Andra este, fara indoiala, una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata. Stiu ca suna usor superficial, insa Andra are ceva dincolo de imagine. Este profunda si sincera. Este relaxata. In vocea ei se ascund toate emotiile si da, acest lucru este rar intr-o lume de masti.
O urmaresc pe Andra pe Instagram, iar fotografiile ei deschid lumi, te fac sa simti dorul, si iubirea, si bucuria de a explora. Atat ea, cat si sotul ei, sunt senzational de talentati. Pur si simplu, am fi mai saraci fara povestile lor.
Iar intr-o zi, i-am scris Andrei si am intrebat-o daca vrea sa fim prietene (da, ca pe timpuri:)). Pentru ca viata e prea scurta ca sa admiri pe cineva si sa nu i-o spui. Sau ca sa urmaresti povestile cuiva si sa nu le dai mai departe. Eu sunt cea norocoasa sa stau de vorba cu ea. Iata…
- Cine este Andra Oprea? Ce vise, dorinte, neimpliniri, bucurii, iubiri traieste? Ne poti spune mai multe despre That Monday – de unde denumirea si sloganul?
Ti-am zis ca imi plac toate intrebarile tale, nu-i asa? 🙂 Mai ales ca nu m-am gandit niciodata la cine sunt si cum m-as putea descrie scurt si concis. Noroc ca ma intrebi de vise si impliniri si imi distragi atentia.
Cateodata am senzatia ca m-am definit complet ca om, insa alteori simt ca plutesc in deriva pe spatele unei balene uriase. Cat despre vise si dorinte, neimpliniri… am suficient de multe vise implinite cat sa nu-mi para rau de cele neimplinite, insa suficient de multe neimpliniri incat sa nu pot sa-mi iau gandul de la ele.
Am bucuria ca pot sa imi traiesc viata asa cum vreau, cu bune si cu rele, implinirea ca am inceput sa bag sub pres din ce in ce mai putine lucruri, ca am o relatie care ma face sa cresc. Am dorinte insa mi-e frica sa ma gandesc la ele pentru ca tind sa devina obsesii.
Si ca sa-ti raspund la intrebarea legata de That Monday: ideea de a deschide un blog a venit intr-o zi de luni, in Chiang Mai. Iar din acea Luni, toate merele autohtone s-au transformat in ananasi exotici.
Este, practic, un tribut adus schimbarii si o amintire a cat de mult ne-a schimbat Asia viata. Definitoriu, as putea spune.
- Daca ar fi sa te intalnesti cu o singura persoana celebra din lumea asta, pe cine ai alege?
Mai putin celebrii Geoffrey Hinton si Laurence Fink, pentru ca nu ma pot hotari intre ei. Daca ar fi sa aleg o singura persoana, totusi, as merge pe primul. Si asta doar pentru ca Fidel Castro e mort.
- Ce te deranjeaza cel mai mult la unii oameni? Ce simti ca ai putea face mai bine?
Cred ca am inceput sa luam cu doua maini din butoiul de superficialitate, doar pentru ca e usor, gratis si la indemana. Si asta pentru ca inteligenta a-nceput sa fie prea greu de carat.
- Stiu ca ai calatorit prin lume, ai locuit in Filipine long term, si ai avut experiente si aventuri cat pentru o viata intreaga. Cand a fost momentul in care ai simtit ca “this is it”, ca asta este rostul tau?!
Am simtit asta pe vremea cand doar teoretizam curajul si asumarea. Mai tarziu, au devenit un stil de viata.
- Ai avut frici sau anxietati pe drum? Care este cea mai mare frica a ta si cum o imbratisezi? Hmmm, sunt curioasa cu jungla din Malaysia.
N-am avut atat de multe pe drumul de dus cat pe ala de intoarcere. Si legat de frica, cred ca cea de moarte, in toate formele ei.
Acum cativa ani am fost cuprinsa de o anxietate atat de cumplita incat orice drum era un chin, orice zbor cu avionul era un cosmar. Imi aduc aminte ca nu ma puteam urca nici macar in metrou, eram in Bangkok pe vremea aia, fara sa fie nevoie sa ma dau jos la urmatoarea statie.
Cat despre Malaezia… ne vedem la urmatoarea intrebare.
