Andrei a fost in prima sesiune live (toamna 2019) a Scolii de Digital Nomads si am povestit online despre viata, calatorii si business. Insa abia anul acesta a inceput sa scrie pe site-ul lui. Cand i-am citit articolele, l-am intrebat unde a stat ascuns pana acum – este un om foarte, foarte talentat! Din ce mi-a spus, am inteles si cat de mult semanam. Chiar daca eu sunt de 14 ani in online, inca imi este teribil de frica de expunere, de critici, de fiecare cuvant pe care il scriu. Insa amandoi am invatat ca ce ne place este cu mult mai important si ca “cine esti tu” conteaza, nu cei care comenteaza de pe margine. Iar Andrei are foarte multe lucruri de spus. Iata povestea lui.

Andrei, cine esti tu si ce faci?

Primele trei cuvinte care imi vin in minte atunci cand ma gandesc la mine ar fi: curiozitate, aventura si explorare. Iar de cand am descoperit calatoriile, mi-am dat seama ca exista mult mai multe moduri de a gandi, de a trai si de a face lucrurile decat mi-am imaginat eu. Nici nu e de mirare ca felul in care vedeam eu lumea inainte de a incepe sa calatoresc nu imi era de mare ajutor si nu imi aducea beneficiile pe care mi le doream.

Pe blogul sabatic.ro imi doresc sa impartasesc din dorinta aia nebuna de a merge sa explorezi lumea, de a fi deschis si curios fata de alte culturi, traditii si valori. In plus, imi doresc sa transmit ideea ca fiecare sa faca lucrurile in stilul sau, sa isi faca singur planurile de calatorie si sa aleaga doar acele experiente care i se potrivesc cu adevarat si de care are nevoie.

Oamenii calatoresc in atat de multe feluri diferite, de la mers cu motocicleta si stat la cort si pana la all inclusive pe vase de croaziera, incat ceea ce este valabil pentru o persoana nu este valabil si pentru o alta. In plus, aceeasi experienta poate fi privita cu mare bucurie si satisfactie de catre cineva si intr-un mod cu totul negativ de catre altcineva. E suficient sa aruncam o privire pe review-urile obiectivelor turistice de pe Tripadvisor ca sa constatam acest lucru. Si asta a fost o idee care a cam stat la baza site-ului, adica aceea de a nu mai gandi in termeni absoluti, a generaliza si a presupune ca ce e valabil pentru mine sau pentru altcineva e valabil pentru toata lumea.

Cand ti-ai dat seama ca vrei mai mult de la viata si ca adori sa calatoresti?

Cand eram mic imi placea sa ma uit pe atlasul geografic si invatasem toate capitalele lumii. Am fost dintotdeauna fascinat de lumea asta si imi doream mult sa ajung sa o cunosc mai bine. Am avut insa mereu un regret legat de calatorii si ele n-au prea facut parte din viata mea pana relativ recent. Tot timpul am avut convingerea ca sunt ceva intangibil, oricat de mult mi le-as fi dorit.

Ce pasi ai facut in sensul asta?

In momentul in care am inteles cum fac altii sa calatoreasca pe termen lung, mi-am facut un plan si la sfarsitul lui 2015 am plecat direct in Asia, cu rucsacul in spate, pentru vreo cinci luni si jumatate. Dupa doi ani am facut acelasi lucru si in America de Sud. Iar mai apoi, am fost inca o data in Asia, in tari in care nu ajunsesem prima oara si care initial mi se parusera mai dificile.

Stilul meu de a calatori s-a mai schimbat in timp, dar planul s-a bazat de la inceput pe ideea de hosteluri, activitati prin workaway, socializare cu cat mai multi oameni si gestionarea cat mai buna a bugetului.

Pot spune ca a fost una din cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodata. Si a iesit mult mai bine decat mi-am imaginat. De fapt, mint. Nu tin minte sa imi fi imaginat.

Te-a ajutat in vreun fel scoala mea de digital nomads?

Desi mai am multe de invatat, aplicat si experimentat, m-a ajutat in primul rand sa stiu ca am pe cineva alaturi care imi poate oferi niste raspunsuri la intrebari, niste feedback-uri si niste sfaturi.

Altfel, de unul singur, m-as simti oarecum ca intr-o calatorie in care nu stiu unde ma aflu, nu am harta sau busola, se face seara, iar toti oamenii vorbesc o limba necunoscuta si nu ne putem intelege.

Toti avem limiting beliefs si frici, indiferent de nivelul la care ne aflam.

Care au fost cele mai mari retineri ale tale legate de site si de un business online? Cum ai inceput sa scrii?

Ca sa incep sa scriu am procedat in felul urmator:

M-am asezat pe scaun, foarte hotarat sa scriu un articol. Dupa doua ore m-am ridicat pentru ca foaia era inca goala. Am zis ca nu-i nimic, incep a doua zi.

A doua zi m-am asezat pe scaun si mai hotarat ca prima data. Dupa alte doua ore m-am ridicat din nou din acelasi motiv.

A treia zi am scris ceva, dar a patra zi am sters tot pentru ca mi s-a parut o prostie ce am scris.

Dupa doi ani m-am gandit sa reiau procesul. M-am asezat iar pe scaun, am crescut numarul de ore pe zi, dar rezultatul a fost acelasi. Adica nimic.

Dupa alte cateva luni a venit starea de urgenta. In starea de urgenta, avand mai mult timp, am zis ca o sa rezolv lucruri nerezolvate si lasate in urma. Dar asa cum a venit, asa a si trecut pentru ca eu tot nu am putut scrie nimic.

