pe Digital Marketing.
 
Când ți-ai dat seama că vrei mai mult de la viață și că adori să călătorești? 
 
Cu ideea de a călători am cochetat încă din copilărie, însă nu credeam că voi ajunge vreodată să fac asta pe termen lung. Am fost crescută cu ideea că în viață ceea ce îți place să faci se numește hobby, nu stil de viață. Însă eu, curioasă fiind, mereu mi-am dorit să văd cum este lumea în partea cealaltă a globului.
 
În timpul facultății am aflat de Couchsurfing, o platformă care avea să vină cu soluții la câteva dintre neliniștile mele. Am început să cazez și să cunosc călători din diferite părți ale lumii. Și cam atât mi-a fost. Eram motivată și inspirată de povestea fiecăruia atât de tare încât m-au făcut să-mi zic “Și eu pot face asta.”
 
Ce pași ai făcut în sensul ăsta? 
 
Cel mai important pas pe care l-am facut, din punctul meu de vedere, a fost că nu am stat să analizez prea mult situația de atunci. M-am aruncat cu capul înainte, cu toate resursele pe care le aveam la momentul respectiv. A fost tot sau nimic. Apoi restul au venit de la sine: am început să îmi documentez călătoriile, sa le fac publice, să cunosc oameni cu care împărtășeam aceleași pasiuni și mai tarziu, să am colaborări.
 
Un alt pas, la fel de important ca și primul, a fost să învăț să acord timp. Rezultatele nu au venit nici peste noapte, nici peste câteva săptămâni. 
 
 
 
Te-a ajutat în vreun fel programul meu de travel
 
Dacă n-ar fi existat programul tău, cel mai probabil și acum aș fi scris doar pentru mine, într-un blog pe care l-aș fi citit doar eu. Știi cum se spune, răspunsul este deja în fiecare dintre noi. Însă de multe ori avem nevoie de confirmări din exterior, piloni care să ne susțină în cazul în care lucrurile nu merg așa cum le-am plănuit. 
 
Programul tău a fost exact acest pilon pentru mine.
 
Deși nu aveați niciun fel de background în blogging & fotografie, ați creat niște materiale absolut spectaculoase. Ai scris povești de suflet, le-ai pus acolo, în lume, cu toată iubirea din tine. Ce ați făcut mai exact, cât de greu/ ușor a fost? 
 
Singura experiență pe care am avut-o în momentul în care am plecat este cea a încăpățânării. Știam bine că dacă îmi pun ceva în minte, caut soluții. A fost provocator și intens dar foarte frumos, în același timp.
 
Aș putea spune că am fost într-o luptă continuă: uneori nu aveam semnal sau conexiune la internet și oricât mi-ar fi plăcut să scriu în timp real, nu puteam; alteori, nu voiam să scriu și nu voiam să împărtășesc cu nimeni ce trăiam. Am și locuri și oameni despre care nu voi scrie, din prea multă iubire pe care le-o port. 
 
Așa cum vezi, încă încerc să creez o balanță potrivită între ceea ce simt și ceea ce scriu.
 
Care este cea mai mare satisfacție pe care ai avut-o legată de site-ul tău? 
 
Cel mai satisfăcător lucru a fost să pot să îmbrățișez oamenii pe care i-am cunoscut prin intermediul blogului, și care mi-au devenit și prieteni între timp. 
 
Pe lângă asta, nici colaborările pe care le-am avut datorită blogului nu ar trebui neglijate.
 
 
 
 
Ai visat la călătorii de mică, ai lăsat în urmă toată lumea “cunoscută” și te-ai avântat în viață. A fost o decizie bună? 
 
Să plec în lume a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată. Am învățat foarte multe, am văzut foarte multe și am lăsat părticele din mine peste tot pe unde am fost. 
 