- Care a fost cea mai uluitoare experienta din viata ta?
Well, Malaezia cu Taman Negara ei a fost si ramane cea mai frumoasa experienta.
Pentru complexitatea ei, pentru ceea ce am simtit, pentru cum ne-a schimbat raportarea la oameni si la viata, in general. De la frici pana la uimire, de la discomfort crunt pana la obisnuinta, totul a fost minunat.
In general, cand esti dezarmat in fata naturii, atunci se intampla cele mai minunate lucruri. Sau, cel putin, asa a fost pentru noi… o continua explorare a interiorului nostru, o constanta confruntare cu frica (pacatoasa de mai sus), autocontrol, cunoastere, anduranta, bucurie, uimire, respect.
- De ce crezi tu ca oamenii nu fac tot ce le place pe lumea asta si nu isi urmeaza dorintele cele mai intime?
Pot sa-ti spun de ce n-am facut eu asta: din comoditate, constrangere sociala, din frica de a nu fi judecata si de a trebui sa dau explicatii. Din dorinta de a fi integrat, din frica de a fi altfel.
Rolul de “ciudatul familiei, grupului, scarii, cartierului” e unul dificil.
- Daca vine cineva la tine si te intreaba cum poate deveni digital nomad – sa calatoreasca mai mult, sa-si urmeze visele – ce il sfatuiesti?
Nu prea dau sfaturi pentru ca nu cred in retete generale. Cred ca ar trebui, dupa ce a intors-o pe toate partile, sa-si faca bagajele si sa plece, daca asta simte.
Din punctul meu de vedere, a face ceva e mai important decat a astepta, iar primul pas este sa te misti in directia visata.
- Ce faci pentru sufletul tau zilnic? Cum te incurajezi si te iubesti?
Incerc sa dramuiesc intr-un mod benefic timpul pentru care am facut mari eforturi sa-l am.
Am mai multa grija de mine, de corpul meu, de suflet, incerc sa traiesc in armonie cu ce-i in jur, sa imi urmez principiile si ideologiile.
Nu ma mai pedepsesc, incerc sa ma ascult mai des si mai mult.
- What’s your secret power? Ce faci foarte bine si foarte usor, dar nu stiu multi despre asta?
Vaaai, m-am gandit mult la asta. Cred ca in conditii de stres, improvizez cu usurinta si sunt mai creativa atunci cand vine vorba de gasit solutii. Ni s-a intamplat in jungla de multe ori sa avem un blocaj de gandire si am resusit sa gasesc variante intr-un timp scurt.
- Ai fotografii si video-uri absolut senzationale pe retele si site, stiu ca este foarte multa munca in spatele proiectelor pe care le faci. Si tu, si sotul tau sunteti foarte talentati. Ati avut vreodata momente de indoiala, ati vrut sa lasati totul balta si sa faceti orice altceva? Ce v-a tinut in joc?
Multumim mult pentru incurajari si cuvinte frumoase. Nu am vrut niciodata sa renunt pentru ca tot ce fac este din pasiune.
Cred ca ce m-a tinut “functionala” pe perioada pandemiei din Filipine a fost dorinta de a crea, de a face ceva frumos. Iar cand ne-am mutat in Filipine, singurul lucru la care n-am renuntat (si aveam si cum, si de ce) a fost fotografia, de la idee si pana la procesare.
E adevarat ca pasiunea nu trebuie neaparat impartasita si poate fi tinuta doar pentru tine, insa dorinta de a arata produsul creatiei tale este un subiect ce tine de ego si, probabil, de nevoia de recunoastere.
Am momente cand ma prinde fiara competitiei si a nedreptatii, insa imi trece repede pentru ca nu e ceva ce ma intereseaza cu adevarat.
- Si intrebarea aia magnifica – Andra, cum iti finantezi calatoriile? Si unde te gasim acum?
Ioana, draga, muncind. Muncind pentru propria afacere care n-are nici in clin, nici in maneca, nici macar tangential, cu tot ceea ce inseamna blog, calatorit sau Youtube.
Pe noi ne gasesti pe Instagram si pe Youtube.
6 pași simpli pentru a-ți împlini orice dorință
Descarcă acum acest mini-curs gratis și învață cum să-ți împlinești visurile urmând o strategie super simplă și clară.