Cu cat eram mai inversunat si mai concentrat pe rezultatul final pe care mi-l imaginam eu, cu atat mai rau era. Pentru ca nu se lega nimic in scris. Dupa ce au trecut toate deadline-urile posibile pe care mi le-am impus, n-am mai avut nicio asteptare. Am renuntat sa ma mai gandesc la orice legatura intre aceasta activitate de a scrie si business-uri online, bani sau mai stiu eu ce alte motivatii pe care le mai au oamenii cand se apuca sa creeze continut.

Am inceput sa imi scriu toate gandurile care imi treceau prin cap, doar asa, de distractie. Dupa un timp, am simtit o bucurie in a face asta.

Mi-am dat seama ca retinerile veneau din vreo trei directii.

Prima ar fi convingerea ca eu nu sunt capabil sa scriu nimic.

A doua ar fi presiunea si incapatanarea de a ma concentra pe rezultatul final pe care mi-l imaginam eu, in conditiile in care tot procesul de a scrie era un chin. Cand plec undeva la drum lung, pentru mine calatoria in sine e de multe ori mai fascinanta decat destinatia in care vreau sa ajung. Scrisul il vad tot ca pe un fel de calatorie. Prin urmare, de ce ar trebui ca in acest caz sa reprezinte o exceptie si sa fie un chin?

A treia retinere provenea din faptul ca eu tot gandeam in clisee din alea clasice despre inspiratie, talent si munca. Dar de fapt scrisul imi pare acum a fi o activitate cu niste etape foarte clare si logice.

Inspiratia o vedeam inainte ca pe ceva similar marului lui Newton. Adica stai sub un copac, iti cade un mar in cap, deodata ai o revelatie, zici “Evrika!” si te apuci sa scrii.

Chiar daca abia ai lansat site-ul, scrii absolut senzational, iar articolele tale sunt inspiratie si bucurie. Ce ne mai pregatesti?

Ioana, iti multumesc pentru acest compliment. Tot ce mi-am dorit si imi doresc in continuare este sa imi pun gandurile pe o foaie. Vreau sa experimentez din pura curiozitate cat mai multe stiluri diferite de scris si sa ma bucur de placerea procesului de a crea continut. Continut de mai multe feluri in functie de cum simt eu ca vreau sa ma exprim.

Cum vezi tu “ocupatia” de digital nomad? Crezi ca poate oricine sa faca asta?

O vad ca pe o activitate de freelancing sau munca de la distanta pentru cei care au visat dintotdeauna sa calatoreasca mai mult. Cred ca poate functiona in special daca suntem pasionati de calatorii si interesati cu adevarat de alte locuri, tari, orase. Si doar daca ne asumam deciziile pe care le luam. Si pe cele bune, si pe cele proaste.

Mai cred ca e important si acel “de ce” pentru care un om ar vrea sa faca asta. Suntem cu adevarat atrasi de alte tari sau vrem doar sa evadam de aici? Speram sa gasim ceva ce nu avem acasa sau mergem pentru ca e la moda sa calatoresti?

Pe langa munca propriu-zisa, mai e si partea de organizare a calatoriei in sine. Mie imi place la nebunie sa planific calatorii, dar imi dau seama ca multa lume ar putea sa vada asta ca pe un efort in plus si sa isi piarda motivatia.

Pe langa asta, in primul rand situatiile de viata diferite fac ca nu oricine sa poata sa plece sa calatoreasca pe termen mai lung. In al doilea rand, si daca am scoate din calcul toate problemele materiale si sociale, dintre cei care isi doresc, multi tot n-ar face asta. Daca esti foarte atasat de orasul si casa ta, de oamenii pe care ii intalnesti zi de zi, s-ar putea sa iti vina greu sa pleci pentru mai mult de doua-trei saptamani. Apoi mai sunt fricile si indoielile pe care le cunoastem cu totii intr-un fel sau altul.

Ce te vezi facand long term? Vise secrete?

Eu sunt o persoana careia ii place sa faca planuri, dar unul din lucrurile cele mai importante pe care le-am invatat in calatorii e sa fiu flexibil. Sunt atat de multe lucruri neprevazute care pot aparea, incat e posibil ca si viziunea mea de acum sa se schimbe.

Pe termen lung ma vad calatorind, dar trecand peste asta, mi-ar placea sa ma implic in activitati sociale si proiecte care aduc un beneficiu acestei lumi.

Iar despre visele secrete… am descoperit ca pentru mine, in general, e mai productiv sa vorbesc despre ele dupa ce au loc, si nu inainte 🙂 Si ca sa le implinesc, acolo unde nu pot singur, le iau pe fiecare in parte si caut oamenii potriviti care ma pot ajuta.

Ce sfat ai pentru cei care vor mai mult de la viata, care vor sa devina digital nomads, sa calatoreasca facand ce le place?

La intrebarea asta voi alege sa fiu mai filozof. Daca as presupune prin absurd ca viata ar fi un joc pe calculator, m-as gandi intai la ce misiune as vrea sa dau personajului meu in acest joc. Si apoi as face lucruri cu sens in aceasta directie a misiunii mele. Lucruri care au sens pentru mine, nu pentru altii. Peste o suta de ani oricum nu o sa mai stie nimeni mai nimic despre cine am fost noi si nu o sa ii mai pese nimanui. Asa ca, macar cat traim, sa facem o prioritate din lucrurile care chiar conteaza pentru viata noastra.

Unde te gasim acum?

Online sunt pe instagram, dar si pe site-ul sabatic.ro. Acum ma gasiti in Bucuresti. Dar din cand in cand ma puteti gasi la munte, la mare sau la tara pentru ca iubesc natura.

Multumim, Andrei, pentru povesti! Si mult succes.

Make your dream life a reality

DIGITAL NOMADS SCHOOL

Leave a Comment