Am cunoscut-o pe Anca in Bali, intr-un moment in care nu eram foarte bine cu viata mea. Se intampla la toata lumea, zic. In incercarea noastra de a merge intr-un loc fain sa povestim, am dat peste niste caini si m-am zburlit toata de frica.
Anca m-a luat de mana, ne-am asezat la cea mai apropiata masa si mi-a spus despre ea. Despre calatoriile ei minunate, despre incercarile prin care a trecut. A vorbit cu pasiune despre job-ul ei, pentru ca da, Anca este un digital nomad “atipic”, angajat. Am vorbit despre frici si schimbare, despre lume si magia din Bali, despre oamenii senzationali pe care ii intalnim pe drum, despre cum Universul iti arata mereu urmatorii pasi, chiar daca te simti pierdut.
Anca este un povestitor magic, un om bun, curajos, pe care il admir (si invidiez). A strabatut America Latina de una singura, iar acum a scris prima ei carte. Pe care te invit sa o savurezi, vei gasi detalii mai jos.
Astazi Anca isi sarbatoreste ziua de nastere si te invit sa ii citesti povestile si sa ii transmiti la multi ani si multe calatorii magice.
Cine este Anca Serban? Ce visuri, dorinte, neimpliniri, bucurii, iubiri traieste?
Sunt călătoare, om de marketing și scriitoare, dar cred că cel mai bine mă definește încăpățânarea de a trăi așa cum îmi doresc eu și inconștiența de a-mi asuma riscuri și a ieși cu bine din situații dificile. De câțiva ani sunt un om care își trăiește visul, acela de a locui în cele mai frumoase locuri din lume și a putea lucra din orice colț al planetei, ceva la care înainte de pandemie nici măcar nu îndrăzneam să visez. Lucrez într-un start-up internațional fondat în România, iar asta e o parte importantă din viața mea, că sunt parte din povestea unui business la succesul căruia contribui și eu.
Nu am o viață convențională și, deși a fost mai mult o întâmplare a sorții să nu întemeiez o familie, cred că mi se potrivește mai mult să fiu o exploratoare prin lumea largă, decât să încerc să fiu ceva ce nu mă reprezintă. Acum sunt după o relație de lungă durată, așa că dacă e ceva ce îmi lipsește este experiența aceea absurdă și irațională de a te îndrăgosti, preferabil ceva reciprocizat, căci nu mai am vârsta Julietei ca să trăiesc drame.
Ai calatorit prin toata lumea si ai avut experiente si aventuri cat pentru o viata intreaga. Cand a fost momentul in care ai simtit ca “this is it”, ca asta este rostul tau? Daca ar fi sa alegi un cu totul alt drum, ce ai face?
Am simțit că ”this is it” când am plecat de acasă la 1 august 2020 ca să trăiesc prin alte țări ca un nomad digital și mi-a plăcut atât de mult încât m-am mai întors de Crăciun. Călătoream deja de mulți ani și mereu am călătorit singură prin locuri considerate deseori ca fiind nesigure nu doar pentru femei, ci pentru oricine.
Mi-am dat seama la un moment dat că fac ceva ce nu toată lumea are curajul să facă și că pot aduce o contribuție dărâmând unele mituri despre ce poți și ce nu poți face ca femeie sau ca român: poți fi o femeie din România și să trăiești oriunde în lume 90% din timp, poți lucra remote de la capătul lumii, poți călători singură în țări cu reputație proastă și să descoperi altă realitate, poți face mai multe lucruri în același timp, ca de exemplu să călătorești în jurul lumii, să lucrezi full time (și să și crești profesional în timpul ăsta!), să scrii o carte, să ții un blog ca să ajuți alți oameni și tot îți mai rămâne timp suficient pentru odihnă sau visat cu ochii deschiși.
Cum în toamna asta o să mai încep un proiect în paralel și o să țin un curs de Digital Marketing în timp ce voi fi în Kenya, Uganda și alte țări, cred că am întins limita a ceea ce se poate face destul de mult.
Ce te deranjeaza cel mai mult la unii oameni? Ce simti ca ai putea face mai bine?
Îmi displace superficialitatea oamenilor și viteza cu care te judecă, fără să aibă minima curiozitate de a afla câte ceva despre tine, deși răspunsurile la toate astea sunt la 1-2 clickuri distanță. Cu amici /prieteni/ cunoștințe nu sunt extrem de tolerantă, tai legăturile foarte repede dacă simt că celălalt a avut un interes temporar – amici care își amintesc de tine doar când se simt brusc singuri sau oameni către care te-ai deschis, dar când le ceri un mic ajutor, te refuză cu răceală.
Poate e un defect al vârstei de 40+ sau faptul că acum un an am scăpat cu viață, miraculos, dintr-un accident grav de mașină în Tașkent, dar conștientizez altfel că viața este scurtă și contează foarte mult cum mi-o trăiesc și ce oameni am în jurul meu.