Îmi aduc aminte și acum când am citit pe site-ul tău despre primele colaborări cu resorturi de 5 stele. Am stat câteva minute cu gura căscată:))) Și nu pentru că aveam vreo îndoială în ce vă privește, ci pentru că eu nu făceam așa ceva:)) Și da, de multe ori m-am inspirat de la voi și v-am urmat pașii. 
 
Haha, ce amuzant. Înseamnă că tot ceea ce ne înveți în cursurile tale dă rezultate. 
 
Da, am experimentat toate tipurile de cazări, de la a dormi cu 25 de persoane în camera, la hoteluri de 5 stele. Nu pot spune că le prefer pe unele sau pe altele, ci mai degrabă așa cum spuneam și mai sus, am fost încăpătânată să-mi arăt că se poate.
 
Acum citesc poveștile tale și nu mă mai satur, sunt addictive. Ai un dar extraordinar de a ne implica în povestea ta, indiferent în ce limbă scrii. Fotografiile sunt out of this world. Iar acum ai lansat un magazin online cu produse pentru iubitorii de călătorii – care, trebuie sa-ți spun – arată exact ca în visele mele! Este MINUNAT. 
 
Mulțumesc pentru că mă citești în continuare. Cu scrisul am momente și momente. Dar îmi propun să fiu constantă pentru că mai am o mulțime de lucruri de scris și fotografii de arătat. 
 
 
De când m-am întors acasă am creat Lumea-n Dar, un magazine online cu produse cu spirit de aventură, pentru iubitorii de călătorii. Majoritatea design-urilor sunt creionate de mine, într-o noaptea târzie, în Vietnam. Am gândit și creat niște produse practice dar și cu dimensiuni potrivite.
 
Fiecare design are povestea lui. Spre exemplu ,“Cu capu-n nori” reprezintă o fată care este cu capul în nori. Este exact povestea vieții mele. “Mă duc în lume” este un alt concept care reprezintă cuvintele pe care le scoteam destul de des pe gură în copilărie.
 
Ce iubesc cel mai mult la tine este vulnerabilitatea. Emoția pe care o pui în spatele lucrurilor simple. O faci cu atâta iubire și talent, încât totul prinde aripi. Totul are sens. Cum definești tu libertatea, Andrada? Ce are sens pentru tine? 
 
Trebuie să recunosc că nici după 4 ani nu îmi este ușor să mă expun. Și mai ales ca am avut perioade în care eram cu un picior în groapă și cu unul afară. Am scris, am șters, am scris, iar am sters ca mai apoi să închid laptopul și să nu mai scriu nimic. Din păcate, gândurile ne urmăresc oriunde ne-am duce iar călătoriile pe termen lung mai au și dezavantaje.
 
Cu toate astea, am vrut să rămân autentică și naturală, să scriu exact așa cum simt, fără să încerc să menajez sau să ridic în slăvi. 
 
Pentru mine libertatea înseamnă curajul de a face ceea ce îți dorești și de a fi bun în ceea ce faci.
 
(Citește aici 5 secrete din viața unui blogger de travel).
 
Cum vezi tu “ocupația” de digital nomad? 
 
A fi digital nomad îți oferă posibilitatea de a munci de oriunde, atâta timp cât ai o conexiune la internet. Eu cred că mi se potrivește destul de bine, mai ales că nu îmi face o deosebită plăcere să fiu înconjurată zilnic de oameni.
 
Ce te vezi făcând long term? Vise secrete?
 
Long term îmi doresc să fac ceea ce fac acum, să îmi păstrez libertatea de muncă și să cresc Lumea-n Dar. Mai am și blogul de călătorii, o cafenea super cool și o viitoare agenție de PR de care mă ocup.
 
 
Unde vă găsim acum?
 
Fizic ne găsești în Cluj (cu programare prealabilă că încă mai avem dor de ducă în sânge). Dar online suntem pe Facebook, Instagram și LinkedIn cu toate proiectele.
 
Mulțumim, Andrada & Petri! 
 
 
 

Make your dream life a reality

DIGITAL NOMADS SCHOOL

Leave a Comment