Dar știu că nu sunt perfectă și că aș putea să fiu un om mai bun în multe situații, în special cu familia mea.
Ai avut frici sau anxietati pe drum? Care este cea mai mare frica a ta si cum o imbratisezi?
Am fost în situații periculoase, dar frica adevărată e ceva ce trăiesc foarte rar. Mă gândesc uneori dacă e normal asta sau am o încredere absurdă că totul va fi bine – știu că oamenii au și o parte întunecată și poate ar trebui să îmi fie frică mai des, dar universul se încăpățânează să îmi scoată în cale doar oameni buni și să mă salveze din situații încurcate. Deși nu sunt o persoană religioasă, am simțit de multe ori că am un înger păzitor care își face treaba destul de bine.
Anxietăți am când zbor cu avionul și sunt turbulențe, iar când o situație e dată peste cap și e pericol să se întâmple ceva rău, încep să mă agit exagerat de mult ca să găsesc o soluție, căci de multe ori e și o limită de timp. Nu vrei să mă întâlnești atunci, pot fi destul de agresivă.
Care a fost cea mai uluitoare experienta din viata ta?
O experiență breathtaking a fost în Islanda, când m-am hotărât să fac un traseu de 55 km prin highlands, singură, deși nu mai mersesem pe munte de ani de zile și, colac peste pupăză, am planificat totul atât de bine crezând că voi avea două zile pentru asta, dar de fapt am avut doar 28 de ore, așa că de frică să nu ratez autobuzul de întoarcere, în prima zi am mers până după miezul nopții (vara în Islanda e tot timpul lumină), prin niște peisaje ca de pe Marte sau altă planetă. Am fost într-o stare continuă de uluire, uimire și fericire că eram acolo și chiar am reușit să fac traseul ăla de 3-4 zile în doar 28 de ore. Dar nu cred că mai am curajul să încerc așa ceva.
De ce crezi tu ca oamenii nu fac tot ce le place pe lumea asta si nu isi urmeaza dorintele cele mai intime?
Le este frică. Există frica de a risca – asta se întâlnește și în relațiile personale când vrei să te protejezi de un eșec și nu-ți faci curaj să trăiești ceva, așa că până la urmă ajungi exact în acel loc pe care voiai să-l eviți. Frica de a fi judecați – ce spune un Gigel care nu te cunoaște sau ți-e doar amic/vecin/coleg are o putere mai mare asupra unor oameni decât ce cred ei despre sine. Mai e și frica de urma un vis și a afla că realitatea e diferită decât propria ta proiecție idealizată.
Ca să ți se întâmple lucruri bune trebuie să și riști. Cred cu tărie lucrul ăsta – că dacă stăteam acasă și așteptam cuminte să ”mi se întâmple ceva”, garantat nu eram nicăieri acum. Și mai cred ceva: prea multă raționalizare strică! Dacă stai și te gândești 10 ani cum ar fi să, află că soarta nu te anunță ce planuri are cu tine, chiar dacă tu crezi că vei trăi până la 100 de ani. Durează o secundă să ți se schimbe cursul vieții într-un accident, iar accidentul poate fi și la tine acasă când cazi de pe scară sau afli, brusc, că ai o boală foarte gravă.
Uneori trebuie să riști și să sari în necunoscut, fie ce-o fi! Oamenii care au făcut ceva în viață n-au stat comod cu fundul pe canapea, uitându-se la televizor tot timpul.
Daca vine cineva la tine si te intreaba cum poate sa faca ce faci tu – sa calatoreasca mai mult, sa-si urmeze visurile – ce il sfatuiesti?
Dacă vor să călătorească și să trăiască oriunde, primul pas e să își găsească o profesie care se poate face remote și să înceapă de aici, chiar dacă asta presupune o schimbare profesională. Am făcut asta cu mulți ani în urmă și n-a fost deloc ușor, dar a fost, de departe, cea mai bună decizie pe care am luat-o în viață.
Pasul următor e să îți faci curaj și să îți depășești propriile frici și limite pe care le tragi după tine. Restul e doar tehnică: planificare bună, folosirea tehnologiei, conștientizarea că o călătorie nu e neapărat vacanță – dacă vrei călătorii mai multe, dar la standardul unei vacanțe cu confort sporit, s-ar putea să nu îți permiți prea multe călătorii de genul ăsta.
Ce faci pentru sufletul tau zilnic? Cum te incurajezi si te iubesti?
Sunt într-o luptă cu timpul: să fac totul foarte bine și să fac foarte multe în alea 24 de ore, să lucrez remote de pe fusuri orare diferite și să pot vorbi cu oameni care sunt în Europa sau în America de Sud (am colegi și în Columbia), să am timp și pentru pasiunile mele. Așa că uneori uit că nu e totul o fugă și nu trebuie să bifez undeva că am făcut una și alta. Încerc să conștientizez asta cât mai des, să îmi permit uneori să stau și atât, să NU vizitez ceva, să dorm mai mult, dacă mă simt obosită, să am grijă de corpul meu și să nu las problemele medicale să se adune. Viața pe drum nu e ca viața acasă și dacă nu ai grijă să fie un ritm mai lent uneori, poți intra foarte ușor în burnout.
What’s your secret power? Ce faci foarte bine si foarte usor, dar nu stiu multi despre asta?
Puterea mea secretă e că nu mă mulțumesc doar să visez, ci mă pricep destul de bine să transform visurile astea în realitate. Pe măsură ce faci asta mai des, chiar dacă e vorba de visuri mici sau foarte mari, devine tot mai ușor. Paradoxal, la un moment dat nici nu mai trebuie să te dai peste cap în fiecare secundă, apar oportunități în viața ta la care inițial nici nu te gândeai, trebuie doar să fii deschis să le primești.
De curand ai scris o carte – Un an in America Latina. Ne poti spune mai multe detalii si cum o putem cumpara? Stiu ca esti om de marketing – cum ai promova cartea cu o singura fraza? 🙂
”O femeie pleacă singură în America Latină ca să scape de frici și de pandemie și trăiește aventura vieții”.
Cartea mea se poate cumpăra de aici, este povestea călătoriei din 2021 prin 12 țări și viața de nomad digital în locuri ca Mexic, Columbia, Chile, Peru, Costa Rica, Guatemala, Statele Unite, Republica Dominicană, Aruba, Ecuador, Panama. A fost o călătorie solo ca toate călătoriile mele, într-o perioadă cu foarte multe restricții, în care am învățat că acest stil de viață presupune să fii foarte flexibil în situații pe care nu le poți controla. Era o ruletă dacă intrai sau nu într-o țară, când testele PCR se făceau chiar înainte de plecare și toată lumea insista că trebuie să stai acasă.
Eu n-am vrut (să stau acasă). Iubesc libertatea și călătorind în anul acela am învățat să prețuiesc dreptul de a mă putea mișca prin lume, dar și oamenii din acea parte a lumii, cu vieți mai modeste și mai grele, dar cu un suflet foarte mare.
Ai avut vreodata momente de indoiala, ai vrut sa lasi totul balta si sa faci orice altceva? Ce te-a tinut in joc?
Nu, sunt destul de constantă și hotărâtă, dacă îmi pun capul să fac ceva, acel ceva de regulă se întâmplă, indiferent că e vorba de a-mi cumpăra o casă, a călători non stop pe orice continent, a face încă o facultate ca să îmi pot schimba profesia.
Fac și greșeli, cu siguranță am făcut o grămadă până acum, dar nu pierd mult timp gândindu-mă la ele. Mă preocupă ce pot îmbunătăți la mine și la viața mea și încă sunt atâtea lucruri pe care aș vrea să le învăț sau să le fac mai bine, atâtea experiențe care merită trăite, încât nu prea mai îmi rămâne timp și pentru meditat la îndoieli.
Anca, ce inseamna pentru tine libertatea, cum o definesti?
Libertatea înseamnă pentru mine a trăi viața pe care mi-o doresc, să fiu independentă financiar și să fiu stăpână pe propria mea viață. Mă opun instinctiv la orice tentativă din partea cuiva care îmi spune ce să fac, eram așa încă din copilărie, nu e vreo șansă să se mai schimbe ceva.
Ai unul dintre cele mai vechi si bune bloguri de calatorii din Romania, 1001calatorii.ro – Viata de digital nomad. Ce inseamna pentru tine acest “digital nomad”, cum l-ai defini? Te intreb pentru ca multi oameni care ajung la scoala mea de digital nomads imi spun ca ei nu vor sa fie nomazi, sa calatoreasca tot timpul si ca asta inteleg ei prin termen.
Pentru mine un nomad digital este cineva care călătorește și trăiește oriunde, lucrând remote din orice parte a lumii. Poți fi într-o călătorie continuă, ca mine, sau să stai mai multă vreme într-un singur loc. Nu toată lumea își dorește asta și nu e nicio problemă dacă cineva vrea o viață mai constantă și mai așezată, nu cred că un astfel de ”nomadism” e pentru toată lumea.
Cei care avem acest stil de viață deschidem niște drumuri pentru alții care ar vrea același lucru, dar încă se luptă cu diverse limite. E important și să conștientizăm că și românii pot trăi astfel (și știu destui oameni deja!), nu doar americanii, nemții sau alte nații.
Anca draga, care este mesajul tau catre lume? Ce ai scrie pe un banner, ce ai spune intr-un megafon, ce ai lasa in urma, care este singurul sfat pe care l-ai da celor care vor sa auda?
Fiți curajoși și nu lăsați timpul să treacă pe lângă voi degeaba!
Multumesc mult, Anca. La multi ani!
Pe Anca Serban o gasesti pe site-ul ei, 1001 calatorii, pe Instagram, si pe Facebook. Cartea ei, Un an in America Latina – o poti cumpara de aici.